În 17 mai 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial recenta decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în mecanismul recursului în interesul legii şi obligatorie pentru toţi judecătorii de la data publicării, prin care s-a stabilit că marja de toleranţă a aparatelor radar nu poate fi avută în vedere de judecători la soluţionarea cauzelor în care se contestă viteza înregistrată de aparatele radar.
În motivarea soluţiei adoptate, Instanţa Supremă arată că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale rezultă că erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei reprezintă cerinţe metrologice care sunt avute în vedere doar cu ocazia verificării metrologice a aparatelor "cinemometru", în vederea atestării legalităţii acestora, iar nu cu ocazia utilizării acestor aparate pentru măsurarea vitezei participanţilor în trafic.
Mai precis, în urma verificărilor periodice ale aparatelor radar se eliberează buletinul de verificare metrologică ce atestă legalitatea aparatului pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor. Din momentul în care se eliberează buletinul de verificare metrologică, măsurătorile efectuate în termenul de valabilitate al acestuia exprimă o valoare legală, fără a se aplica niciun fel de marjă de eroare.
Aşa fiind, agentul constatator este obligat să înscrie în procesul-verbal de contravenţie valoarea afişată de aparatul radar, care este prezumat că afişează viteza reală de deplasare a autovehiculului, fără a avea în vedere erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei reglementate, iar judecătorul nu mai poate aplica marja de toleranţă ca un dubiu în favoarea persoanei acuzate de încălcarea limitei de viteză.
Reamintesc faptul că erorile tolerate la momentul verificării aparatului radar sunt de de +/- 3km/h la viteze de până la 100 km/h şi +/- 3% din valoarea vitezei înregistrate în cazul vitezelor de peste 100 km/h în cazul radarelor aflate pe autoturisme staţionate şi respectiv +/- 4km/h la viteze de până la 100 km/h şi +/- 4% din valoarea vitezei înregistrate în cazul vitezelor de peste 100 km/h în cazul radarelor aflate pe autoturisme în mişcare.
Urmează să vedem dacă, mai devreme sau mai târziu, Curtea Constituţională nu va aprecia că interpretarea dată legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este ea însăşi neconstituţională.
Aceasta dacă nu cumva Parlamentul sau Guvernul vor considera, între timp, că marja de toleranţă ar trebui prevăzută direct în lege, la fel ca în alte state europene.