Recent a fost publicată pe site-ul Curții Constituţionale a României decizia nr. 250/2019, prin care s-a stabilit că este obligatoriu ca orice schimbare de încadrare juridică într-un proces penal să nu se realizeze direct prin sentința finală, ci înaintea acesteia, pentru a garanta dreptul inculpatului la apărare în raport cu acuzația concretă ce i s-a adus.

Astfel, CCR a considerat că reprezintă un element esențial al dreptului la apărare cunoașterea cu exactitate a infracțiunii pentru care urmează a fi judecat inculpatul și, în consecință, acesta trebuie să poată face apărări concrete cu referire la acuzația respectivă.

Este de precizat că până acum practica instanțelor judecătorești era de a dispune schimbări de încadrare juridică doar prin sentința fie de condamnare, fie de achitare a inculpatului, această practică având la bază concepția potrivit căreia judecătorul care ar schimba încadrarea juridică în cursul procesului ar deveni incompatibil să judece cauza în continuare, deoarece şi-ar exprima o părere referitoare la ea înaintea pronunțării sentinței.

Cu toate că în anul 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie obligatorie prin care a stabilit că judecătorul care decide schimbarea încadrării juridice nu devine incompatibil, s-a menținut această practică de schimbare a încadrării în drept direct prin sentință, practică despre care, acum, CCR arată că de fapt lezează grav dreptul la apărare.

Să luăm un exemplu simplu: o persoană e trimisă în judecată pentru tâlhărie şi solicită schimbarea încadrării în furt, cu argumentul că nu a utilizat violența. În condițiile în care schimbarea de încadrare se dispunea doar prin sentință, inculpatul trebuia să se apere în concret atât față de infracțiunea de tâlhărie, cât și față de cea de furt, deoarece nu știa care îi va fi reținută prin sentință.

De la data publicării în Monitorul Oficial a acestei decizii a Curţii Constituţionale, problema se simplifică: judecătorul este obligat să analizeze schimbarea încadrării anterior începerii fazei finale a procesului penal, adică anterior dezbaterilor, iar cu ocazia judecății inculpatul cunoaște acuzația concretă ce i se aduce şi, deci, se poate apăra faţă de ea.