După o zi stresantă la muncă, cel mai la îndemână mijloc de relaxare poate fi plimbarea într-un parc sau o zonă verde, aproape de casă. Tocmai de aceea, întreţinerea acestor zone este foarte importantă, consideră Vasile Cralic, un inginer peisagist de 28 de ani, angajat al firmei Kaluna, care a adunat deja şase ani de experienţă în creşterea şi întreţinerea plantelor, plus alţi patru în proiectarea şi amenajarea de spaţii verzi.

Tânărul crede, de asemenea, că responsabilizarea orădenilor în amenajarea şi îngrijirea acestor zone verzi este binevenită. Până la urmă, oamenii îşi fac lor înşişi o favoare...

Atenţie la etichete!

- Primăvara se apropie şi vor începe plantările de arbori. Ce recomandări le faceţi bihorenilor?

- Trebuie să ştie câteva lucruri înainte de a alege o plantă sau un copac, cum ar fi volumul şi înălţimea la maturitate, pentru a-i găsi locul potrivit, tipul de foliaj (pentru plantele şi copacii care urmează să asigure funcţia de barieră vizuală ar trebui să se aleagă plante cu foliaj persistent în sezonul rece), tipul de sol, expunerea solară şi, nu în ultimul rând, alegerea unui material săditor care să se înscrie într-un context peisagistic existent. Evident, în cazul în care alegerea este dificilă, sfatul unui specialist e binevenit.

- Multe magazine vând puieţi de pomi fructiferi. La ce ar trebui să fie atenţi cumpărătorii?

- În primul rând, la etichetă, care trebuie să ofere detalii despre specie, înălţime, caracteristici ale fructului şi ţara de origine. Ca principiu, este de evitat achiziţia de puieţi de la persoane private, producători neautorizaţi, pentru că nu există o siguranţă privind soiul şi caracteristicile materialului săditor.

Obiceiurile se schimbă

- Ce recomandări aveţi în privinţa copacilor ornamentali?

- Dacă vorbim de amenajarea într-o întreagă curte, ideală ar fi contactarea unei firme de profil, pentru întocmirea unui proiect. Dacă este vorba de completarea locului lăsat de plante deteriorate sau se doreşte împrospătarea grădinii, alegerea ţine de culoarea foliajului şi a inflorescenţei, de gradul de comunicare estetică cu inventarul verde existent, sol şi expunere solară etc. Evitaţi plantele care au nevoie excesivă de întreţinere, dacă nu sunteţi dispus să petreceţi timp mult în grădină.

- Ce fel de flori preferă orădenii?

- Oradenii preferă tot felul de plante. Din fericire, obiceiul de a popula grădinile cu Thuja sau plante cu foliaj verde persistent începe să dispară. Gramineele (festuca, imperata, cortaderia, miscanthus) încep să se impună, treptat, atât pentru lejeritatea în mentenanţă, cât şi pentru aspectul compact. Plantele pentru gard viu (leylandii, photinia, prunus, etc.) ocupă un loc predilect, acestea oferind zonelor de separaţie dintre proprietăţi un aspect natural şi, totodată, îndeplinind funcţia de barieră vizuală.

Obligaţii fireşti

- Asociaţiile de proprietari din Oradea sunt obligate să întreţină spaţiile verzi din jurul blocurilor. Ce recomandări aveţi?

- Aceste spaţii au nevoie de o intervenţie de tuns o dată la două săptămâni. Fiind zone umbroase, iarba nu creşte extrem de repede. În plus, de două ori pe an sunt necesare intervenţii de toaletare la copaci şi gardul viu. Personal, recomand împărţirea responsabilităţii între proprietari.

- Cum vi se pare această obligaţie?

- Este absolut firească. Nu putem vorbi despre comunitate şi civism fără această componentă. Dincolo de funcţia estetică, un spaţiu verde bine întreţinut oferă coeziune între colocatari, posibilitatea de a petrece timp împreună. Atunci când vom înţelege că şi strada, şi spaţiul verde, şi drumurile sunt tot ale noastre, că "acasă" nu înseamnă doar spaţiul din interiorul zidurilor în care locuim, abia atunci putem vorbi despre comunitate. De asemenea, trebuie să gândim că banii pe care o primărie îi utilizează pentru întreţinerea acestor spaţii ar putea fi folosiţi pentru realizarea de noi spaţii verzi, drumuri, dotări de spitale etc.

- Cei mai mulţi orădeni de la bloc se plâng de costurile mari pentru întreţinerea spaţiilor verzi. Se poate amenaja o grădină cu bani puţini?

- Firma noastră nu oferă astfel de servicii, de aceea îmi permit să cred că nu am o părere părtinitoare. Dar un calcul simplu spune tot: locatarii unui bloc cu 30 de apartamente trebuie să investească aproximativ 10-15 lei/lună pentru a putea plăti serviciile necesare în cazul în care nu execută în regie proprie aceste lucrări. Orădenii nu trebuie să uite şi că spaţiul verde este extrem de important în viaţa cotidiană, oferind mijlocul cel mai la îndemână pentru a găsi relaxarea necesară. În plus, putem vorbi, evident, şi de o valoare mai mare la vânzarea unui apartament.

Spaţiile verzi, fără artă

- Cum apreciaţi zonele verzi din Oradea? Sunt ele corect amenajate şi întreţinute?

- Ceea ce cred că lipseşte este un studiu serios privind caracterul unitar al spaţiului verde public, nota de discurs peisagistic de urmat, un standard al texturilor şi volumelor utilizate în amenajarea spaţiilor verzi. Este de dorit un studiu complex privitor la tipul de arbori de plantat, care să aibă în vedere componente precum volumul de oxigen asigurat, nevoia de întreţinere, durata de viaţă, rezistenţa la stresul urban, masa foliară dislocată toamna, etc. În plus, spaţiile verzi din oraş se rezumă doar la materialul dendrologic, lăsând arta în afara expresiei sale. Cred că ideal ar fi să existe un parteneriat între Primărie şi Facultatea de Arte Plastice, pentru a da spaţiilor verzi şi acest discurs artistic, atât de necesar pentru o urbanitate interactivă.

- Cum catalogaţi amenajările peisagistice din Oradea?

- Într-o căutare a sensului, a unei forme coagulate în discurs. Acum, spaţiile verzi sunt anexe ale arhitecturii, secundare, tratate ca o componentă de bifat, pentru a preda o lucrare. Lipsa de calitate în execuţie este acută. Ea provine în special de la lipsa de educaţie specifică şi de experienţă necesară din partea celor care oferă servicii de amenajare şi întreţinere. Atât timp cât peisagistica va fi confundată cu grădinăritul şi peisagistul cu grădinarul, spaţiile verzi vor rata tocmai rolul esenţial pe care trebuie să îl joace: de mediator între tensiunea socială şi cea privată, între presiunea unei urbanizări accelerate şi nevoia de libertate a spiritului uman.