Când trece un străin de poarta fostelor grajduri de la marginea Salontei, aproape 200 de "paznici" încep să latre. Câinii se potolesc doar când Feri icneşte scurt. "Eu sunt şeful haitei", se mândreşte bărbatul.

Mari iubitori de câini, Ferenc Raksi şi soţia sa, Maria, au înfiinţat un adăpost de animale abandonate şi chiar s-au mutat şi ei în incinta acestuia, în nişte încăperi improvizate, la limita sărăciei. Nu se plâng însă nicio clipă de lipsurile lor, ci doar de viaţa grea a animalelor abandonate.

70 de "copii"

De când se ştiu, Maria şi Feri au iubit animalele, şi mai ales câinii. "Şi înainte să ne cunoaştem, amândoi obişnuiam să ducem acasă orice animăluţ găsit pe stradă. După ce ne-am căsătorit, cât a fost fiica noastră mică, nu am putut să ne ocupăm şi de câini, dar de când a crescut am început să avem iarăşi grijă de animale", povesteşte femeia, acum în vârstă de 47 de ani.

Pentru că n-au putut trece nepăsători pe lângă câinii abandonaţi întâlniţi pe străzi, cei doi soţi au ajuns să aibă în curtea casei din Salonta aproape 70 de patrupede. "Era deja prea mult, deranjam vecinii şi era greu şi pentru noi", zice Maria.

Innocente

În urmă cu trei ani, au căutat ajutor la Primăria Salonta şi, spre norocul lor, l-au găsit. Oraşul nu are un serviciu de ecarisaj, aşa că doar voluntarii culeg câinii care bântuie pe străzi. Asociaţia Innocente, înfiinţată de soţii Raksi, a primit în concesiune un teren de 2 hectare la marginea urbei, ca să-l transforme în adăpost pentru câini, unde patrupedele abandonate să trăiască până îşi găsesc noi stăpâni.

Era al doilea "azil" din oraş, după un altul înfiinţat tot de un ONG, dar care nu făcea faţă în încercarea de a aduna toate patrupedele abandonate. "Avem noroc, primarul (Török László – n.r.) înţelege că şi noi, iubitorii de câini, suntem oamenii lui şi încearcă să ne ajute", zice Maria.

Amplasat pe locul fostelor grajduri din Salonta, adăpostul Innocente nu deranjează pe nimeni, căci pe-acolo mai trec doar ţiganii care scotocesc prin vechea groapă de gunoi.

Iubiţii inocenţi

Soţii Raksi sunt amândoi croitori şi, din puţinii bani pe care îi câştigă lucrând pe cont propriu, au amenajat ţarcurile pentru câini, iar pentru ei, cum au putut, două încăperi în care s-au şi mutat, fără fiica lor, între timp măritată. Trăiesc în sărăcie, dar nu-i deranjează. "Nu avem nu ştiu ce condiţii, dar nici nu ne trebuie mai mult", zice Maria.

Singura ei preocupare e ca animalele să fie fericite: "Sunt suflete nevinovate, care nu se pot apăra singure şi nu au absolut nicio vină, spre deosebire de oamenii care le abandonează". Ajunşi la Innocente, câinii nu doar primesc o şansă la viaţă, ci află că pot fi şi ei iubiţi.

Săptămâna trecută, în adăpost erau peste 180 de câini, de toate mărimile şi vârstele, dar fiecare vaccinat şi sterilizat. "Asta e problema, că oamenii nu-şi sterilizează câinii, iar când au pui îi abandonează prin şanţuri", spune Feri.

Din donaţii

Fiecare patruped pe care cei doi soţi îl ridică de pe străzi trece pe la cabinetul veterinar Vital Vet din Oradea, unde doctoriţa Lavinia Jurca, mare iubitoare de animale, îi taxează cât de puţin poate, ba chiar îi păsuieşte de plată. "Zilele trecute a venit doamna doctor la noi, cu vaccinul anual. Îi datorăm peste 7.500 de lei, dar avem noroc că ne înţelege şi ne mai aşteaptă cu banii", zice bărbatul.

