Fostă şcoală pentru comercianţii orădeni, impozantul palat ce găzduieşte Facultatea de Medicină are nevoie urgentă de tratament. Construită în urmă cu 126 de ani, clădirea se degradează zi de zi, fiind un pericol pentru studenţi şi profesori, dar şi o pată de ruşine pe obrazul oraşului.
După ce ani la rând n-a găsit soluţii pentru reabilitarea edificiului, acum Universitatea din Oradea îşi pune speranţa în Compania Naţională de Investiţii, care declarativ s-a oferit să achite lucrările de peste 10 milioane euro. Rămâne de văzut dacă o va şi face...
Din banii orădenilor
În anul 1892, Primăria Oradea a donat Halei Comercianţilor, o asociaţie profesional-patronală care ulterior a înfiinţat Camera de Comerţ, un teren aflat între malul Crişului Repede şi actuala Piaţă 1 Decembrie, cu condiţia strictă ca aici să fie ridicată o şcoală pentru negustori. Amplasamentul n-a fost ales întâmplător: în parcul de azi funcţiona atunci Piaţa Mare, adică viitorul "loc de muncă" al învăţăceilor...
În toamna anului următor, graţie donaţiilor făcute de membrii Halei şi unei colecte publice, construcţia a şi început, după planurile arhitectului Rimanóczy Kálmán. Lucrările au durat doi ani, astfel că în 1895 aici a început să funcţioneze Şcoala Comercială (foto), unitate de învăţământ mediu.
Impunătoare nu doar prin dimensiuni, prin detaliile arhitecturale specifice stilului neoclasic şi cu detalii renascentiste, ci şi prin cupola uriaşă, clădirea nu a fost frecventată doar de cei care aspirau să devină comercianţi. Până când a fost finalizat Palatul Vulturul Negru (1908), sala festivă a Şcolii Comerciale a fost a doua cea mai elegantă şi spaţioasă clădire din Oradea, după cea a Teatrului, ca atare a găzduit numeroase evenimente culturale, îndeosebi concerte de muzică simfonică, şi tot aici îşi ţineau întrunirile partidele politice.
De la PCR la UO
Destinaţia clădirii s-a păstrat până după al Doilea Război Mondial, fiind schimbată în 1946, când aici s-a mutat organizaţia judeţeană a Partidului Comunist, iar apoi Institutul de Proiectări al judeţului. În aripa dinspre Criş au primit sediu revista Familia, cotidianul Crişana şi Comitetul judeţean de Cultură. În 1991, clădirea a intrat în proprietatea Universităţii şi a devenit sediul Facultăţii de Medicină. Azi, într-o încăpere de pe latura nordică mai funcţionează ghişeul de mică publicitate al Crişanei, la subsol o sală de sport, dar celelalte săli sunt folosite exclusiv de profesori şi studenţi.
La 126 de ani de la construire, superba clădire are mari probleme de aspect şi, mai ales, de rezistenţă. În acoperiş există atât de multe găuri încât apa curge în voie, prelingându-se pe tavane şi pereţi. În plus, tencuielile îşi arată vârsta şi se desprind adesea. În ultimii 4 ani, BIHOREANUL a arătat în mai multe rânduri că bucăţi de tencuială şi ornamente de pe faţadă s-au prăbuşit pe trotuare, incidente similare petrecându-se chiar şi în aula facultăţii, doar norocul făcând ca nimeni să nu fie rănit.
Pe lângă cârpeli, singura decizie luată de şefii facultăţii a fost să golească podul imobilului, ca nu cumva, sub greutatea obiectelor depozitate acolo, clădirea să se prăvălească peste oameni.
Fără soluţii
La nivel declarativ, reabilitarea sediului FMF a fost o prioritate pentru fostul decan Florian Bodog şi este şi pentru actualul şef, Adrian Maghiar. În realitate, însă, niciunul n-a făcut pasul de la vorbe la fapte. În mandatul său, Bodog a susţinut repetat că nu poate implementa niciun proiect cu fonduri europene, pentru că imobilul era girat pentru o linie de credit contractată de Universitate. Ulterior, ipoteca s-a mutat pe clădirea Bibliotecii din campus, fără însă ca la FMF să apară vreo echipă de constructori.
"De doi ani mă lupt să găsesc granturi de finanţare. L-am rugat şi pe Marcel Boloş (n.r. - şeful ADR Nord-Vest) să mă ajute, dar fără succes", spune actualul decan, Adrian Maghiar (foto). Profesorul aruncă săgeţi subtile şi spre conducerea Universităţii, zicând că alte clădiri din campus au fost cuprinse în proiecte de reabilitare, dar nu şi sediul FMF. "Dacă nici anul acesta nu găsim o variantă, facem lucrările pe banii facultăţii", zice decanul. Cât ar costa lucrările? "Câteva milioane de euro", spune Maghiar, fără să precizeze dacă FMF dispune de o asemenea sumă, ci limitându-se doar la a aminti că "suntem o facultate fără deficit".
Aşteptăm, vedem, nu ne-am gândit...
La cererea BIHOREANULUI, conducerea Universităţii a comunicat că a depus, anul trecut, un proiect de finanţare la Compania Naţională de Investiţii, care s-ar fi arătat dispusă să plătească reabilitarea. "Proiectul prevede şi amenajarea unor săli în mansardă. Aşteptăm veşti de la CNI", afirmă rectorul Constantin Bungău (foto).
Acesta susţine că lucrările ar costa aproximativ 50 milioane lei, adică peste 10 milioane euro, bani pe care bugetul Universităţii nu îi are. De altfel, tocmai costurile mari l-au oprit pe rector şi să acceseze fonduri europene. "În Programul Operaţional Regional, valoarea maximă (n.r. - a proiectelor) este de 30 milioane lei şi de aceea nici nu am aplicat", spune Bungău. Întrebat de ce nu a încercat să atragă suma maximă de bani europeni pentru cele mai stringente şi importante lucrări, iar pentru diferenţa rămasă să găsească o altă sursă de finanţare, rectorul recunoaşte senin că... nici nu s-a gândit la asta. "Nu ne-a venit această idee, dar mă voi documenta".
Bungău nici nu trebuia să caute departe soluţia, ci chiar la Primăria Oradea, un model naţional în atragerea de fonduri europene, municipalitatea eşalonând lucrările de reabilitare a Cetăţii tocmai pentru a se putea încadra în sumele maxime pe care le putea atrage. Dar probabil distanţa între campusul universitar şi centrul oraşului este prea mare...