Dacă prima impresie contează, Oradea are o problemă! Turistul coboară din tren într-o realitate mult diferită de reclamele făcute oraşului pe internet.
Ceferista de la Biroul de informaţii vorbeşte limbi străine prin gesturi, difuzoarele de la intrare aruncă ţipete de păsări prădătoare pentru a speria porumbeii, tunelul subteran care traversează strada miroase a mucegai, iar primele personaje de care se loveşte vizitatorul în staţia de tramvai sunt cetele de ţigani. "Dă-mi şi mie un leu!", cer puradeii.
Record de turişti
Statisticile sunt încurajatoare. Anul trecut, numărul turiştilor veniţi în Oradea l-a întrecut, pentru prima oară, pe cel al localnicilor. La o populaţie de 221.861 de locuitori, oraşul a găzduit, conform hotelierilor, 223.000 de turişti. Numărul vizitatorilor depăşeşte cu 21% nivelul din 2016, în condiţiile în care creşterea naţională a fost de numai 10%. Oradea, împreună cu comuna Sânmartin, care reuneşte staţiunile Băile Felix şi Băile 1 Mai, a atras anul trecut peste 90% din turiştii veniţi în Bihor.
Statisticile pe primele 5 luni arată că trendul de anul trecut se va menţine şi în 2018. "Chiar dacă am avea o capacitate de cazare mai mare cu 20%, tot am avea camerele ocupate", spune un hotelier. Explozia numărului de turişti se datorează în primul rând investiţiilor de peste 83 milioane lei făcute de municipalitate în infrastructură, precum şi campaniilor de promovare online şi la târgurile de profil. Dar mai sunt încă multe de făcut...
Bun venit în Oradea!
BIHOREANUL a testat, săptămâna trecută, calitatea serviciilor oferite încă de la poarta de intrare în oraş. Când reporterul a întrebat în engleză cât costă un bilet spre Budapesta, angajata Biroului de informaţii al Gării s-a blocat. Femeia a pasat sarcina, arătând cu mâna către coada de la unul dintre ghişeele la care se vând bilete. Ceva mai descurcăreaţă, casieriţa a scris zâmbind suma pe un bilet.
Odată ieşit din staţia CFR, turistul suficient de lucid, care refuză serviciile "piraţilor" din parcare, se împotmoleşte între romii aflaţi la cerşit şi navetiştii obosiţi care aşteaptă tramvaiul în staţia de la capătul tunelului de sub strada Republicii. Info-chioşcul de aici e informativ doar cu numele. "Am hărţi între 10 şi 30 lei şi câteva broşuri în engleză. Alea în româneşte şi ungureşte s-au vândut", se scuză vânzătorul.
Printre materialele luate de pe raft se află şi Oradea City Card-ul emis de Primărie, care pentru 20 lei permite posesorului să călătorească două zile cu toate mijloacele de transport în comun din oraş şi din cele două staţiuni şi să beneficieze de reduceri de 50% la obiectivele turistice importante. Chioşcarul nu ştie asta. "Eu doar le vând", se scuză bărbatul.
La voia întâmplării
Singurul sprijin pentru turistul rătăcit rămâne harta centrului istoric montată în staţia de tramvai, dar acoperită de pânze de păianjen şi praf. Ajuns cumva pe strada Republicii, turistul n-o să înţeleagă însă mare lucru. Niciunul dintre palatele reabilitate nu are pe faţade indicatorul internaţional maro, specific clădirilor monument.
Apoi, chiar dacă prin minune ar nimeri singur sediul Episcopiei Ortodoxe, turistul nu va putea vizita muzeul din palat pentru că "doamna preoteasă care ghidează turiştii este în concediu". Teatrul Regina Maria îl va vedea doar de afară, căci paznicul postat la poartă spune că "nu este vizitabil", va admira de la distanţă mecanismul unic, fără şuruburi şi nituri, care a făcut faimoasă Biserica cu lună, deoarece ghidul preferă grupurile de câte zece persoane, şi va ajunge în Cetate mai mult din întâmplare, fiindcă nu există indicatoare spre cel mai important monument istoric din oraş.
N-avem!
