Pe Dumitru Alb îl cunosc toţi primarii Oradiei din era post-decembristă, toţi funcţionarii Primăriei şi o sumedenie de orădeni. Bărbatul este cel mai vechi portar de la sediul administraţiei publice locale. "Acum sunt la al şaptelea mandat. Ultimul...", zice nea Dumitru, zâmbind.

Cu acelaşi zâmbet cu care îi întâmpină, de un sfert de veac, pe toţi cei care trec poarta Primăriei, indiferent că sunt domni cu funcţii mari sau simpli cetăţeni veniţi să-şi plătească birurile.

Fără pile...

În vara anului 1992, ca mulţi alţi orădeni rămaşi pe drumuri după falimentul întreprinderilor care nu şi-au mai găsit rostul după căderea comunismului, Dumitru Alb citea atent paginile ziarelor, în căutarea unui loc de muncă. "Eram pompier civil la Mecanica, dar nu mai primisem salariul de vreo trei luni. Ştiam că trebuie să-mi găsesc altceva", povesteşte bărbatul.

A aflat că Primăria caută portari şi s-a decis să încerce. "N-am avut nicio pilă. Am învăţat şi am venit la concurs", spune orădeanul. Se întâmpla pe 22 iunie 1992 şi, spre bucuria lui, a luat examenul.

... şi fără reclamaţii

Astăzi, este unul dintre cei patru portari ai Primăriei orădene. Conform regulilor palatului administrativ, de luni până vineri, între orele 7 şi 15, la poartă stă un agent al Poliţiei locale, iar de la 15 la 7 dimineaţa şi în weekend-uri unul dintre portari.

Aşadar, nea Dumitru întâmpină toate categoriile posibile: pe angajaţii şi edilii Primăriei când vin la lucru, pe cetăţenii care ajung cu treabă în Primărie, pe mirii care îşi organizează aici cununia civilă... Nimeni nu i-a făcut vreodată reclamaţii şi probabil nici nu au fost motive: cu sfiala omului care îşi ştie lungul nasului, Dumitru Alb a fost mereu respectuos cu toată lumea.

Toţi îl ştiu

În cei 25 de ani lucraţi la poarta Primăriei, nea Dumitru i-a cunoscut pe toţi primarii urbei. "Când am venit eu, era domnul Petru Filip primar, apoi a fost domnul Mihai Sturza, apoi iar domnul Filip, dar nu şi-a terminat mandatul, că a plecat europarlamentar. A venit interimar domnul Mihai Groza şi apoi domnul Ilie Bolojan", îi înşiră bărbatul. Despre toţi are numai vorbe de bine, spunând că au fost şefi buni şi edili harnici: "Cu noi, angajaţii, dacă ne-am făcut treaba, toţi s-au comportat foarte bine".

Modest, dar totuşi mândru de el, nea Dumitru spune că toţi primarii îl salută, dacă se întâlnesc pe stradă. "Şi cu viceprimarii şi consilierii care au fost sau care sunt, cu toţi mă am bine". Mai multă vechime decât el în Primărie mai are doar secretarul Consiliului Local, Ionel Vila, aşa că e lesne de priceput că Dumitru Alb este celebru în palat.

Post sigur

Chiar dacă toţi angajaţii Primăriei, de la directori la slujbaşii tineri, îl cunosc, nea Dumitru spune că n-a cerut nimănui nici cea mai mică favoare.

Buna înţelegere cu şefii şi funcţionarii din Primărie a fost, de altfel, unul din motivele principale pentru care n-a părăsit poarta instituţiei în ultimul sfert de veac, deşi oferte a avut, ba chiar cu lefuri mai mari. "M-au chemat mulţi pe la diferite firme, dar n-am avut de ce să plec, că aici n-am avut niciodată probleme cu nimeni. În plus, chiar dacă-i mai mic salariul, aici ştiu sigur că îl iau", spune orădeanul.

Altă viaţă...

În ultimul sfert de veac, portarul a observat atent şi cât de mult s-a schimbat Primăria, despre care spune, convins, că este azi o instituţie modernă şi atentă la nevoile cetăţenilor. "Avem piramida, unde se lucrează până la ora 18 şi unde orice cetăţean îşi rezolvă problemele, avem parcarea din curtea interioară, unde jumătate de oră este gratuit pentru oricine", explică el.

Ba chiar şi ghişeul lui, de la poartă, s-a modernizat: acum e plin cu monitoare mari, pe care se văd în timp real imagini filmate pe toate coridoarele Primăriei şi în curtea interioară de camerele de supraveghere. Boierie la care, în urmă cu 25 de ani, nici nu visa...

Orădenii, mai zâmbitori

De asemenea, nea Dumitru i-a analizat pe orădeni şi spune ferm că cetăţenii care vin acum cu treabă în Primărie sunt mai relaxaţi şi mai surâzători decât cei de odinioară. "Pe vremuri, toată lumea era încruntată. Azi, chiar dacă vin să plătească o amendă, unii totuşi zâmbesc". Portarul mai spune şi că orădenii sunt cetăţeni liniştiţi: niciodată în ultimii 25 de ani n-a avut intruşi care să-i dea bătăi de cap. Lucru, într-adevăr, rar...

Ajuns la 62 de ani, Dumitru Alb nu-şi mai doreşte decât să fie sănătos, iar peste trei ani, când va atinge limita de vârstă prevăzută de lege, să iasă într-o pensie liniştită. Iar la Primărie să mai revină doar ca cetăţean plătitor de taxe. Evident, unul bun platnic...