Aleşi pentru a chivernisi banii publici necesari dezvoltării Bihorului, mai-marii judeţului fie şi-au uitat promisiunile electorale, fie le încalcă voit. Deşi una dintre cele mai clamate a fost transparenţa şi eficienţa cheltuirii fondurilor, conducerea Consiliului Judeţean a optat pentru opacitate, cu inevitabilele sale efecte: sifonarea şi risipirea fondurilor publice.
La un an după ce, chiar la presiunea BIHOREANULUI, s-au obligat să-şi corecteze năravul votând o Hotărâre pentru transparentizarea cheltuielilor, situaţia e aceeaşi. Banii bihorenilor continuă să fie tocaţi pe contracte oferite clientelei UDMR şi PSD.
Pentru „ai noştri"
Vara trecută, BIHOREANUL dezvăluia (facsimil) că şefii CJ Bihor confundă bugetul judeţului cu propriile buzunare, cheltuindu-l fără să publice pe site-ul instituţiei achiziţiile de bunuri, servicii şi produse, motiv pentru care ziarul le-a solicitat în baza legii privind informaţiile de interes public.
Deşi incomplet, răspunsul CJ confirma că sume considerabile erau plătite cu dedicaţie, în timp ce proiectele pentru dezvoltare stagnau. Potrivit acestuia, între iunie 2016 - iunie 2017, instituţia organizase doar 7 licitaţii pentru achiziţii de peste 30.000 euro, pragul de la care procedurile erau obligatorii, pentru a asigura preţuri cât mai mici. Una singură viza un proiect nou, dar minor (monitorizarea GPS a autobuzelor pentru navetişti - 333.025 lei), restul fiind pentru lucrări (marcaje rutiere) sau articole curente (lapte-corn pentru elevi).
În schimb, grosul achiziţiilor erau făcute prin încredinţarea directă a contractelor: 122.000 lei au fost astfel cheltuiţi pentru „articole de protocol” (inclusiv cărţi de la editura soţiei şefului de cabinet al preşedintelui Pásztor Sándor), alţi 146.000 lei pentru broşuri de la Festinus SRL din Sălard (patron Debreczeni Sandor, fost director al Uniunii Studenţilor Maghiari, cel care, conform Camerei de Conturi, a primit ilegal şi 100.000 lei pentru Festum Varadinum), ori pentru „servicii de fotografiere” şi alte asemenea cheltuieli inutile.
La vedere!
În urma insistenţelor BIHOREANULUI şi a unei iniţiative a opoziţiei din Consiliu, în urmă cu 11 luni aleşii au adoptat HCJ nr. 30/20 martie 2018, prin care instituţia a fost obligată să posteze toate cheltuielile, lunar, pe propriul site, www.cjbihor.ro, la secţiunea anume înfiinţată, „Transparenţa cheltuielilor publice”.
După un an, însă, transparenţa de musai este mai degrabă formală. Săptămâna trecută, erau afişate doar cheltuielile până în octombrie 2018, parţiale (lista din luna iunie lipsind cu totul), nefiind „deconspirate” procedurile de achiziţie, denumirile unor firme fiind greşite (aşa încât nu pot fi identificate), iar „cumpărăturile” descrise vag.
Abia vinerea trecută, după o nouă solicitare a BIHOREANULUI, CJ a actualizat listele, afişând şi cheltuielile pe noiembrie - decembrie 2018 şi ianuarie 2019.
La fel
Listele însele confirmă că CJ Bihor a abonat la banii publici anumite firme de casă şi persoane fizice apropiate, deşi unele i-au produs prejudicii atestate de organe de control. Un exemplu e chiar al serviciilor foto atribuite fostului jurnalist Csikos Rolland, în legătură cu care raportul Camerei de Conturi puncta că achiziţia s-a făcut fără „program anual de achiziţii (...), fără dovada solicitării unor oferte de la prestatori de servicii similare”. Cu toate astea, CJ i-a achitat şi în 2018 sume mari: 6.900 lei în mai, 5.250 lei în iulie, 6.600 lei în august, 6.450 lei în septembrie, 6.000 lei în octombrie, 4.950 lei în noiembrie, 5.250 lei în ianuarie 2019.
CJ a dat în continuare contracte şi firmei Total Prest Eco, a fostului consilier judeţean UDMR Lakatos Ioan, pentru „întreţinere terenuri”, deşi Camera de Conturi descoperise că umflase cu 41.330 lei facturile din 2017, tunzând iarba şi de pe suprafeţe betonate. Totuşi, în iulie 2018 i s-au plătit 43.523 lei, în august 28.450 lei, în octombrie 48.363 lei, iar în noiembrie 10.842 lei.
