Cicloturismul, ca formă de turism practicată de pe şaua bicicletei, a început să fie înţeles din ce în ce mai bine, atât de cei care-l practică, dar şi de cei care pot beneficia de pe urma acestui trend.

Da, este adevărat că pentru asta e nevoie de un pic de condiţie fizică şi de câteva lucruri elementare, cum ar fi o bicicletă adaptată traseului, o cască, o vestă reflectorizantă, un recipient pentru apă, câteva scule şi piese de schimb. Dar dacă nu le avem pe toate, nu înseamnă că trebuie să stăm acasă.

Cicloturismul îţi oferă libertate: libertatea de a-ţi alege singur traseul, de a străbate distanţe prin natură, de a admira peisaje, de a vizita obiective turistice mai puţin promovate, de a cunoaşte localnici.

Chiar dacă este împotriva percepţiei comune, cicloturismul poate fi făcut fără impedimente şi cu mari satisfacţii în judeţul Bihor, care are un relief perfect pentru asta şi nici de obiective turistice nu duce lipsă. Munţii Apuseni, una dintre cele mai recomandate destinaţii turistice pentru cicloturism, de la noi din ţară, oferă trasee de creastă, accidentate, obiective naturale renumite. Unde mai punem faptul că ruta reţelei Eurovelo atinge şi Bihorul! Oare cum ar fi să putem pedala din Oradea prin Băile Felix, pe la Mierlău şi Tăşad şi apoi pe defileul Crişului Negru pe la Şoimi până în Vaşcău, pe un traseu cicloturistic amenajat pe vechea linie de tren? Ce peisaje, ce mâncăruri bune şi ce oameni faini am redescoperi. Ar fi o experienţă de poveste!

În plus, în Bihor, existenţa diferitelor culturi minoritare condimentează o zi de pedalat. Plăcut e şi faptul că există deja o comunitate a bicicliştilor. 

Partea romantică a cicloturismului cam asta ar fi, dar pentru un cicloturism civilizat e nevoie şi de un pic de infrastructură, care lipseşte, din păcate, în cea mai mare parte a ţării. Vorbim de ciclotrasee marcate unitar, signalistică corespunzătoare, hărţi actualizate, un vagon de tren numai pentru biciclete, campinguri sigure, cu duşuri şi toalete curate, şi oameni pasionaţi care să întreţină toate acestea.

Se discută din ce în ce mai mult despre pistele de biciclete. Sunt de acord cu ele, dar numai în zonele urbane şi în satele care au deja infrastructură. Pistele să fie dedicate localnicilor, iar turiştii să le folosească doar în trecere.

Sper să nu cadă vreun primar sau şef de consiliu judeţean în isteria construirii de piste betonate prin zonele sălbatice! Să nu uităm că cicloturismul este şi o formă de turism responsabil, cu gradul de poluare cel mai scăzut...

Gabriel Bonaciu
Manager în activităţi turistice