Meningita West Nile este o boală infecţioasă transmisă la om prin înţepăturile de ţânţari, transmiterea directă de la om la om nefiind posibilă. Rezervorul de virus este reprezentat de păsările migratoare care sunt înţepate de ţânţari.
În ultimul timp au apărut cazuri sporadice de infecţie cu virusul Nilului de Vest (West Nile, numele unui district din Uganda unde virusul a fost izolat pentru prima oară în 1937), existând din păcate şi câteva decese.
Virusul circulă mai ales în zonele tropicale, dar a ajuns şi în România, fiind cunoscută epidemia din 1996, cea mai mare din Europa (în 2010 a existat epidemie şi în Grecia), totalizând aproape 400 de cazuri. Din 1997 autorităţile sanitare au instituit măsuri stricte de monitorizare a bolii.
Până în prezent nu există un vaccin specific pentru meningita West Nile. Primele simptome ale infecţiei sunt febra, greaţa şi durerile musculare, debutul fiind asemănător virozelor.
În circa 80% din cazuri nu există niciun simptom de boală. Rata de mortalitate este de circa 4% din cazurile înregistrate, deşi numărul celor infectaţi cu virusul West Nile este mult mai mare, persoanele respective neprezentându-se la medic în lipsa unor simptome severe.
Atenţie!
Persoanele care prezintă înţepături de ţânţari şi au febră, dureri de cap, vărsături, dureri abdominale sau musculare şi dureri articulare se vor prezenta obligatoriu la medic, doar astfel putându-se stabili diagnosticul corect şi tratamentul adecvat.
Reţineţi!
Tratamentul meningitei West Nile se face doar în spital. Importantă este prevenirea bolii, prin mijloace specifice ca dezinsecţia generală, dar şi prin măsuri generale pe care fiecare dintre noi le poate lua: protecţia împotriva ţânţarilor prin montarea de plase la ferestre şi uşi în locuinţe şi la locurile de muncă, îmbrăcăminte care să acopere cât mai mult din suprafaţa corpului pe timp de seară, sau utilizarea diverselor loţiuni, creme sau geluri contra ţânţarilor, precum şi folosirea dispozitivelor electrice sau electronice de distrugere a acestora.