La începutul secolului XX, în 1910, când în oraş abia apăruseră automobilele, orădenii au fost privilegiaţi să vadă pentru prima oară maşinării de zbor mânuite de adevăraţi eroi.
Au fost două evenimente importante în acel an, primul în luna august, iar al doilea în noiembrie. BIHOREANUL vă prezintă cum au trăit atunci orădenii "minunile"…
Locotenentul curajos
După o bună perioadă de pregătire, primul zbor din Oradea a avut loc pe 9 august 1910, marcând o reuşită extraordinară într-un oraş de talia sa. Cel care a izbutit premiera a fost un localnic, locotenentul Anton Lanczendorfer (foto), căruia camarazii îi ziceau Lányi.
De altfel, acesta şi-a şi confecţionat avionul la fabrica de trăsuri Vadász şi Grosz, după cum a scris cunoscutul istoric orădean Liviu Borcea în "Memoria Caselor". Era un biplan cu o lungime totală a aripilor de 10 metri şi motor Anzani, de felul celui folosit cu un an înainte şi de celebrul aviator francez Louis Blériot, intrat în istorie cu primul zbor peste Canalul Mânecii.
Pe 9 august 1910, după-amiază, o mulţime de orădeni s-au adunat în zona Fântânii lui Bone, unde era un teren de antrenament al Armatei (actuala Piaţă 100), să vadă nemaivăzutul. Ziarul Nagyvárad scria că, în acea zi, pe aleea spre Fântâna lui Bone curgeau şiruri lungi de trăsuri. Lângă hangarul locotenentului Lányi se aflau ajutoarele lui, ziarişti, avocaţi, oameni de seamă ai urbei, toţi interesaţi de marele eveniment.
"Pe ziua de azi a fost destul!"
Vântul abia adia, cerul era senin, iar terenul de antrenament fusese curăţat pentru decolarea "păsării" construite de tânărul ofiţer. Doar că zborul n-a ieşit cum se aşteptau cu toţii. Uriaşa elice a biplanului a fost pusă în mişcare, dar motorul făcea nazuri. "Timpul trecea. Paradoxal, când tabăra curioşilor a scăzut până la 30-40 de persoane, avionul s-a pus brusc în mişcare şi, parcurgând distanţa până la marginea platoului cu o viteză de aproape 50 km pe oră, s-a ridicat. A urcat la 4-5 metri altitudine şi a zburat circa 20-30 metri", scrie istoricul Liviu Borcea.
Întâmpinat cu urale de cei care nu şi-au pierdut încrederea în el şi au rămas până a reuşit să desprindă avionul de la sol, pilotul a rostit o frază care, se pare, a rămas celebră în epocă: "Pe ziua de azi a fost destul!".
În "Metamorfoza unui oraş. Oradea 1850-1940", istoricul János Fleisz scrie că, un an mai târziu, acelaşi locotenent Lanczendorfer a înaintat Consiliului Municipal o cerere prin care solicita un sprijin de 2.000 coroane pentru a-şi putea continua zborurile şi a-şi realiza "vechiul său plan de a zbura de la Budapesta la Oradea". În mai 1912, oraşul i-a aprobat 1.000 coroane, aşa că ofiţerul a zburat pe distanţa Debreţin - Oradea.
Temerar la 21 de ani
Primul show aviatic adevărat în Oradea urma să aibă loc după câteva luni, pe 13 noiembrie 1910, când englezul cu origini nemţeşti Gustav Wilhelm Hamel (foto), unul din pionierii aviaţiei britanice, elev al şcolii francezului Louis Blériot, i-a fermecat pe localnici cu zborurile sale.
G.W. Hamel a fost unicul fiu al Carolinei Magdalena Elise şi al lui Gustav Hugo Hamel, un doctor înstărit din Marea Britanie, care se îngrijea de sănătatea regelui Edward al VII-lea. Părinţii n-au fost niciodată de acord cu pasiunea fiului, pe atunci una misterioasă şi mai ales periculoasă.
Într-o vizită la redacţia Nagyváradi Napló, Hamel, care avea doar 21 de ani şi deja zburase deasupra Parisului, înconjurând Turnul Eiffel de trei ori, a povestit cum după fiecare zbor, oriunde se află în Europa, primul lucru pe care-l făcea era să-i telegrafieze mamei sale pentru a o asigura că trăieşte. De altfel, le-a şi arătat jurnaliştilor mesajul pe care mama i-l transmisese înaintea zborului de la Oradea: "Ai grijă, fiul meu drag şi bun. Şi dacă doar puţin bate vântul, să nu te ridici în aer. Nu pune în pericol viaţa ta şi fericirea noastră. Să vii acasă cât mai repede. Draga ta mamă...".
Fermecat de orădence
Curajosul pilot britanic a scris şi un mesaj pentru jurnaliştii şi cititorii Nagyváradi Napló, care a fost publicat atât în limba engleză, cât şi în maghiară, în care s-a arătat vrăjit de orădence. "Dragă editorule. Sunt încântat că în cadrul călătoriei mele cu monoplanul mă aflu azi în Nagyvárad. M-am plimbat prin acest oraş frumos şi sunt convins că există aici un public inteligent cu o mare curiozitate faţă de zbor. În mod special, am fost uluit de cât de multe femei frumoase am văzut şi ştiu că femeile sunt întotdeauna cele mai interesate de noi invenţii şi iniţiative curajoase. Mâine, când voi zbura peste oraş, voi avea ocazia să văd toţi oamenii adunaţi laolaltă şi sper că şi ei vor fi încântaţi de zbor", transmitea tânărul aviator.
