La sfârşitul lunii februarie a.c., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o hotărâre care va fi obligatorie pentru toate instanţele din momentul publicării sale în Monitorul Oficial, prin care a stabilit că judecătorii nu vor mai putea avea în vedere marja de toleranţă a aparatului radar în momentul soluţionării unei plângeri pentru a determina viteza concretă a autoturismului în cauză.

În norma legală care stabileşte modul de verificare metrologică a aparatelor radar se prevede că acestea vor putea fi utilizate dacă ele se încadrează în anumite erori. Ele sunt: +/-3 km/h la viteze de până la 100 km/h şi +/-3% din valoarea vitezei înregistrate în cazul vitezelor de peste 100 km/h în cazul radarelor aflate pe autoturisme staţionate, respectiv 4 km/h la viteze de până la 100 km/h şi +/-4% din valoarea vitezei înregistrate în cazul vitezelor de peste 100 km/h în cazul radarelor aflate pe autoturisme în mişcare.

Interpretând prevederea legală de mai sus, unele instanţe apreciau că aceasta este aplicabilă numai la momentul verificării metrologice şi, pe cale de consecinţă, nu se poate reinterpreta de către judecător valoarea stabilită de un aparat verificat legal.

Într-o altă intrepretare, ce s-a regăsit inclusiv la nivelul Tribunalului Bihor, alte instanţe apreciau că această eroare trebuie avută în vedere la viteza determinată în concret de aparatul radar. Spre exemplu, la 103 km/h înregistraţi de un aparat radar în staţionare în interiorul unei localităţi, viteza în afara oricărui dubiu este de de 99.91 km/h şi, astfel, nu se impune suspendarea permisului de conducere. Mai concret, se aprecia că un aparat care prezenta anumite toleranţe legale nu putea stabili o viteză în afara oricărui dubiu şi, ca atare, trebuia să se ţină cont doar de viteza mai mică, deoarece orice dubiu trebuie să profite "acuzatului".

În mod surprinzător, Instanţa Supremă a stabilit că este corectă prima interpretare şi, pe cale de consecinţă, judecătorul va trebui să ţină cont doar de viteza înregistrată de radar. Cu alte cuvinte, un aparat care se încadrează în acele erori se prezumă absolut că indică valori corecte ale vitezei. Decizia este cu atât mai surprinzătoare cu cât, în multe ţări europene, la viteza stabilită de radar se aplică direct, fără intervenţia instanţei, toleranţa prevăzută de lege, contravenientul fiind sancţionat pentru viteza rezultată în urma aplicării acestei marje.

Urmează să vedem, cât de curând, motivarea Instanţei Supreme…