Având în vedere importanţa momentului sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, cred că  se impune o scurtă prezentare a procesului de unificare legislativă care a urmat reunirii teritoriale a provinciilor româneşti.

Contrar primei impresii, în sensul că la 1 decembrie 1918 s-ar fi realizat şi o unificare a legislaţiei, acest proces a durat, de fapt, 25 de ani, fiind finalizat doar în 1943.

Anterior Unirii din 1918, în România se aplica Codul de procedură civilă de la 1865 adoptat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, inspirat din Codul de procedură civilă al cantonului din Geneva din 1819 şi din Codul de procedură civilă francez din 1842. Codul a suferit o amplă reformă în anul 1900, ulterior fiind modificat succesiv până la Marea Unire, în 1904, 1905, 1907 şi 1909.

În acelaşi timp, anterior actului de la 1 decembrie 1918, în Ardeal s-a aplicat Legea de executare silită din 1881 şi Procedura civilă ardeleană adoptată prin Legea nr. 1/1911, pusă în aplicare în 15 ianuarie 1915, lege care a înlocuit o serie de dispoziţii de procedură datând din 1868, 1881, 1893[1]

De asemenea, în Bucovina s-a aplicat Codul de procedură civilă austriac din 14 iulie 1895, iar în Basarabia Codul de procedură civilă rus din 1864.

Unificarea legislativă a început practic doar la data de 1 iunie 1928, când s-a extins legislaţia procesuală română în Basarabia, iar la 15 octombrie 1938 s-au extins legile de procedură ale vechiului regat şi în Bucovina, după ce anterior, la 19 mai 1925, a fost adoptată, în România, Legea pentru accelerarea judecăţilor care a pregătit "unirea legislativă".

Această lege prevedea, de exemplu, că recursurile contra sentinţelor definitive ale curţilor de apel din Braşov, Cluj, Târgu Mureş şi Oradea vor continua să fie judecate de acele curţi până la unificarea completă a legilor de procedură cu privire la competenţă şi căi de atac. Această lege s-a inspirat, în mare parte, din procedura austriacă şi maghiară şi a simplificat foarte mult procedura greoaie aplicată în Ardeal conform Legii nr. 1/1911.

Unirea legislativă a fost realizată definitiv abia în 15 septembrie 1943, când au fost extinse toate prevederile Codului de procedură civilă român în Ardeal şi Banat.

 

 

[1] A se vedea V. Cădere, Tratat de procedură civilă, după legile de unificare şi legile provinciale în vigoare, ediţia a II-a, Tipografiile Române Unite, Bucureşti, 1935, p.41.