Pentru demonstraţiile de la Oradea ale lui G.W. Hamel, care tocmai dăduse reprezentaţii similare şi la Debreţin, s-au pus în vânzare bilete cu preţuri între 1 şi 6 coroane, vândute ca pâinea caldă. Tuturor cumpărătorilor li se transmitea că în ziua zborului va fi mare agitaţie, aşa că trebuiau să-şi ţină biletele la vedere, chiar pe piept, astfel încât să nu fie confundaţi cu posibilii intruşi.
Bufet şi cafele pentru spectatori
În ziarele vremii se anunţa că nu mai erau locuri în hotelurile din oraş, iar cei care aveau camere de închiriat se puteau duce la Gară pentru a oferi cazare provincialilor când ajung cu trenul în oraş.
În duminica zborului, la prânz, nu se mai găsea niciun automobil sau caleaşcă de închiriat, deşi agenţia de transport - OTL-ul de atunci - făcuse toate diligenţele pentru a scoate la lucru toate trăsurile disponibile, nu doar pe cele ale oraşului, ci şi unele private. Toate goneau pe Calea Aradului spre locul demonstraţiilor.
Pe terenul de antrenamente al Armatei a fost instalată o tribună, care avea inclusiv loji, şi a fost amenajat un bufet cu cafea, gustări şi prăjituri. De asemenea, la faţa locului erau şi mai multe echipaje ale Salvării. În caz că e nevoie.
Zborurile au avut loc după-amiază în faţa a mii de persoane - 4.000 de bilete se vânduseră până cu o zi înainte! - în frunte cu crema societăţii locale, prefectul Miskolczy Ferenc şi primarul Rimler Károly. "Omul zburător", cum i-au spus ziariştii, a primit întâi sfaturi de la locotenentul Anton Lanczendorfer, care i-a explicat secretele terenului de pe care urma să decoleze.
"Repül!"
Echipat într-o salopetă maro şi purtând ochelari mari de zbor, Hamel a efectuat cu monoplanul său Blériot trei zboruri din totalul de patru programate, ridicându-se de fiecare dată la înălţimi tot mai mari, spre încântarea publicului. Încă de la prima decolare, spectatorii au rămas muţi de uimire, iar după ce au văzut incredibila "pasăre" în aer au exclamat "Repül!" (adică "zboară!").
Între al doilea şi al treilea zbor, pilotul a băut un ceai fierbinte cu primarul Rimler, pentru ca apoi să se ridice din nou, ajungând chiar şi la peste 300 metri înălţime. Într-unul din zboruri, britanicul a făcut o tură la o înălţime joasă - cam 50 metri – trecând pe deasupra spectatorilor şi uluindu-i cu trucurile sale, inclusiv "desenarea" cifrei opt în aer.
Puţini ştiau atunci, dar au aflat apoi din ziare, că în timpul transportului spre Oradea avionul lui Hamel fusese parţial rupt, fiind reparat la Oradea, chiar dacă nu şi readus în stare perfectă. Pilotul îi telegrafiase mentorului său Blériot, iar acesta i-a interzis să zboare în astfel de condiţii, dar tânărul n-a vrut să-i dezamăgească pe cei care cumpăraseră bilete şi aşteptau spectacolul. A zburat, cu riscul vieţii, pentru a impresiona orădenii, şi a reuşit...
ZBURĂTORUL
Dispărut în mare
Englezul care a oferit orădenilor prima demonstraţie de zbor are o poveste fascinantă. Iniţial, la Oradea, trebuia să evolueze un coleg de-al său, un anume Blanchard, format tot la şcoala lui Blériot, dar acesta fusese grav rănit într-un accident, iar G.W. Hamel i-a luat locul. De altfel, cu generozitate şi fair-play, englezul trimitea toţi banii încasaţi soţiei lui Blanchard, în Paris.
Tânărul britanic avea o mare pasiune pentru zbor, iar mentorul său, Louis Blériot, a spus că nu văzuse niciodată vreun pilot cu atât talent înnăscut. Pe 12 octombrie 1911, Hamel a traversat Canalul Mânecii, iar câteva luni mai târziu a repetat traseul cu o femeie pasager, aviatoarea Eleanor Davies. În februarie 1914 a făcut o demonstraţie de zbor "în buclă" pentru familia regală a Marii Britanii la Castelul Windsor. Temerarul a murit de tânăr, înainte să împlinească 25 de ani, dispărând deasupra Canalului Mânecii pe 23 mai 1914, în timpul unui zbor. În iulie, un echipaj de pescari a găsit un corp neînsufleţit, despre care s-a presupus că ar fi fost al pilotului.
Vezi mai jos un video din arhivele Marii Britanii cu pilotul G.W. Hamel. Deşi nu se ştie unde au fost filmate aceste imagini, este clar că au fost înregistrate cândva între anii 1910 şi 1913: