1952. Inventatorul răsplătit de Stalin

Una dintre cele mai importante figuri ale inventicii din Bihor, Váradi Ernest, s-a născut pe 15 februarie 1910.

Provenit dintr-o familie de evrei, părinţii numindu-se Edmund şi Viorica, a urmat Liceul Evreiesc local, înscriindu-se apoi la Politehnica din Dresda (Germania), pe care a absolvit-o cu titlurile de inginer chimist şi mineralog. Începând din 1940 a lucrat într-un laborator amenajat de el însuşi la Derna.

Cercetările lui Váradi Ernest (foto) s-au axat pe şisturile bituminoase, un zăcământ răspândit în zonă, în timp reuşind să înfiinţeze secţii de producţie pentru un ulei ce rămânea fluid la temperaturi de -60 grade, faţă de temperatura de -20 grade până la care rezista produsul similar realizat de americani.

Pentru a-l produce, Váradi a colaborat cu laboratoare şi centre din Germania şi Elveţia, produsul finit fiind apoi exportat în mai multe ţări. "Uleiul polar" a fost folosit în aviaţie, în 1952 ajutând un echipaj rus să efectueze primul zbor realizat vreodată deasupra Polului Nord. Invenţia i-a adus titlul de Laureat al Titlului de Stat şi decoraţia Ordinul Muncii clasa a III-a. Se spune că însuşi liderul sovietic Stalin l-ar fi recompensat cu bijuterii de aur.

2017. "Einsteinul" Bihorului

Cercetarea bitumurilor i-a permis lui Váradi Ernest să realizeze mai multe tipuri de produse destinate construcţiei de drumuri, dar şi produse cosmetice, larg apreciate în America şi Asia.

Elena CeaușescuEl este, de asemenea, inventatorul polimerilor, dar a fost nevoit să-şi cedeze descoperirile Elenei Ceauşescu. Orădeanul a făcut parte, de altfel, din colectivul cu care "savanta de renume mondial" lucra la perfecţionarea produsului.

Váradi Ernest ar fi realizat peste 70 de invenţii, însă numai câteva au fost înregistrate la OSIM. Mare parte au luat calea străinătăţii, bihoreanul având legături cu diverse institute de cercetare şi unităţi de producţie, cum ar fi combinatele chimice din Düsseldorf, Tokio şi München.

Se spune că soţii Ceauşescu i-ar fi oferit funcţii importante la Bucureşti, dar cercetătorul a refuzat. După ce şi-a pierdut familia la Auschwitz, a preferat să trăiască solitar la Derna. A încetat din viaţă în anul 1997 şi, din păcate, arhiva sa a fost distrusă, cu greu realizându-se şi o biografie a lui. Supranumit "un Einstein al Bihorului", în septembrie 2005 a fost făcut "Cetăţean de onoare postum" al Oradiei,  pentru meritele sale ştiinţifice.