Lumea de la ţară le poate părea idilică orăşenilor deranjaţi de aglomeraţie, praf şi poluare fonică, dar pentru nişte tinere absolvente de şcoală generală sau liceu care vor să-şi continue studiile, însă nu îşi permit, e doar o piedică în faţa unui trai mai bun.

Pentru a le sprijini, Asociaţia Nansenhjelpen din Norvegia a implementat în Oradea proiectul "Casa Nansen", care până acum a ajutat zeci de fete să-şi găsească prin studiu drumul în viaţă. În prezent, asociaţia sprijină nouă fete, majoritatea din Bihor, care învaţă fie la licee din Oradea, fie la universităţile de aici.

O nouă şansă

 Odd Nansen, arhitect, scriitor şi filantrop norvegian care a contribuit la crearea UNICEFAsociaţia umanitară Nansenhjelpen a fost înfiinţată în 1936, de către Odd Nansen (foto), un arhitect, scriitor şi filantrop norvegian care a contribuit la crearea UNICEF, pentru a oferi refugiu şi asistenţă evreilor din regiunile Europei Centrale aflate sub influenţă nazistă. De-a lungul vremii, organizaţia s-a extins şi în alte ţări. În urmă cu 8 ani, mai mulţi reprezentanţi ai asociaţiei au vrut să implementeze în România un proiect special pentru tinerele care locuiesc la sate şi sunt lipsite de posibilitatea să-şi continue studiile, dar au rezultate şcolare deosebite.

După o primă încercare eşuată la Chişinău, în 2012 reprezentanţii ONG-ului au venit în Băile 1 Mai, unde au deschis Casa Veronica, ce adăpostea pe atunci 8 fete de gimnaziu şi liceu, supravegheate de angajaţii ONG-ului. De ce doar fete? Pentru că - explica pe atunci BIHOREANULUI un reprezentant al organizaţiei - în viziunea norvegienilor, "femeile sunt mai dezavantajate" în familiile din România, deci trebuia instaurat "un echilibru".

Proiectul a dăinuit, iar ulterior, pentru a fi mai aproape de Oradea, reprezentanţii ONG-ului au închiriat o casă pe deal, denumită chiar Casa Nansen, după numele fondatorului.

Casa cu de toate

În imobilul aranjat frumos, cu dotări moderne şi utile, tinerele au parte de cazare de lunea până vinerea, de mâncare gratuită, dar şi de meditaţii la unele discipline şcolare. De asemenea, fetele de la Casa Nansen sunt încurajate să urmeze diverse cursuri, inclusiv de make-up, înot sau alte sporturi. Au transportul în comun decontat şi beneficiază, de asemenea, şi de consultaţii medicale gratuite, toate costurile fiind acoperite de norvegieni.

În weekend, tinerele pleacă acasă, la părinţi, pentru că reprezentanţii asociaţiei nu pot fi responsabili de îngrijirea şi monitorizarea lor. Fetele care nu au această posibilitate, dată fiind şi distanţa de casă, sunt cazate la un internat privat.

Tinerele sunt sprijinite financiar pe tot parcursul studiilor, în anii de liceu şi în cei de facultate, pentru ca apoi să se poată întreţine singure. La absolvire, rămân pe propriile puteri şi fac loc altor fete care merită ajutor.

Numai pentru cele "diferite"

Practic, Casa Nansen este locul în care locatarele dorm, mănâncă, învaţă pentru şcoală, dar şi cum să se gospodărească, făcând cumpărături, curăţenie şi gătind când e nevoie. Pentru toate acestea sunt îndrumate, supravegheate şi îngrijite de trei coordonatoare. Alina Hoza, care este şi preşedinta filialei Bihor a Asociaţiei Nansenhjelpen, se ocupă cel mai mult de fete şi de administrarea casei, Voichiţa Darna le predă geografie, iar Ana Magda ajută la administrarea banilor care vin din donaţiile norvegienilor.

Alina Hoza, preşedinta filialei Bihor a Asociaţiei NansenhjelpenTot cele trei se ocupă şi de selecţia fetelor, căci la Casa Nansen nu are loc oricine. Tinerele care intră aici trebuie să merite. "Pe parcursul şederii, trebuie să aibă minimum media 8 la şcoală sau, în cazul studentelor, să nu aibă nicio restanţă. Eu le verific notele în fiecare săptămână. De asemenea, trebuie să aibă o purtare exemplară şi să nu abuzeze de oportunitatea care li se oferă", povesteşte Alina (foto).

Până acum, generaţia din 2019 este cea mai numeroasă, în grija asociaţiei aflându-se 9 tinere cu vârste între 18 şi 25 de ani. "Am ales să ne ocupăm de un număr mic de fete pentru a le putea oferi cele mai înalte standarde de educaţie, dar şi sfaturi, pentru că în lipsa părinţilor, care sunt acasă, ele au nevoie de îndrumare", explică Alina Hoza.

