Leziunile locale datorate frigului determină fenomene ce afectează celulele şi lichidele extracelulare (prin efecte directe) şi fenomene care întrerup funcţionarea ţesuturilor şi integritatea vascularizaţiei (prin efecte indirecte). Când ţesuturile îngheaţă, apar cristale de gheaţă care pot produce leziuni ireversibile. Cea mai uşoară formă de leziune prin frig apare, cel mai des, la nivelul extremităţilor (ca de exemplu la lobul urechii, nas, obraji, degetele de la mâini şi picioare), fiind reversibilă. Aceasta se caracterizează prin disconfort, paloarea tegumentelor şi amorţeală. Leziunile se pot preveni prin îmbrăcăminte adecvată şi se tratează prin simplă încălzire. Leziunile mai importante sunt degerăturile şi leziunile fără degerături ("piciorul de imersie").
Degerătura este datorată afectării vaselor sanguine prin expunere la frig. Degerăturile se împart în 4 grade: gradul I se caracterizează prin apariţia eritemului (roşeaţă a tegumentelor afectate) şi a edemului (acumulare de lichid sub piele); în gradul II apar vezicule (mici băşicuţe sub piele), flictene (mici umflături cu lichid seros în interior) şi escare (leziuni cutanate asemănătoare cicatricilor în formare); în gradul III apar flictenele hemoragice şi coloraţia gri albăstruie a tegumentelor afectate; în gradul IV apar leziuni ale ţesutului subcutanat, ale muşchilor şi chiar ale oaselor, aspectul fiind cel de necroză. Reîncălzirea zonei afectate (de obicei un membru) este controversată, părând mai raţională readucerea corpului la temperatura normală şi apoi tratarea membrului afectat. Reîncălzirea membrului se face cu apă la temperatura de 10-15 gr.C, după care temperatura apei se creşte cu 5 gr.C la fiecare 5 minute, până la maximum 40 gr.C. Tratamentul se continuă cu administrarea de vaccin antitetanic, repaus la pat cu membrul afectat în poziţie mai ridicată şi administrare de antibiotice în caz de infecţie, iar local drenarea veziculelor, spălare zilnică cu soluţii antiseptice şi instituirea precoce a fizioterapiei. Este total contraindicat consumul de alcool şi fumatul.
"Piciorul de imersie" este des întâlnit la naufragiaţi sau la soldaţi, ale căror picioare au fost ude timp îndelungat, dar nu au îngheţat. Nu există modificări patologice majore sau ireparabile, simptomele fiind amorţeală şi crampe dureroase. Şi în aceste cazuri reîncălzirea este controversată, tratamentul fiind asemănător cu cel din degerături.
Atenţie!
În degerături, determinarea reală a distrugerilor tisulare se poate face după 3-6 luni, fapt ce contraindică intervenţia chirurgicală precoce, exceptând cazurile de urgenţă, cu edeme masive (şi în aceste cazuri amputaţiile nu sunt necesare). Unii pacienţi cu degerături prezintă unele sechele, ca de exemplu transpiraţie excesivă, durere, lipsa senzaţiei de frig, amorţeală, piele uscată şi dureri articulare, simptome mai evidente iarna şi după expunere la frig. Şi la cei cu "picior de imersie" pot exista ani de zile sensibilitate la frig şi durere după statul prelungit în picioare.
Reţineţi!
Cele mai multe din leziunile datorate expunerii la frig se pot evita prin expunere gradată la frig şi prin îmbrăcăminte adecvată. Acoperirea capului, protejarea mâinilor şi a picioarelor este foarte importantă, la fel ca evitarea consumului excesiv de alcool. Se vor evita băuturile reci, fiind indicate cele calde sau la temperatura camerei. Necesarul de lichide este de minimum 2 litri pe zi. De asemenea, este indicat consumul de fructe (mai ales citrice) şi legume, datorită conţinutului lor bogat în vitamine şi săruri minerale.