E cetăţean american din 1994 şi şi-a schimbat numele din Károly în Karoy, să-l poată pronunţa şi noii săi compatrioţi fără să-l stâlcească, dar se consideră tot orădean, iar Oradea e "acasă".

BIHOREANUL vă spune povestea unui artist care la finalul anilor ’70 a înfruntat regimul comunist şi, apoi, de dragul meseriei, a plecat în SUA, unde arta sa a ajuns la mare trecere...

Artist ca mama

Născut la Oradea în 1954, Kovacs Karoy a crescut în Teatrul de Păpuşi, unde mama era actriţă, aşa că lumea artei şi-a pus amprenta asupra lui de mic. Singur la părinţi, îşi imagina scenarii şi le transforma în ceva palpabil cu ajutorul plastilinei.

Clasele gimnaziale le-a făcut la Liceul de Artă, unde a urmat apoi profilul de artă plastică, studiind desen, pictură şi sculptură, deşi era pasionat şi de muzică. În adolescenţă, cântase într-o trupă rock alături de Adrian Pintea şi de George Haber, singurul milionar orădean din Silicon Valley, a cărui poveste de succes a fost prezentată recent de BIHOREANUL.

Mai târziu, a dat la Institutul de Arte Plastice din Cluj, secţia Sculptură, dar concurenţa a fost prea mare. "Pe vremea aceea cel mai greu era să intri la Medicină, Teatru şi Arte. Erau foarte puţine locuri", povesteşte el. A reuşit în 1976, după un an şi jumătate de armată. Pentru ca iubita să-l poată urma, s-a căsătorit cu ea, dar mariajul n-a rezistat decât câţiva ani. "Era o perioadă în care te legau de glie, ca să aibă mai mult control asupra ta. Fără să se mărite, ea nu putea veni cu mine la Cluj", spune Karoy.

Interzis de comunişti

În facultate a început să aibă probleme cu regimul. Deşi locuia în gazdă, i s-a cerut să contribuie la curăţenie în căminul studenţesc, ceea ce a refuzat cu scandal. Mai târziu, a cerut viză pentru o vizită în SUA, cu gândul să rămână acolo. Degeaba. "Mi-a fost refuzată, bineînţeles. În SUA, o putere economică importantă, viaţa artistică avea sens. M-am gândit că locul meu e acolo unde arta este apreciată. În România, ca artist, nu aveai ce să faci decât dacă erai cu partidul", îşi aminteşte Karoy.

Curând, a reuşit chiar să-i supere pe comunişti. Într-o vară, în perioada de practică, a modelat în lut corpuri umane pe schelete din metal şi le-a amplasat într-o noapte lângă Podul Decebal. Expus vremii, lutul a crăpat, lăsând la vedere scheletele metalice. Artistul a vrut să transmită mesajul că timpul distruge, dar şi că lasă la vedere esenţa. Totul a fost filmat pe ascuns, pentru a surprinde atât efectele timpului, cât şi interacţiunile trecătorilor cu grupul statuar, înregistrarea aflându-se şi în prezent pe site-ul artistului.

"A ieşit un scandal enorm! Evident, nu avusesem aprobare. Au ras cu buldozerul lucrarea, mi-au ameninţat părinţii. Nu le-a plăcut că acest grup statuar reprezenta clasa muncitoare nenorocită, nu clasa muncitoare glorioasă, deci contravenea propagandei. Am fost pus pe lista neagră", povesteşte artistul, căruia i s-a interzis să mai expună în Oradea.

The land of the free…

După facultate, în 1981, fiind între primii pe ţară după media obţinută, Karoy a ales un post la fabrica de mobilă Alfa din Oradea, ca şef al departamentului de cioplitorie, unde n-a rezistat prea mult, apoi a lucrat pentru Galeria de Artă şi a făcut tablouri de tip panou pentru absolvenţii de liceu, o modă a vremii.

Nu şi-a uitat însă visul de a pleca din Republica Socialistă România în America libertăţii. În 1984 şi-a aranjat o căsătorie de formă cu o tânără din Ungaria, iar un an mai târziu, în 1985, a primit permisiunea de a o urma în ţara vecină. Acolo, a continuat să sculpteze şi să creeze lucrări conceptuale, devenind cunoscut chiar la nivel european, lucrările sale, între care şi filmarea cu grupul statuar din Oradea, fiind prezentate la Paris şi Berlin.