Vila de pe deal le adăposteşte în prezent pe Carina şi Ioana din Popeşti, Beata din Tămăşeu şi Corina din Sălaj, iar în internat sunt cazate Anette din Tămăşeu, Raluca din Holod, Maria din Marghita, plus Alexandra şi Natalia, ambele din Republica Moldova. Cu o singură excepţie, Natalia, tinerele au refuzat să îşi decline complet identitatea, de teama şicanărilor pe care le-ar putea avea din partea colegilor. Multe din poveştile lor sunt, însă, emoţionante...

Activităţi pentru toate

Una dintre cele mai proaspăt-venite, Ioana, 25 ani, a încercat să îşi câştige traiul în satul natal, însă a simţit că poate mai mult de atât. "După ce am terminat liceul m-am angajat în sat la o firmă unde aveam sarcini de contabilitate primară, dar simţeam că mă plafonez. Voiam să plec, chiar dacă asta însemna să fiu departe de ai mei", recunoaşte tânăra, acum studentă la Contabilitate la Universitatea din Oradea.

În casă, fetele nu sunt încurajate doar să înveţe, ci şi să-şi descopere pasiuni, făcând voluntariat ori înscriindu-se la concursuri şcolare sau la cursuri tematice. De exemplu, Anette, studentă la Universitatea Partium, se află în proiect de 7 ani, şi în tot acest timp şi-a descoperit pasiunea pentru înot, pe care îl exersează de fiecare dată când are timp liber.

La rândul ei, Raluca, elevă la Colegiul Tehnic Mihai Viteazul, are ca hobby lectura. "Locuind în internat, am mai mult timp liber şi profit de el ca să citesc cât mai mult", spune tânăra. În plus, este pasionată şi de make-up, lucru care le încântă pe colegele de cameră, devenite "modelele" ei. Cazată tot în internat, colega de liceu Sasha, din Republica Moldova, a făcut şi un curs în acest domeniu, tot cu sprijinul asociaţiei.

100 de lei pe lună

Natalia Meşina, elevă Republica MoldovaO altă moldoveancă, Natalia Meşina (foto), elevă tot la "Mihai Viteazul", a ajuns în Oradea în 2017, prin programul "Români de pretutindeni", cu ajutorul căruia tinerii din Republica Moldova şi Diaspora pot studia în România după ce îşi dau examenul de Evaluare Naţională.

Curioasă şi implicată, în luna iulie a acestui an tânăra a plecat cu un program Erasmus în Ungaria şi astfel a aflat profesoara ei de biologie că Natalia se întreţinea cu doar 65 euro lunar, adică în jur de 310 lei, bursa de basarabean pe care o primeşte de la stat, din care îi rămâneau mai puţin de 100 lei după ce plătea internatul şi mâncarea. Pentru o lună întreagă!

"Profesoara a luat legătura cu doamna Alina şi aşa am ajuns la Casa Nansen, chiar dacă nu stau aici, ci la internatul privat, pentru că eu nu am posibilitatea să merg acasă decât în vacanţe", povesteşte tânăra.

Moldoveanca minune

La cei 18 ani ai săi, Natalia are cu ce se mândri. A câştigat premiul I în fiecare an de liceu, iar în luna mai a obţinut primul loc la concursul judeţean de comunicări ştiinţifice la biologie şi locul IV pe ţară. Un alt concurs important a fost, în iunie, "Petru Poni", la chimie, unde şi-a adjudecat locul I pe judeţ şi V pe ţară. "Anul acesta şcolar nu mă las, mă pregătesc de pe-acum, vreau să iau locul I pe ţară", spune fata cu ambiţie.

Pe lângă rezultatele bune la învăţătură, Natalia a dorit să participe şi la cursul de dezvoltare personală al lui Marius Molan, proprietarul agenţiei MM Models din Oradea. Frumuseţea i-a fost remarcată rapid, aşa că tânăra a devenit protagonista mai multor şedinţe foto. Totuşi, vrea să studieze Medicina, tot la Oradea, unde şi-a găsit sprijin financiar şi, la fel de important, şi suport moral.

Asta este menirea Casei Nansen, locul unde tinerele cu şanse reduse în viaţă pot să se şlefuiască. Şi să se mândrească cu asta mai târziu...


CASA NANSEN E DESCHISĂ
Ce trebuie să faci dacă vrei să ajungi aici

Casa Nansen este un proiect accesibil şi altor fete. Cele care doresc să "candideze" pentru un loc trebuie să le contacteze pe coordonatoarele Alina Hoza, Voichiţa Darna şi Ana Magda prin pagina de Facebook Casa Nansen.

Sunt eligibile fetele ambiţioase, cuminţi şi muncitoare, care ştiu că traiul bun se câştigă prin muncă şi studiu, dar numai atunci când se eliberează un loc sau în situaţii cu adevărat speciale, când fetele dovesc un comportament exemplar. "Se poate face câte o excepţie", spune preşedinta asociaţiei, Alina Hoza. De altfel, cele trei reprezentante ale asociaţiei se declară dornice să-şi extindă proiectul în următorii ani.