Poate e normal ca Oradea să aspire la statutul unor oraşe ca Timişoara sau Cluj. Îşi poate construi infrastructură, îşi poate mări numărul de locuitori înglobând comune învecinate, îşi poate atrage investitori înfiinţând şcoli profesionale şi mări PIB-ul pe cap de locuitor, dar asemănările cu cele două oraşe mari se vor opri aici.
Într-o societate care confundă „a fi” cu „a avea”, educaţia, cultura şi rezultatul lor, civilizaţia, trec în plan secund. Din păcate, nivelul de cultură şi gradul de civilizaţie ale unui oraş cresc încet. O centură ocolitoare sau un supermarket se construiesc mult mai repede!
Tocmai de aceea, cultura are nevoie de investiţii constante, şi nu e vorba doar de bani, ci de preocupare, atenţie şi respect. Cultura este o investiţie pe termen lung şi, desigur, depăşeşte un ciclu electoral, ceea ce o face mai puţin interesantă pentru politicienii care au condus şi conduc destinele oraşului nostru drag.
Vrem cetăţeni civilizaţi, care să păstreze curăţenia oraşului şi să depună selectiv gunoaiele în pubele? Pe termen scurt, s-ar rezolva cu nişte amenzi. Pe termen lung, însă, ţine de gradul de cultură şi de ofertele de petrecere a timpului liber.
Nu-mi fac iluzii că toţi tinerii de azi ar schimba un festival Street Food pe o piesă de teatru, sau un concert Carla’s Dreams gratuit, pe unul simfonic, cu bilet plătit. Dar nici nu au de ales! Pentru un oraş cu pretenţii, oferta culturală şi de petrecere a timpului liber este foarte subţire. Mă gândesc, cu părere de rău, că Oradea mea nu are un centru cultural municipal, că o simplă „sală” („Florica Ungur”, doar cu numele) ţine locul unei case de cultură a municipiului, sau că miile de studenţi nu au o casă de cultură a lor.
Cultura nu e un moft şi nu trebuie tratată în zeflemea. Pentru început, haideţi să-i acordăm culturii interes şi respect!
E drept că Oradea ar putea creşte şi fără o viaţă culturală adevărată, şi fără civilizaţie, dar ar deveni doar un “târg” ceva mai mare.
Mircea Jacan
Director
CJCPCT Bihor