"Biletul" spre State i-a venit la începutul anului 1987, când a fost trimis să reprezinte Ungaria la un eveniment important în Austria. "Se sărbătoreau 100 de ani de iluminat electric în Austria, a fost un eveniment de amploare la care au participat artişti celebri precum Marcel Duchamp şi Man Ray. De acolo am şi plecat apoi în Statele Unite şi am cerut azil politic, care mi s-a dat imediat".

Artist pentru vedete

Orădeanul s-a stabilit în Los Angeles, unde iniţial a creat sculpturi mici, în terracotta, fiindcă atât îl ţinea buzunarul. În câteva luni, însă, a fost invitat să expună la Beverly Hills Art Show, unde a vândut o bună parte din lucrări. Treptat, a devenit tot mai cunoscut, inclusiv printre celebrităţi.

La finalul anilor ’80, după câştigarea unui titlu naţional, clubul de baschet Los Angeles Lakers i-a comandat câteva mici grupuri statuare cu vedetele echipei, oferite apoi celor mai importanţi fani, care aveau abonamente "courtside", lângă teren. A fost cea mai mare comandă - 80.000 de dolari.

Şi cunoscutul producător de filme Jerry Bruckheimer (Armageddon, Pearl Harbour, Piraţii din Caraibe) a fost impresionat de lucrările lui Karoy, comandându-i o sculptură pentru studioul său din Santa Monica. Pe lista clienţilor orădeanului s-a numărat şi Arnold Kopelson, producătorul filmului Platoon, cu Charlie Sheen protagonist şi distins cu patru premii Oscar.

"Nişte coioţi"...

Din portofoliul lui Karoy nu fac parte doar sculpturi de dimensiuni mici din terracotta şi bronz, ci şi lucrări ample, între care fântâni spectaculoase atât pe proprietăţile unor oameni înstăriţi, cât şi în spaţii publice din Los Angeles, Cincinatti şi Florida, stat în care s-a mutat nu de multă vreme şi unde şi-a deschis un atelier.

În prezent, artistul munceşte la un proiect de amploare pentru reşedinţa unui dezvoltator imobiliar cubanez din Florida, care i-a comandat lucrări din metal. Una e deja gata, fiind colorată în... tricolorul românesc. "Au şi glumit prietenii că unguru’ face o lucrare cu roşu, galben şi albastru. Le-am folosit fiindcă sunt culorile primare, sunt puternice, iar cubanezul asta îşi doreşte", explică bărbatul.

O altă pasiune care i-a adus faimă e pictura abstractă pe metal realizată printr-o tehnică unică, axată pe captarea luminii şi reflexiei. Tablourile sale, unele impresionante, se vând cu 2-3.000 dolari la târguri şi cu 8.000 în galerii. "Colaborez cu nişte galerii de artă, dar proprietarii sunt nişte coioţi, pun nişte preţuri enorme şi artistului îi plătesc puţin", zice Karoy.

În "împărăţia" de acasă

Din 2002, orădeanul şi-a deschis propria hală de creaţie la Cadea, pe care o consideră "împărăţia" lui şi unde execută lucrările de mari dimensiuni, pe care apoi le expediază în SUA. De altfel, Karoy petrece cam şase luni pe an în ţară şi celelalte în SUA.

"Acolo costurile de producţie sunt imense. Dar decizia de a mă întoarce acasă n-a fost strict de business, ci şi una spirituală. Suntem construiţi diferit noi şi americanii. Noi suntem mai calzi, mai receptivi, pe când ei sunt doar politicoşi", spune artistul. Nişte "politicoşi" care-i apreciază arta şi care, când a fost interzis în propria ţară, l-au primit cu braţele deschise...

RESTAURATORUL
Buna şcoală românească

În ultimii ani, Kovacs Karoy a lucrat şi acasă, nu doar în Statele Unite, ocupându-se, spre exemplu, de restaurarea elementelor de feronerie ale fostei clădiri a Garnizoanei, acum Muzeul Ţării Crişurilor, a coordonat lucrările de reabilitare a faţadei Episcopiei Ortodoxe şi a restaurat feroneria Teatrului Regina Maria. Tot el a restaurat şi statuetele Palatului de Justiţie (foto).

Arta restaurării a învăţat-o în facultate, la fel şi pe cea a turnătoriei. "Noi am avut o şcoală totală în România. Şi liceul, şi facultatea mi-au dat toate avantajele. Cei mai buni aşa numiţi artişti din Statele Unite n-ar fi trecut examenele la facultăţile noastre de artă plastică", laudă Karoy şcoala românească. Cea de odinioară...