Oradea este încă departe de a oferi servicii banale pentru un oraş turistic. Oraşul nu are o cursă de autobuz destinată turiştilor, nu are reţea wirelles pentru vizitatorii care vor să se orienteze cu ajutorul telefoanelor, nu are ghizi care să îndrume vizitatorii, pentru că agenţiile de profil s-au orientat doar pe excursii în străinătate, mult mai vandabile, nu are toalete publice, căci au fost desfiinţate ca insalubre, nu are o viaţă de noapte, fiindcă multe cluburi s-au închis, şi în general se bazează doar pe vizitatorii români şi unguri atraşi de buna imagine cultivată după campania de reabilitare a clădirilor.
De altfel, principalele obiective turistice parcă nici nu ar exista. Piaţa Unirii sau Muzeul Ţării Crişurilor nu au parcări pentru autobuzele care aduc grupuri, Dealul Ciuperca este şi acum în lucru după alunecările de teren din 2016, iar Cetatea, "mascată" de catedrala ortodoxă, fără niciun indicator dinspre zona pietonală, este complet ascunsă.
E adevărat
Oraşul este victima propriului său succes. "Adevărul este că faima a luat-o cu mult în faţa serviciilor din turism", recunoaşte directorul Asociaţiei pentru Promovarea Turismului în Oradea şi Regiune, Mihai Jurca (foto), care crede însă că lucrurile se vor îmbunătăţi considerabil. "Odată cu finalizarea lucrărilor la parcarea din strada Independenţei vom înfiinţa aici un punct de informare turistică deservit de ghizi profesionişti". În funcţie de comenzi, personalul va prelua turiştii debarcaţi din autobuze pentru o plimbare la pas pe Corso, iar apoi spre Cetate sau, dimpotrivă, pentru o călătorie motorizată.
"Adevărul e că ne lipseşte un autobuz turistic care să facă turul obiectivelor principale într-o excursie de câteva ore sau chiar să asigure legătura cu Băile Felix pentru turiştii cazaţi acolo, dar care vor să viziteze Oradea", spune Jurca. Directorul recunoaşte că oraşului îi mai lipsesc indicatoarele care să marcheze principalele obiective, expunându-le pe scurt povestea, dar spune că acest lucru ar putea fi îndreptat în următorii doi ani, după reabilitarea unor clădiri din centru încă nerestaurate.
Oradea, la pas...
De altfel, municipalitatea a iniţiat anul trecut proiectul City Walk, care vizează dezvoltarea zonelor pietonale. Investiţia estimată la 151.000 euro are ca scop, pe lângă finanţarea documentaţiei pentru transformarea străzii Aurel Lazăr în arteră pietonală, şi montarea unor indicatoare care să ofere informaţii privind localizarea atracţiilor turistice, traseele pietonale, distanţele de mers pe jos între obiective şi timpul necesar pentru străbaterea lor. "Proiectul a fost finalizat şi urmează să fie depus pentru finanţare", spune şeful Direcţiei Management Proiecte cu Finanţare Internaţională, Marius Moş.
Până atunci, mult mai rapid va fi implementat proiectul înfiinţării unei linii "turistice". OTL a cumpărat cu 40.000 euro un autobuz descoperit cu 30 de locuri şi dotat cu un sistem de sonorizare care permite transmiterea în căşti a prezentării itinerariului în 45 de limbi. "Autobuzul ar putea să circule încă de luna viitoare", spune directorul OTL, Viorel Pop. Mai rămâne să şi poată cineva traduce măcar în 2-3 limbi străine...
TURISMUL ÎN BIHOR
Principala problemă: drumurile
Atractivitatea turistică a Oradiei şi a staţiunilor din vecinătate a avut ca rezultat pozitiv creşterea numărului de turişti inclusiv în judeţ. "Toate pensiunile sunt rezervate încă din primăvară. Astăzi, n-aş avea unde să cazez nici măcar trei maşini cu turişti", spune directorul Agenţiei de Management al Destinaţiei Bihor, Bántó Norbert (foto).
În schimb, dacă în Oradea principala problemă a turismului este legată de serviciile încă rudimentare, lipsa indicatoarelor şi a ghizilor de profesie, la nivelul judeţului o constituie infrastructura. "În lipsa Drumului Apusenilor, care să urce la Stâna de Vale prin Budureasa pentru a înainta pe Valea Iadului la barajul Leşu, o parte din traseu este practicabil doar pentru jeepuri", spune Bántó.
Drumurile proaste au ca efect şi lipsa transportului public către destinaţii turistice precum Vârtop, Padiş sau Valea Iadului, lucru ce se reflectă asupra numărului de turişti.
Dan Simai, Mădălina Sim