În urmă cu mai mulți ani, oameni simpli împreună cu oameni de stiință au observat că trebuie făcut ceva pentru natură. Au decis că toți sunt obligați să păstreze mediul înconjurător curat, iar în unele zone cu habitat aflat în pericol e necesară conservarea profesionistă. Oamenii de știință își fac treaba destul de bine, se întâlnesc pe la congrese și conferințe, unde stabilesc politici de protejare a mediului, iar apoi transmit pe diferite canale că protejarea naturii este în avantajul tuturor, indiferent de spațiul în care trăim. Încearcă, și reușesc timid, să se apropie de noi, admiratorii de natură, de turiștii dornici să se relaxeze într-un mediu natural divers, de localnicii care au privilegiul să trăiască într-un spațiu bogat în resurse naturale.

Călătorului îi place să evadeze din orașul aglomerat și sufocant, vrea să respire aer curat, să se odihnească prin poieni înmiresmate, să înoate prin lacuri și râuri curate, să viziteze peșteri vechi de când lumea. În schimb, de multe ori găsește ambalaje de plastic şi sticle sparte lăsate de alți turiști sau admiră obiecte de uz caznic aruncate la voia întâmplării de localnici.

E un peisaj dezolant, respingător. Responsabili sunt și localnicii, și turiștii. Ca turist, nu ai nevoie de studii academice pentru a înțelege că este mult mai ușor să iei în rucsac ambalajele. Iar ca localnic este de bun-simț să înțelegi că mediul înconjurător, apele, pădurile, munții, peșterile sunt ale tuturor și nu ai voie să le umpli cu gunoaie doar pentru că nu vrei să le arunci în tomberoane.

Și turistul, și localnicul se bucură de natură pentru că cei de dinaintea lor au avut grijă să le-o lase moștenire cât mai curată. Așa trebuie să facem și noi: să ne gândim că și cei care vin după noi au dreptul să se bucure de un mediu spectaculos şi curat.

Gabriel Bonaciu
manager în turism