Cu mustaţă şi barbişon ca de muschetar, doar că mai rotofei, purtând un chipiu de marinar, însemnele Oradea Civică şi ale mişcării #rezist, a ajuns un soi de celebritate. Comuniştii i-ar fi zis "revoluţionar de profesie"...

Pe 10 august, şi-a luat porţia de gaze la Bucureşti, a mers la Chişinău să susţină candidatul proeuropean la Primărie, a organizat "ambuscade" când şefi de la "centru" ai PSD şi ALDE au venit în Oradea, iar vinerea trecută a plusat la provocarea suceveanului Ştefan Mandachi, făcând grevă întreaga zi, cu toţi angajaţii firmei sale.

BIHOREANUL vă povesteşte cum şi de ce a ajuns Cosmin Bursaşiu cel mai tenace protestatar anti-PSD, la mijlocul unei vieţi în care a încercat multe şi în care a luptat pentru tot ce a realizat.

Cu glonţul pe la ureche

Cu o zi înaintea protestului #şîeu din 15 martie, când mii de români s-au oprit pentru 15 minute, cerând ca banii lor să fie cheltuiţi pentru infrastructură, un filmuleţ făcut de orădeanul Cosmin Bursaşiu şi de o mână de prieteni pentru a îndemna, în limbaj neaoş bihorenesc, la grevă generală, aduna pe Facebook nu mai puţin de 1,5 milioane de vizualizări. Cu toate astea, au fost şi deştepţi care, la fel ca-n anii ’90, l-au zorit "la muncă", nu la "întins mâna" şi la proteste "sorosiste". A ignorat răutăţile dintr-un motiv simplu: stă drept pe picioarele lui şi s-a călit prea tare încât să fugă de greutăţi.

Absolvent de Gojdu în 1987, de leat cu actualul primar Ilie Bolojan, Cosmin a iubit mereu libertatea. Pe atunci o găsea în natură, aşa că a vrut să se facă silvicultor. A dat admitere la singura facultate de profil existentă atunci, la Braşov, dar a picat. "N-am putut toci la biologie". Ca să nu fie luat în armată, obligatorie, s-a angajat în agricultură, plănuind să mai încerce o dată. În cele din urmă, a fost încorporat pentru 18 luni în Timişoara, până în noiembrie 1989. "Aşa a vrut Dumnezeu. Dacă mă prindea Revoluţia acolo, poate trebuia să trag în protestatari... Mi-a trecut glonţul pe la ureche".

Săpat şanţuri, făcut cărbune

Imediat după liberare, s-a angajat la Poligrafie în Oradea, muncitor necalificat. În vara lui 1990 a mai încercat o dată la facultate, dar la Seminarul de Teologie Ortodoxă din Sibiu. Când a ajuns acolo pentru pregătire şi a văzut ce fel de oameni se pregăteau să ocupe altarele, s-a sabotat singur. "Voiam să urc pe scara socială, dar nu era locul meu între ei. Aş fi dus o viaţă mincinoasă. La examen am scris că sărbătorile religioase sunt 1 Mai şi 23 August. Bineînţeles, am fost respins".

În 1991 a decis să plece din ţară. Voia să ajungă în Austria, dar n-a primit viză, aşa că a ales Croaţia. "Împreună cu patru prieteni, cu care locuiam într-o şcoală părăsită, am muncit, din ianuarie până în septembrie 1991, la săpat de şanţuri. Seara picam rupt, dimineaţa abia îmi descleştam degetele. M-am întors acasă cu un fizic de Bruce Lee". Cu banii strânşi, a cumpărat o camionetă şi a încercat să producă, la Dobreşti, cărbune de lemn, pentru grătare. "Abia am făcut prima şarjă, că ne-au furat-o ţiganii pe toată. Şapte prieteni am fost ruinaţi".

Pana decisivă

Demoralizat, şi-a rugat părinţii - tatăl subinginer, mama asistentă medicală - să îi pună o pilă la unchiul Florian Dacin, secretarul Consiliului Local, ca "să-l bage" inspector la Primărie. "În ziua când trebuia să mă rezolve, l-am aşteptat pe tata în faţa Primăriei. Când a coborât, mi-a spus: «Fiule, n-am avut puterea să fac asta»".

În drum spre casă, pe strada Costaforu, bătrâna Dacie a familiei a făcut pană de cauciuc. "A fost ca un semn. În apropiere era o vulcanizare unde lucra doar patronul. Tata l-a întrebat dacă are nevoie de un ajutor, adică eu. Omul mai avusese ucenici, dar toţi au fugit de muncă. Totuşi, a acceptat. Aşa că, într-o singură zi, în loc să ajung un tip «cu mapa», am redevenit un tip «cu sapa»", povesteşte Cosmin. A furat meserie, dar în ’93 l-a apucat iar dorul de ducă. "Am plecat în Germania, la o firmă care colecta anvelope uzate. Ştiam numai două cuvinte: «bitte», vă rog, şi «danke», mulţumesc. La început umblam cu dicţionarul după mine".

Pentru că România era în afara Europei, Cosmin trebuia să revină în ţară tot la trei luni. La a patra întoarcere, în 1994, i-a adus tatălui, cadou, un set de anvelope, dar acesta s-a gândit să le valorifice. "Nici nu s-a apropiat bine de piaţa de vechituri că le-a şi dat, pe bani buni. Mi s-a aprins beculeţul: asta trebuia să fac, să import anvelope din Germania!".

