Mircea Jacan, şeful Centrului pentru Promovarea Culturii Tradiţionale: "Nu poţi fi mândru că eşti bihorean, dacă nu-ţi plac obiceiurile bihorene"

Obiceiurile de la nunţi ori botezuri, dansurile şi muzica ce animau odinioară satele judeţului, precum şi meşteşugurile, cu ale lor secrete, sunt toate parte din "personalitatea" Bihorului. Toate sunt, însă, pe cale de dispariţie, dacă unele n-au pierit deja.

"În 10-20 de ani vom fi exact ca ţările occidentale, unde e mare ciudăţenie să vezi pe cineva făcând un obiect tradiţional", spune Mircea Jacan, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor. Instituţia are tocmai rolul de a proteja aceste obiceiuri şi tradiţii, însă misiunea este tot mai grea. Meşteşugarii nu-şi mai găsesc nicăieri locul, iar cântecele populare nu mai sunt la modă...

Ne pierdem identitatea

- Care este rostul CJCPCT? În ce constă activitatea instituţiei şi ce buget are?

- În ultimii 30 de ani, populaţia rurală s-a mutat la oraş mai mult decât în anii comunismului şi s-au pierdut meşteşugurile, tradiţiile, cântecele şi jocurile. Odată cu ele, într-o mare de manele şi obiceiuri moderne, ne pierdem o parte din identitate. Aici intervenim noi: oferim o scenă ansamblurilor folclorice şi interpreţilor, care altfel nu au unde cânta, şi un spaţiu la târguri pentru meşterii populari, câţi mai sunt ei. Organizăm spectacole cu intrare gratuită şi ne străduim ca în programele zilelor de comune să facem loc şi pentru artiştii locali. Tot noi organizăm festivalul "Mândru-i cântecu’ în Bihor", care a trecut de 40 de ediţii şi care, pentru un tânăr talentat, poate fi o rampă de lansare. Anul acesta avem un buget de 280.000 lei.

- În trecut, Centrul împărţea finanţări unor asociaţii, însă exclusiv pe criterii politice. Cum procedaţi acum?

- De la venirea mea la conducerea instituţiei nu s-au mai acordat finanţări nerambursabile. Preferăm să ne implicăm direct în organizarea evenimentelor.

- Cine şi ce ar trebui să facă, pentru protejarea tradiţiilor şi obiceiurilor din Bihor?

- Plantele şi animalele pe cale de dispariţie sunt protejate prin lege, dar obiceiurile şi meşteşugurile nu. Ele, când dispar, dispar definitiv, iar acest proces este mai avansat decât credem. Dacă nimeni nu protejează la nivel naţional cultura tradiţională, ar fi de datoria şi interesul autorităţilor locale să o facă. Meşteşugarii, precum olarii, fierarii, trebuie sprijiniţi, pentru că ei nu pot concura cu producţia în serie. Din păcate, nu ne dăm seama ce valoare reprezintă un om care ştie să facă ceva cu mâinile lui, că este un tezaur uman viu.

"Primarii vor să mulţumească alegătorii"

- Mai "prind" tradiţiile şi obiceiurile printre copiii şi tinerii de azi? Dar la publicul larg?

- În unele zone din judeţ avem o pătură puternică de tineri care iubesc muzica şi dansul popular. În schimb, meşteşugurile nu ai cui să le transmiţi. Ce-l poate determina pe un tânăr să facă sculptură în lemn, cojoace sau ii? Nu va trăi din asta.

- În Bihor, între cele mai "gustate" evenimente au tematică culinară. Totuşi, nu avem un festival cu tradiţie, cum au multe localităţi din Ungaria. De ce?

- Pentru că în afară de primărie, nu este cine să facă astfel de evenimente. Noi ajutăm orice primar care are o iniţiativă şi vă dau exemplul din Briheni, unde am organizat cu primăria şi preotul din sat Festivalul Plăcintelor, care a avut mare succes la public.

- Ansamblurile folclorice locale reproduc în mod autentic obiceiurile şi tradiţiile sau mai degrabă au un repertoriu "la modă", denaturat?

- Avem cam 50 de ansambluri în judeţ şi toate sunt autentice, unele chiar excelează. Un exemplu foarte bun este ansamblul din Tilecuş.

- Zilele comunelor nu au în vedere perpetuarea tradiţiilor locale, fiind adesea chefuri de gust îndoielnic. Se poate schimba această situaţie?

- Se poate, dar primarii vor să mulţumească alegătorii, care cer anumiţi interpreţi. Eu cred că edilii ar trebui să forţeze mâna oamenilor şi să includă în aceste programe şi ansambluri sau solişti locali. Nu ai cum să fii mândru că eşti bihorean, dacă nu-ţi plac obiceiurile bihorene.

Autorităţile să dea exemplu!

- Cojocul de Beiuş a ajuns recent în atenţia lumii întregi după ce casa de modă Dior l-a "plagiat" într-o colecţie. De ce nu au reacţionat autorităţile?

- Aici nu vorbim de plagiat, ci de o sursă de inspiraţie. Sigur, nu este fair-play, dar autorităţile nu aveau nicio posibilitate de a indica un autor original...

- Cum evaluaţi evenimentele culturale din Oradea?

- Din păcate, în Oradea nu există o instituţie de cultură care să ofere o alternativă de petrecere a timpului liber. Nu toată lumea gustă Carla’s Dreams sau Festivalul D’ale Porcului şi oamenii ar trebui să aibă locul acela unde se întâmplă mereu ceva, un fel de casă de cultură. Întotdeauna ne gândim la cultură ca la ceva foarte sofisticat, deşi nu ar trebui. Autorităţile nu ţin cont că educaţia, cultura şi comportamentul sunt strict legate. Dacă eşti needucat, vei arunca hârtii pe jos.

- Cum pot fi determinaţi orădenii să participe la evenimente culturale?

- Trebuie să educi oamenii în această direcţie. Dacă autorităţile ar respecta personalităţile şi oamenii de cultură, ar da un exemplu şi pentru cetăţean.