De la credinţa în Yeti şi până la date fatidice care prezic sfârşitul lumii, isteriile în masă şi credinţele iraţionale sunt o parte a culturii globale de care se pare că nu putem scăpa. Ele există din cele mai vechi timpuri şi se comportă asemenea unui virus care infectează întâi o persoană, apoi un grup mic de oameni, apoi grupuri adiacente, formând în cele din urmă o credinţă puternic instaurată, dar ilogică, ce ajunge de cele mai multe ori să dăuneze cuiva.

Un exemplu concludent în România este isteria anti-vaccin care a cuprins ţara noastră în ultimii ani. Un alt exemplu de isterie este cea care a dat naştere alergatului după minarea de criptomonede (Bitcoin, Ethereum, Litecoin) de către tineri care-şi folosesc plăcile grafice ca să producă bani virtuali în speranţa că se vor îmbogăţi peste noapte.

Criza lalelelor din Olanda, arderea pe rug a vrăjitoarelor, criza imobiliară de la finalul anilor 2000, miturile urbane din Bihor despre ambulanţe negre care răpesc copiii ori convingerea că sub munţii Carpaţi există tunele construite de giganţi sunt doar câteva exemple care se întind din secolele trecute şi până în zilele noastre.

Aceste credinţe iraţionale sunt la baza isteriilor în masă şi sunt caracterizate ca fiind credinţe ilogice care se propagă spontan şi pe o perioadă determinată de timp într-un grup social dat. Recent, teoria Pământului plat a frost reînvigorată de un nou val de adepţi care afirmă că nu trăim pe un glob şi că la baza fotografiilor din spaţiu stau grupuri guvernamentale din umbră, Illuminati ori chiar rase reptiliene. Există oameni care şi în ziua de azi cred că omul nu a aselenizat pe Lună, că rachetele cu echipaje trimise în spaţiu sunt lipsite de personal şi că imaginile cu Neil Armstrong înfigând steagul american în praful satelitului natural al Pământului sunt fie trucate, fie realizate într-un studio de filmări.

Credinţele iraţionale urmează anumiţi paşi în naşterea lor şi construcţia amplorii şi de obicei e necesar ca anumite condiţii să fie îndeplinite. În mare parte, ideea falsă derivă de la un individ care o propagă într-un grup social cu care împarte aceleaşi interese. Psihologia socială afirmă că o asemenea idee prinde rădăcini cel mai bine în grupuri izolate sau reţele sociale insulare.

Mai important, credinţele iraţionale apar cel mai des în perioade în care societatea care le adoptă trece prin perioade dificile, fie că vorbim de crize financiare, fie că - la nivel mai mic - vorbim despre o firmă cu 100 de angajaţi care e în pragul falimentului. Similar, teama de pericolul unui război iminent, de valul de imigranţi care ar putea fura locurile de muncă ale altora ori lipsa de stabilitate politică pot duce şi ele la mediul propice în dezvoltarea credinţelor iraţionale.

Nu în ultimul rând, faza finală presupune ca adepţii curentului ce propovăduie credinţa iraţională să caute ţapi ispăşitori pentru problemele cu care se confruntă: guvernul este de vină că ascunde existenţa extratereştrilor, armata otrăveşte aerul ori apa de la robinet pentru a reduce populaţia, companiile farmaceutice sunt de vină că ţin ascuns leacul pentru cancer, medicii vor să provoace autism copiilor prin vaccinuri iar duhurile rele sunt de tras la răspundere dacă mai multe oi bolnave mor într-o anumită stână.

Canalele media (şi în special Internetul) preiau aceste credinţe iraţionale şi ne hrănesc cu reportaje despre preocupările aparent legitime ale celor care cred cu tărie în ele. Constituie subiecte bune de scandal ori de uimit publicul şi contribuie astfel la răspândirea isteriilor în masă. Informaţia ajunge la tot mai multe persoane, fenomenul ia amploare şi în scurt timp zeci de mii de oameni ajung să creadă că planeta este goală pe dinăuntru şi locuită de lemurieni ori atlanţi.

Teama de alimentele modificate genetic, conspiraţiile care spun că evenimentele care au cauzat căderea turnurilor gemene din SUA au în spate un guvern din umbră, ideea că dacii au fost un popor cu mult mai avansat decât arată istoria ori credinţa că ruinele de la Sarmisegetuza au fost plantate de istorici români naţionalişti sunt exemple din ziua de azi care se încadrează perfect în definiţia "isteriilor în masă": au apărut în grupuri sociale restrânse, au la bază perioade tulburi din punct de vedere social, sunt perpetuate şi întreţinute de adepţi care caută ţapi ispăşitori şi sunt mediatizate într-o mai mică sau mai mare măsură pe Internet.

Este greu de prezis când şi unde va apare următoarea isterie în masă şi ce va avea ca temă centrală. Însă, dacă ne uităm în istorie, vom observa că toate aceste credinţe iraţionale care provoacă isterii în masă au o limită de viaţă. În ziua de azi puţini mai cred în "moroi" sau "strigoi" aşa cum credeau străbunii noştri; superstiţiile vechi s-au transformat în datini. Nu ne mai prindem de nasturele de la haină când vedem un hornar, iar lumea nu s-a sfârşit atunci când ceasurile calculatoarelor au schimbat anul după revelionul din 2000.