"Poate veni orice control"

Împreună cu un prieten, Cosmin şi-a făcut o nouă firmă, a închiriat 63 metri pătraţi în Casa Tineretului şi s-a pus pe treabă. Treptat, şi-a tot extins afacerea până când, în 2006, a "aterizat" pe Calea Clujului, la ieşirea spre Oşorhei. În prezent, Reifen Trade are în depozite peste 60.000 de anvelope pentru autoturisme şi vehicule grele, pe care 41 angajaţi le distribuie în toată ţara, ajungând la o cifră de afaceri anuală de aproape 10 milioane euro.

Între timp, Cosmin s-a căsătorit cu Delia (foto), o moaţă din Alba Iulia pe care a cunoscut-o la Cluj, când era studentă la Ştiinţe Economice. "Ea ţine toate catastifele, ei îi datorez liniştea că poate veni la firmă orice control, de la Finanţe, ITM, ISU... Toate sunt corecte, nu avem nimic de ascuns, ne considerăm un agent economic responsabil", zice, serios, bărbatul.

Aşa tată, aşa fii

Delia şi Cosmin au doi fii: Andrei, student la Construcţii în Marea Britanie, şi Mihai, care studiază pianul şi violoncelul la Liceul de Artă din Oradea. Amândoi pasionaţi, la fel ca părinţii, de politica din România.

"Andrei vine acasă de Paşti, de Crăciun şi vara. Vede că Oradea s-a schimbat uluitor în bine, dar nu prea se schimbă mentalitatea oamenilor. Se merge la ciupeală, de azi pe mâine, fără planuri pe termen lung", a constatat feciorul, decis să rămână în Marea Britanie. Nu, însă, să se înstrăineze. Anul trecut, pe 10 august, şi-a însoţit tatăl la mitingul Diasporei din Bucureşti. "Ne-am luat porţia de gaze de la Carmen Dan şi de la Pablo Escobar de Teleorman", spune Cosmin.

Riscurile nu l-au făcut pe bărbat să abandoneze lupta în care s-a aruncat încă din ianuarie 2017, de când participă la mai toate protestele anti-PSD din Oradea, ba chiar şi în Capitală, unde merge adesea cu o parte din angajaţii care îi sunt, de fapt, şi prieteni, unii vechi, încă din şcoală. Feciorul cel mic a învăţat şi el să se implice. "Deşi e abia în clasa a VI-a, Mihai este la zi cu tot ce se întâmplă în ţara noastră. Anul trecut a strâns semnături pentru #Fără penali şi #Oameni noi în politică".

Vieţi "paralele"

De când a ajuns PSD la putere, împreună cu ALDE şi cu UDMR, Cosmin trăieşte, practic, două vieţi. În cea personală îşi vede de afaceri, adunând şi "cicatrici". A fost ţepuit de multe ori, dar a transformat eşecurile în lecţii de viaţă. "Unii, la supărare, poate trag o beţie. Eu am decis ca de fiecare dată când sunt păcălit în afaceri să cumpăr câte un tablou". Acum, tot biroul, ba chiar şi holul sunt pline de picturi!

Cândva premiant pe ţară la Cântarea României, e mare fan al teatrului, iar pentru Filarmonica orădeană a devenit un Mecena. Puţini ştiu că el e cel care îl va aduce, în vară, din nou la Oradea pe celebrul violonist Roman Kim.

În paralel, Cosmin nu renunţă la militantismul anti-PSD, iar ca să activeze legal şi organizat a intrat în Asociaţia Oradea Civică şi, mai nou, într-un partid minuscul, Partidul Oamenilor Liberi, pe care îl consideră cel mai autentic de dreapta. "În Germania am văzut ce harnic poate fi un popor. Şi-au reclădit ţara pusă la pământ şi ruptă în două. Dar au avut conducători cinstiţi! Noi de 30 de ani suntem conduşi de comunişti care şi-au schimbat numele, nu şi năravurile. Mint şi fură, cu pensii speciale, cu contracte aranjate, cu alegeri fraudate. Dacă nu-i oprim, ne pun din nou pe ecartament rusesc", spune bărbatul, hotărât să nu cedeze. Pentru el, deviza #rezist nu e o lozincă goală, ci crez şi mod de viaţă.


AMENDAT, NEÎNDUPLECAT
"Ne-am săturat să dăm bani hoţilor!"

"Tipul cu chipiu de marinar", cum este recunoscut Cosmin Bursaşiu, a organizat, alături de Oradea Civică, "deranjarea" unei serii de manifestări PSD şi ALDE, motiv pentru care s-a ales, alături de colegii săi, cu amenzi de aproape 10.000 lei, pe care le-a contestat în instanţa de judecată. "Firma mea a avut zeci de procese, cam trei sferturi le-am pierdut, dar nicio clipă nu m-am gândit să contest Justiţia şi legile", spune Cosmin. Or, adaugă el, exact asta fac politicienii aflaţi acum la putere.

"Vor să-şi supună Justiţia, ca să poată fura. Au rupt contractul social, care spune că eu, cetăţean, îţi dau ţie, stat, taxe şi impozite, iar tu, stat, îmi dai mie, cetăţean, drumuri, mediu curat, şcoli şi spitale. Firma mea a plătit anul trecut taxe şi impozite de 1,967 milioane euro şi nu avem drum de acces, iluminat public, şosele... Colegii mei îşi riscă viaţa zi de zi pe drumurile ţării, pentru că politicienii fură banii în loc să facă autostrăzi", argumentează Cosmin de ce se implică. "Ne-am săturat să dăm bani hoţilor!".