Potrivit unui comunicat al Curţii Constituţionale, în data de 29 noiembrie 2016, aceasta a admis o excepţie de neconstituţionalitate a unui articol din vechiul Cod al familiei care prevedea că acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului.

Trebuie precizat că acest text era aplicabil în cazul copiilor născuţi înainte de data de anul 2007, an în care Codul familiei fusese modificat. Pentru copiii născuţi după 1 octombrie 2011 Noul cod civil prevede că o astfel de cerere poate fi făcută oricând. Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 60 alin. (1) din Codul familiei, în forma în vigoare anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 288/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 4/1953 – Codul familiei, sunt constituţionale în măsura în care nu privesc acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei introdusă de copil.

Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că textul de lege criticat, care stabileşte că termenul de un an care începe să curgă de la data naşterii copilului, încalcă dreptul acestuia la viaţă privată, ocrotit de art. 26 din Constituţia României şi de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privându-l de posibilitatea de a acţiona în mod conştient şi voluntar, după dobândirea capacităţii de exerciţiu depline, în vederea stabilirii filiaţiei sale faţă de tată, în condiţiile în care, potrivit art. 59 alin. (1) din Codul familiei, acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei se porneşte în numele copilului de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.

Prin faptul că, în condiţiile textului de lege criticat, acţiunea în stabilirea paternităţii este lăsată la dispoziţia exclusivă a mamei sau a reprezentantului legal al copilului, îl face pe copil dependent de conduita unui terţ, acestuia fiindu-i blocată definitiv orice posibilitate ulterioară de a cere clarificarea situaţiei sale personale prin introducerea unei acţiuni în stabilirea paternităţii, întrucât în interiorul termenului stabilit de textul de lege criticat - de un an de la naştere - acesta este, prin ipoteză, în imposibilitatea biologică de a acţiona.