De aceeaşi manieră, deşi auditorii constataseră că a cumpărat în exces broşuri turistice şi mai avea o grămadă pe stoc, CJ a plătit noi cantităţi unor firme ca Imago Media (în mai 5.950 lei, în august 24.990 lei, iar în decembrie încă 24.990 lei), Festinus (în total 36.733 lei) şi Duran’s (31.500 lei).
„Varză” IT
Tot fără proceduri competitive, care să-i garanteze preţurile cele mai mici, CJ Bihor a achiziţionat şi majoritatea echipamentelor IT, consumabilelor şi articolelor de birotică. Între iulie - decembrie 2018, de pildă, a cumpărat toner de 127.225 lei de la nu mai puţin de 16 firme, accesorii de birou în valoare de 27.701 lei de la 13 firme, iar calculatoare, monitoare, tastaturi, mouse-uri şi imprimante de 130.004 lei de la 9 societăţi, unele cunoscute cu istoric (cum ar fi Ro et Co, Computech, CG&GC Hithech Solutions), dar altele anonime, dar care au beneficiat de cea mai mare parte a sumelor (Elfie Media, de pildă, a încasat 76.794 lei).
Toate aceste achiziţii, totalizând peste 300.000 lei în respectiva jumătate de an, erau predictibile şi puteau fi făcute la preţuri mai mici dacă CJ, în loc să cumpere direct, organiza licitaţii sau cereri de oferte şi apoi ar fi încheiat cu câştigătorii contracte-cadru multianuale în baza cărora la nevoie să comande, mai ieftin, produsele dorite. Nemaivorbind de garanţia produselor şi de service, rămase „în ceaţă” în absenţa unui contract ferm şi a unor achiziţii mărunte, de la firme „no-name”.
Pârtie pentru partid
Consiliul Judeţean a organizat o oarecare competiţie pentru achiziţia IT abia în decembrie, când marele câştigător a devenit SC Navitech IT Concept SRL, firmă abia (şi parcă) anume creată pe 27 septembrie de un anume Raul Andrei Sălăgean (foto). Un personaj discret, dar înfipt: absolvent al Facultăţii de Inginerie Managerială şi Tehnologică din Oradea, membru PSD Bihor, consilier la Ministerul Apărării Naţionale (la 26 ani), apoi la Secretariatul General al Guvernului (octombrie 2017-februarie 2018), iar din octombrie anul trecut angajat la ADI Ecolect, la care CJ Bihor este „acţionarul” majoritar.
Pe când activa aici ca „specialist în management”, Sălăgean a înfiinţat firma, socotind - conform declaraţiilor date BIHOREANULUI - că „piaţa IT este în plină dezvoltare şi va avea comenzi tot mai mari”. După o lună, însă, a transferat-o brusc iubitei sale, Andrada Gălbenuşa, absolventă de Ştiinţe Economice. „Mi-am dat seama că nu aveam experienţă în domeniul informatic”, a explicat Sălăgean.
La începutul lui decembrie, CJ i-a comandat toner (de 21.716) lei şi un soft de management (83.046 lei), iar apoi, ce-i drept, la concurenţă cu alte patru firme, tot necunoscute, un contract pentru 9 copiatoare (179.831 lei). Surse din CJ afirmă că banii i-au fost plătiţi prompt, în urma zvonului că în spatele firmei s-ar afla de fapt liderul PSD Bihor, Ioan Mang (foto), vicepreşedinte al CJ, preşedinte al ADI Ecolect şi proprietar al unor firme din acelaşi domeniu. La solicitarea ziarului, Mang a negat categoric: „Îl cunosc pe Raul, este la partid, dar nu am nicio legătură cu firma lui sau cu angajarea lui la Ecolect”.
Eficienţa - drept, nu obligaţie!
Ca de obicei, BIHOREANUL a cerut explicaţii CJ, răspunsurile fiind transmise sâmbătă prin purtătorul de cuvânt Adrian Simon (foto), care a admis că în perioada octombrie - decembrie 2018 (deşi cererea de informaţii se referea la tot anul) „s-au achiziţionat mai multe produse şi servicii prin achiziţie directă”, dar „majoritatea s-au desfăşurat prin Sistemul Centralizat de Achiziţii Publice şi pot fi accesate direct”.
N-a răspuns, însă, de ce instituţia nu şi-a postat pe propriul site toate anunţurile de achiziţii, dat fiind că în SICAP sunt greu de găsit de un cetăţean obişnuit. Potrivit purtătorului de cuvânt, listele de cheltuieli pe ultimele luni ale anului trecut nu au fost postate pe site din cauza firmei care asigură mentenanţa, motiv pentru care „contractul cu firma respectivă”, al cărei nume nu este divulgat, a fost reziliat vineri, 15 februarie.
