Despre bullying am auzit cu toţii. Când spui "bullying" te gândeşti de obicei la instituţia şcolii şi ce se întâmplă cu adolescenţii de pe holurile liceelor. Adevărul este că bullying-ul este prezent nu doar în şcoală, ci şi în alte medii, chiar şi în cele predominate de adulţi. Bullying-ul are loc şi la serviciu, în facultate, la sala de sport ori între vecini sau membrii familiei. Atâta vreme cât o persoană se foloseşte de superioritatea sa faţă de o altă persoană pentru a o domina, vorbim de bullying.
Bullying-ul are şi diferite forme. Dacă raportul e de 1:1 atunci vorbim de bullying clasic. Dacă mai multe persoane participă activ în procesul de bullying asupra unei alte persoane vorbim deja de "mobbing" (din englezescul "mob" care înseamnă "ceată", "haită"). Nu în ultimul rând, bullyingul nu se manifestă doar prin intermediul forţei fizice, cu o persoană şicanând pe alta cu împinsături sau lovituri mai mult sau mai puţin dure. Bullying-ul poate fi şi la nivel psihologic, cu mai multe persoane ridiculizând-o pe o alta, subtil sau direct, minimalizând verbal sau prin acţiuni capabilităţile acesteia, caracteristicile, personalitatea, realizările, modul de a vorbi, modul de a se îmbrăca. Nu în ultimul rând, bullying-ul poate fi şi de ordin intelectual.
Vorbim de bullying intelectual atunci când o persoană bine dotată intelectual, cu un IQ peste medie şi/sau cunoştinţe solide într-unul sau mai multe domenii se foloseşte de aceste caracteristici pentru a-i face pe ceilalţi să se facă inferiori. Avem o cultură capitalistă, bazată pe meritocraţie. Dacă în şcoală şi liceu forţa fizică domină ca formă de exprimare a bullying-ului, după intrarea în viaţa de adult, oamenii învaţă treptat că simpla forţă fizică drept atribut nu este îndestulătoare în societatea de astăzi şi că un salariu bun, o poziţie socială valoroasă, găsirea unui partener potrivit şi rezolvarea de probleme ţin într-o mai mare măsură de intelect şi nu de constituţia fizică a persoanei.
Aşa se face că după intrarea în viaţa de adult, unii dintre cei mai dotaţi intelectual compensează pentru un eventual abuz similar la nivel fizic suferit în copilărie sau adolescenţă dominându-i pe cei cu IQ mai mic.
Un bully intelectual se va folosi de neologisme şi propoziţii arogante în discuţiile cu interlocutorii pentru a le demonstra superioritatea lingvistică. Se vor folosi de cunoştinţele lor şi superioritatea intelectuală pentru a duce discuţiile pe un teren pe care îl stăpânesc perfect şi-şi vor distruge adversarii cuvânt cu cuvânt. A-i face pe alţii să se simtă inferiori le provoacă plăcere şi denotă un oarecare grad de narcisim (deşi nu toţi cei dotaţi intelectual sunt narcisişti ori fac uz de asemenea tehnici).
Prin comparaţie, bullying-ul fizic se limitează la bruscări ale persoanei, bătăi, ciupituri, tras de păr - orice se manifestă prin contact fizic direct. Cel psihic, din categoria căruia face şi bullying-ul intelectual, face uz de tehnici de presiune psihologică, cu agresorul aplicând presiune asupra unor subiecte despre care ştie sau intuieşte că îl deranjează pe celălalt. Un bully intelectual găseşte plăcere în a se juca cu oamenii şi a-i face să se îndoiască de ei înşişi. Nu vor rata ocazia de a-şi declara superioritatea intelectuală, uneori într-un mod pasiv-agresiv sau difuz, îndeajuns încât să poată să nege atacul evident dacă sunt confruntaţi. Ideea din spatele bullying-ului intelectual este că "dacă pot să te domin pe plan intelectual asta mă face mai bun ca tine şi - implicit - tu eşti mai slab ca mine".
Este important de menţionat faptul că un bully intelectual nu întotdeauna acţionează în cunoştinţă de cauză. Uneori reacţia de agresiune, ironia, sarcasmul şi ridiculizările sunt o urmare a unui tratament defavorizant din trecut şi totodată un mecanism de coping pentru bully-ul intelectual. Acelaşi lucru se mulează şi pe bullying-ul fizic şi pe celelalte variante ale bullying-ului psihic.