Chiar dacă nu a luat Bacalaureatul cu media maximă, o absolventă de liceu din Oradea se poate mândri cu o reuşită la fel de specială cum este ea însăşi.
Născută surdă, Paulina Temelie a demonstrat, în tăcere, că poate să-şi depăşească limitele. Tânăra s-a încăpăţânat să urmeze un liceu de masă, şi încă unul de vârf, fără niciun interpret, doar cu ajutorul unei prietene, care de dragul ei a învăţat limbajul semnelor. Acum se pregăteşte să facă noi paşi pentru a-şi împlini visul, acela de a deveni medic veterinar...
O viaţă fără muzică
În toamna lui 2016, BIHOREANUL a prezentat povestea impresionantă a Paulinei în articolul "O viaţă fără muzică". Tânăra se născuse surdă, părinţii şi bunicii săi fiind tot hipoacuzici. Cum voiau ca fiica lor să se integreze în societate ca toţi ceilalţi copii, părinţii au înscris-o într-o şcoală de masă.
În clasele primare, Paulina s-a împrietenit cu Xintia Mikle (foto), care, de dragul ei, a învăţat limbajul semnelor. Cele două au ales să urmeze acelaşi liceu, înscriindu-se la Colegiul Naţional Iosif Vulcan, specializarea engleză-spaniolă. De altfel, Paulina a fost singura persoană hipoacuzică din generaţia sa care urma cursurile unui liceu obişnuit, surzii optând de regulă pentru o şcoală specială din Cluj. "Noi nu suntem diferiţi, doar comunicăm diferit", crede fata.
În liceu nu i-a fost deloc uşor. "Te simţi neputincioasă ştiind că nu poţi face nimic ca să înţelegi lecţia", povesteşte Paulina. E adevărat, la unele lecţii, profesorii au scris o parte din explicaţii şi pe tablă, anume pentru ea, dar ajutorul cel mai consistent l-a primit de la Xintia, care i-a tradus în limbajul semnelor o bună parte din lecţii, s-a folosit de poze de pe internet pentru explicaţii şi i-a arătat definiţii din DEX.
Probele Paulinei
Deşi scrie şi citeşte, uneori chiar şi de pe buzele interlocutorilor, Paulina nu receptează mesajele în acelaşi fel ca oamenii care aud, pentru că limbajul semnelor este mult mai sărac decât paleta amplă de cuvinte, unele chiar cu mai multe semnificaţii şi cu nenumărate nuanţe. Aşadar, confuziile intervin foarte uşor.
Chiar şi aşa, Paulina nu s-a dat bătută. La începutul anului, a susţinut probele de competenţe lingvistice de comunicare orală în limba română şi în engleză ale examenului de Bacalaureat... în scris. Nici n-ar fi putut altfel. Le-a trecut cu bine, iar la finalul lunii trecute probele scrise le-a desfăşurat într-o sală distinctă, cu doi supraveghetori.
La solicitarea sa, Inspectoratul Şcolar i-a asigurat un interpret mimico-gestual care să-i "traducă" cerinţele scrise. "Mă bucur că la examene am avut-o interpret pe doamna Angelica Platon (n.r. - directorul executiv al filialei Bihor a Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România). Mi-a explicat în limbajul semnelor ce se cere", spune Paulina, care apoi a fost lăsată să-şi scrie lucrările singură, la fel ca toţi ceilalţi absolvenţi.
Fericită de reuşită
Paulina a promovat cu media 7,13 examenul, spre deosebire de alţi peste 1.300 absolvenţi din Bihor care aud şi vorbesc fără probleme, dar care nu au izbutit să-l treacă. La limba şi literatura română a primit 6,55, la Istorie 6,1, iar la Geografie 8,75.
Nota de la Română putea fi mai mare, crede tânăra. "După câte am scris, puteam să iau 8, dacă nu aveam probleme cu gramatica. Am aceste probleme fiindcă nu vorbesc şi, prin urmare, nici nu-mi dau seama de greşeli. Nu ştiu să explic mai bine", spune tânăra, de fapt scriind BIHOREANULUI.
Oricum, orădeanca este foarte bucuroasă de reuşita sa. "Sunt surprinsă, dar şi mândră de mine, deoarece în aceşti 4 ani nu am înţeles ce vorbeau profesorii. Să fii surdă la o şcoală normală, fără interpret, este foarte greu", zice Paulina.
Spre America…
Visul fetei este să devină medic veterinar, încredinţată că animalele sunt şi ele "suflete nevinovate". Facultatea ar vrea s-o facă în străinătate, în SUA sau în Marea Britanie, atât din dorinţa experienţei, cât şi din convingerea că acolo ar avea mai mult sprijin.
"Sper să obţin o bursă şi că voi avea parte de un interpret la facultate. În România sigur nu voi primi ajutor", spune Paulina. Îşi va urma visul, aşadar, chiar şi departe de casă şi - curajoasă cum a dovedit că este - s-ar putea să şi-l împlinească...