Despre contractele-cadru multianuale, CJ susţine că „autorităţile nu au obligaţia, ci dreptul de a achiziţiona” în acest fel produsele pe care le cumpără regulat şi că achiziţia de tonere nu putea fi anticipată deoarece „nu se ştia” ce imprimante aveau să fie cumpărate la finele anului, asta deşi până la acel moment CJ ştia foarte bine ce imprimante avea. „Avea” e un fel de a spune, căci vechile imprimante erau, de fapt, închiriate, iar instituţia plătea pentru fiecare coală printată, fără măcar să fi instituit un control strict al utilizării lor. „Costul cu mentenanţa a fost unul ridicat”, recunoaşte Simon, mândru că noile aparate vor fi „proprietatea instituţiei”. Atât doar că sunt livrate de o firmă de apartament - sau de partid, mai corect -, fără know-how şi specialişti care să asigure beneficiarului o garanţie şi un service corespunzătoare.
Transparenţă pe sărite
Până sâmbătă - când BIHOREANUL a reclamat această anomalie - cumpărările directe ale CJ Bihor nici măcar nu erau vizibile în SICAP. Instituţia avea publicate doar achiziţiile de valoare atât de mare încât nu putea ocoli licitaţiile, cererile de oferte ori procedurile simplificate (de pildă pentru lucrări de construiri drumuri, cu valori între 24,75 şi 93,38 milioane lei). Asta, în vreme ce alte instituţii şi-au anunţat şi achiziţiile mai modeste, Universitatea din Oradea, de pildă, cumpărând prin proceduri competitive birotică de 98.376 lei, iar Direcţia Silvică toner de 16.788 lei.
Legislaţia privind achiziţiile publice (HG 395/2016 şi Legea 98/2016) fixează anumite praguri valorice de la care procedurile competitive (licitaţia, cererea de oferte, procedura simplificată etc) sunt obligatorii, dar totodată prevăd obligaţia ca instituţiile să respecte principiile transparenţei şi eficienţei în cheltuirea fondurilor, ceea ce este posibil tocmai prin încheierea de contracte-cadru multianuale, după analiza mai multor oferte, nu prin contracte atribuite direct, lunar.
O exigenţă însă, mult prea mare pentru Consiliul Judeţean, care până şi în finalul răspunsului dat BIHOREANULUI a trunchiat informaţiile privind contractele cu Navitech IT Concept, recunoscând unul singur, cel derulat prin SICAP, prin procedură simplificată, pentru achiziţia copiatoarelor (179.831 lei), nu şi pe cele anterioare, pentru tonere şi softul de management (104.762 lei). Dar dacă achiziţiile instituţiei sunt „pe sărite”, de ce n-ar fi şi comunicarea tot aşa?...
ÎN ANTITEZĂ
Unii da, alţii ba
Spre deosebire de CJ Bihor, Primăria Oradea îşi publică achiziţiile nu doar pe SICAP, ci şi pe propriul site, www.oradea.ro, ba chiar precizează procedura prin care se fac şi ataşează şi actele de plată. Cea mai recentă deosebire între cele două instituţii s-a consumat luna aceasta, când la Prefectura Bihor au avut loc, pe 7 şi pe 14 februarie, două reuniuni ale unui grup de experţi în schimbări climatice, singura manifestare găzduită aici în cele 6 luni în care România deţine preşedinţia Consiliului UE.
În baza unui protocol între Ministerul Mediului, Prefectură, Consiliul Judeţean Bihor şi Primărie, instituţiile locale s-au angajat să acopere câte o treime din cheltuielile de protocol. În timp ce Prefectura a asigurat cateringul pe durata şedinţelor, CJ şi Primăria şi-au asumat plata meselor de prânz şi seară, prin rotaţie. În prima săptămână, municipalitatea a plătit prânzul şi CJ cina, iar în a doua săptămână invers, Judeţul a achitat prânzul şi Primăria cina. Rezultatul? În prima săptămână, CJ Bihor a plătit fix 10.000 lei firmei MA Global Exim SRL (restaurantul Spoon), în timp ce Primăria doar 4.050 lei. În a doua săptămână, Primăria a dat 4.275 lei pentru cina festivă, iar CJ Bihor o sumă încă necomunicată, despre care purtătorul de cuvânt afirmă, totuşi, că va fi mai mică decât înainte cu o săptămână, din simplul motiv că au participat mai puţini oficiali.
Cum a reuşit municipalitatea să obţină preţuri mai mici pentru „treimea” sa de cheltuieli? Nu e niciun secret. „Noi am negociat preţurile”, a declarat BIHOREANULUI Mihai Jurca, şeful APTOR, care a „scos” pentru Primărie o notă de plată sub jumătatea celei a CJ...