Se spune că florile sunt darul naturii pentru oameni, iar Bihorul se bucură din plin de generozitatea Creaţiei. Amatorii de plimbări în aer liber şi, mai ales, de plante pot să descopere aproape de casă specii de flori deosebite, protejate de lege.

În Pădurea de la Alparea şi în Poiana de la Goronişte cresc pâlcuri de narcise, în Munţii Codru Moma înfloreşte bujorul banatic, în Muntele Şes două specii de orhidee, pe Valea Iadului o floare arhaică de liliac, iar în Poiana Florilor crinul de pădure. Fiecare oferă un spectacol unic, accesibil oricui...

Comoara pădurilor

În Bihor sunt 62 de rezervaţii naturale, din care şase adăpostesc specii de flori rare, care merită văzute măcar o dată-n viaţă. La doar 11 km de Oradea, în satul Alparea din comuna Oşorhei, la ieşirea spre Copăcel, se întinde o arie protejată pe 402 hectare, cu o pădure de stejar şi carpen. Un loc unic, pentru că între arborii uriaşi, la final de primăvară, înfloresc narcisele sălbatice (foto). Mai întârziate decât narcisele de grădină, aceste flori par că sunt o întâmplare. „Cresc ascunse, pe sub tufe”, spune Mircea Faur, inginer în cadrul Direcţiei Silvice, instituţie care până nu demult a deţinut custodia acestei arii protejate.

Numărul florilor nu este foarte mare, iar anul acesta au răsărit chiar mai puţine ca oricând, din pricina ploilor şi a frigului, dar norocoşii ar putea găsi câteva. Pentru ca turiştii să poată zăbovi aici, pădurea are pentru ei şi un foişor de lemn, şi un turn de observare.

Un loc asemănător este Poiana de la Goronişte, de lângă satul Gurbediu, comuna Tinca. „Aici sunt mult mai multe narcise. E un adevărat spectacol floral”, zice Faur. Sălbaticele narcise formează covoare alb-verzi şi, din fericire, localnicii nu le smulg, astfel că înfloresc an de an, în luna mai. De altfel, în orice arie protejată, ruperea florilor este strict interzisă.

Flori la înălţime

O altă rezervaţie cu flori rare este Dealul Păcău, din satul Borz, comuna Şoimi. Într-o pădure de ceri întinsă pe 15 hectare înfloresc bujorii banatici, o specie cu o floare mare, solitară, cu petale de culoare roz sau sângerie în vârful tulpinii. Delicaţi ca nişte domnişoare, bujorii banatici sunt o desfătare vizuală şi deopotrivă olfactivă. Înfloresc tot la final de primăvară, în funcţie, fireşte, de temperaturile de afară.

La câţiva zeci de kilometri depărtare, în satul Pietroasa, aproape de Padiş, turiştii pot vedea o altă minune, care are şi un nume elocvent: Poiana Florilor. Întinsă pe un hectar, aria protejată de aici găzduieşte fâneţe bogate în specii rare de flori, dintre care cei mai spectaculoşi sunt bulbucii de munte şi crinul de pădure (foto). Cu o formă asemănătoare crinului regal, atât de întâlnit în buchete, „confratele” sălbatic este mult mai mic, dar de culoare roz-violet. Greu de ratat...

La munte sau la Şes

Tot la munte, dar pe Valea Iadului, între Remeţi şi Stâna de Vale, amatorii de drumeţii se pot bucura de liliacul carpatin (foto). Arbust asemănător liliacului comun, cel de pe Valea Iadului este însă o specie rară, care a supravieţuit erei glaciare. Cu flori mov care împrăştie aromă din plin, liliacul carpatin înfloreşte în iunie, motiv pentru care Aqua Crisius, asociaţia care administrează situl, organizează anual o sărbătoare la jumătatea acestei luni.

Şi mai puţin cunoscute decât toate aceste flori sunt două specii de orhidee, Ophrys sphegodes şi Ophrys scolopax, care cresc la marginea satului Tinăud, în rezervaţia Muntele Şes. Chiar dacă sunt mult mai mici decât orhideele întâlnite în florării, acestea sunt la fel de impresionante, fiecare cu câte două culori. Populaţia de flori nu este foarte extinsă şi riscă să se împuţineze şi mai tare.

„Oamenii nu le culeg, pentru că sunt mici, dar o problemă este păşunatul”, zice George Togor, liderul Ecotop, care administrează rezervaţia. Ca să prevină distrugerea celor două specii şi de către om, ecologistul preferă să nu indice locul exact unde cresc aceste flori. Astfel încât pasionaţii care chiar îşi doresc să le vadă trebuie să facă puţin efort ca să le descopere. Merită, garantat...