În ultimii ani, autismul a devenit unul dintre subiectele fierbinţi ale psihologiei. Cu toate astea, cercetarea în domeniu avansează greoi. Zilele trecute, însă, s-a realizat un progres semnificativ: un studiu, cel mai longeviv legat de intervenţiile în autism, a făcut presa ştiinţifică să discute aprins subiectul. De ce este important acest studiu?

În primul rând pentru că evidenţiază, în premieră, faptul că intervenţia timpurie în tratamentul autismului aduce ameliorări considerabile ale comportamentului subiecţilor. Menţionată de revistele Nature, New Scientist şi Scientific American, cercetarea a urmărit pe parcursul a 6 ani interacţiunea părinţilor cu copiii lor de 2-4 ani.

În studiu au fost implicate 152 de familii, iar progresul lor a fost filmat pe măsură ce părinţii şi copiii luau parte la un program de terapie denumit PACT. Este, de fapt, un program bazat pe interacţiunea părinte-copil, ce implică contactul permanent cu copilul şi o legătură pe care copilul cu autism să nu o perceapă ca fiind ameninţătoare.

O femeie implicată în program, de pildă, afirma că activitatea preferată a fiului ei diagnosticat cu autism era să privească cum se aprind luminile pe stradă. Femeia a învăţat că vorbind într-un ton neutru cu copilul şi neforţându-l direct sau indirect să participe la conversaţie obţine reacţii mai bune din partea acestuia. În loc să-l întrebe "Care lumină crezi că se va aprinde următoarea?", mama îi spunea doar "Lumina s-a aprins", confirmându-i copilului şi nesolicitându-i participarea la conversaţie.

Dacă la începutul studiului 53% dintre copii erau încadraţi ca având simptome grave de autism, la finalul acestuia procentul s-a diminuat la 29% în cazul copiilor care au participat în programul PACT. După şase ani de la începerea studiului, 121 dintre familiile participante au fost contactate din nou şi s-a observat că numărul copiilor cu autism care participaseră la program şi care prezentaseră simptome severe era diminuat în comparaţie cu cel al copiilor care nu beneficiaseră de programul PACT. Studiul este deosebit de important deoarece este primul care confirmă că intervenţia timpurie în autism dă roade pe termen lung şi reuşeşte să amelioreze simptomele. Din păcate, deşi comportamentul repetitiv a scăzut din intensitate, iar comunicarea cu ceilalţi a suferit îmbunătăţiri, simptomele de anxietate nu au fost ameliorate în cazul acestor copii.

Programul PACT nu promite nici pe departe vindecarea autismului dar studiul făcut pe acest program dovedeşte că este eficient şi că, dacă se intervine de la vârste fragede, copiii cu autism au o şansă de îmbunătăţire a calităţii vieţii.

În Statele Unite circa 1% dintre copii sunt diagnosticaţi cu o tulburare de spectru autist (unul din 68 de copii). Tulburările de spectu autist precum sindromurile Rett sau Asperger se manifestă prin interacţiune socială deficitară, afectează comunicarea verbală şi nonverbală precum şi interesele şi comportamentul. Cauzele specifice ale autismului n-au fost deocamdată descoperite dar există indicii concludente de ordin genetic sau care se leagă de anumite riscuri din perioada prenatală şi cea perinatală.