În urmă cu doi ani şi jumătate, când a trebuit să părăsim Piaţa Unirii, n-am ştiut unde va ajunge florăria Florius Art. Împreună cu doamna Adriana Lipoveanu am luat la pas oraşul, căutând un loc pentru chioşcul nostru.

Când am ajuns în Parcul Libertăţii, am decis. Cafeneaua Petit ne plăcea deja, Crişul Repede este aproape, avem aer mult şi umbră deasă. Înainte să ne mutăm, am trecut pe la Zsóka néni, la chioşcul de ziare din capătul podului, şi i-am spus că vom fi vecini. I-am mai spus că voi aduce viaţa în parc.

Anul acesta, când lalelele au înflorit, parcul a devenit obiectiv turistic. Orădeni şi turişti au venit cu miile să vadă florile, iar o doamnă din California mi-a spus că o lună întreagă comunitatea maghiară de acolo doar despre asta a vorbit. Nu mă aşteptam la aceste reacţii şi mărturisesc că publicul atât de numeros a fost o povară. Un artist se pregăteşte pentru asta de la 15-16 ani, eu la 43 de ani m-am trezit pentru prima oară expus. Dar un lucru îl generează pe altul...

În tot oraşul sunt patru piane la care elevii şi studenţii pot să exerseze. Acum mai au o pianină în Parcul Libertăţii. Fără să-i cheme cineva, tinerii au stat la coadă ca să cânte. Unii dintre ei vin zilnic la aceeaşi oră, iar domni şi doamne care nu-i cunoşteau până acum vin special să-i asculte. Dacă veţi veni să-i vedeţi, îi veţi găsi pe toţi frumos îmbrăcaţi, cu zâmbetul pe buze.

Ei toţi merită banii investiţi. De asemenea, merităm noi, cei care lucrăm la Florius Art, şi cei care vin să cumpere florile noastre. Toţi avem dreptul la acest decor. Tu, ca să-ţi placă la locul tău de muncă, îţi duci mici obiecte personale în birou. Tot aşa, eu mi-am amenajat "biroul".

Zilnic, cineva cunoscut îmi zice că sunt fraier, naiv, prostănac. Dar eu în continuare cred că bucuriile mărunte merită mai mult decât să umblu cu un jeep, să mănânc în fiecare seară la restaurant sau să stau într-o vilă imensă pe care să nu pot s-o umplu cu viaţă. Cred că pentru fiul meu Samuil şi pentru soţia mea Fruzsina înseamnă mai mult o seară în parc, cu oameni frumoşi şi muzică bună.

Marius Sabău
Florar