Toate cheltuielile adăpostului sunt plătite exclusiv din economiile celor doi soţi şi din donaţiile pe care le strâng de la alţi iubitori de animale. Zilnic, câinii mănâncă câte zece saci mari cu granule, iar puii primesc hrană mai scumpă.

Modeşti şi muncitori

Cu preţul vieţii lor modeste, soţii Raksi reuşesc să-i sature pe toţi. "Din ce câştigăm noi, nu prea cheltuim pe altceva, că nu avem pe ce. Pentru mine este destul dacă mănânc şi un corn pe zi", spune Maria. Nu-şi doreşte nici să meargă la restaurante, nici la shopping, iar la vacanţe nici nu visează. "Chiar nu vrem să plecăm nicăieri. Noi aici suntem fericiţi, având grijă de căţei".

Cei doi soţi se îngrijesc atent şi de curăţenia din zecile de ţarcuri în care stau animalele. Maria şi Feri curăţă zilnic fiecare padoc, chiar şi de mai multe ori pe zi. "O zi pe săptămână, avem două voluntare care mai vin şi ne ajută. Atunci mai apucăm şi noi să ne relaxăm un pic. În rest, suntem mai mereu pe fugă, cu ceva de făcut", zice femeia. Pe timp de vară, numai ca să le dea apă tuturor câinilor, de mai multe ori pe zi, le ia câteva ore bune...

Cu câinii la "mezat"

Pe lângă faptul că îngrijesc căţeii, soţii Raksi încearcă şi să le găsească stăpâni. "Ar fi ideal să găsim o casă pentru fiecare, dar adevărul e că cel mai des intră în adăpost zece câini până dăm unul", spune Maria.

Ca să-i convingă pe salontani, cei doi soţi organizează în weekend-uri târguri de adopţii în parcul din centrul Salontei, iar unele patrupede au noroc şi cuceresc trecătorii, care le devin stăpâni. Dar Maria şi Feri tot nu reuşesc să stingă fenomenul abandonului.

"S-a întâmplat să vină oameni cu câinii la noi, direct la adăpost, să spună pur şi simplu că nu-i mai vor şi să-i luăm noi, altfel îi omoară. Eu nu pot să înţeleg ce suflet au", zice bărbatul.

Mica nebunie

Speră, însă, că asemenea apucături vor înceta. "Primarul ne-a spus că ar vrea să înfiinţeze, cu asociaţiile pentru protecţia animalelor, o poliţie a animalelor care să-şi facă treaba, să-i amendeze pe cei care abandonează animale ori care nu le ţin în curte, ci îi lasă în stradă. Noi am spus că suntem dispuşi să fim voluntari", spune Feri, convins că doar aşa pot fi responsabilizaţi oamenii.

Până atunci, lor nu le rămâne decât să salveze câini abandonaţi. Trăind în adăpost şi dedicaţi necuvântătoarelor, soţii Raksi recunosc că s-au înstrăinat de familie şi de prieteni. "Rudele nu ne mai caută, că nu înţeleg ce facem noi aici. Poate că noi suntem nebuni, nu zic nu, dar aşa suntem noi fericiţi", explică, simplu, Maria. N-ar da viaţa dintre câini pentru tot confortul din lume...


CÂINI ŞI... OI
Salvaţi de la masa de Paşte

În adăpostul asociaţiei Innocente nu trăiesc doar câini, ci şi... oi şi miei. "Anul trecut am cumpărat doi miei, care între timp au crescut, şi anul ăsta încă trei, numai ca să-i salvez de la moarte, înainte de Paşte. Nu suport ideea că sunt sacrificaţi doar ca să umple masa de sărbători", spune Ferenc. De altfel, de mila animalelor, soţii Raksi sunt vegetarieni convinşi.

În vecinătatea câinilor, beneficiind de răsfăţul lui Feri şi al Mariei, oile şi mieii sunt nu doar jucăuşi, ci de-a dreptul încântaţi când sunt mângâiaţi şi pupaţi. "Vor muri aici, de bătrâneţe", promite bărbatul.