Munţii noştri aur poartă, dar de el profită alţii. La fel se întâmplă, mai nou, şi cu gazul. România deţine cele mai mari resurse de gaze naturale din Europa continentală, de care se pregătesc să se bucure, însă, vecinii. Motivul? Lipsa de reţele îi ţine pe investitori la distanţă, iar pe cetăţeni îi obligă să se încălzească, la fel ca în trecut, cu lemne, tot mai puţine şi mai scumpe.
Din acest punct de vedere, Bihorul stă mai prost decât media naţională, iar autorităţile nu fac absolut nimic pentru a recupera handicapul. În ciuda propriei Strategii de Dezvoltare, Consiliul Judeţean n-a început niciun demers pentru a branşa măcar o singură localitate la magistralele de gaz. O "realizare" cât o condamnare la înapoiere...
Pe capul primarului
"În fiecare dimineaţă vin oameni să ceară lemne. De unde să le dăm? La urma urmei, nu asta-i treaba Primăriei. E ca şi cum la oraş ar merge la primar pentru butelie de aragaz", spune Gheorghe Bota (foto), edilul din comuna Rieni.
Locuitorii de aici, la fel ca în tot judeţul, sunt disperaţi. După decenii de jaf ca-n codru, lemnul a ajuns să coste o avere. Anul trecut, un metru ster era între 150-200 lei. Acum a ajuns la 250-300 lei şi se va scumpi în continuare, pe măsură ce se apropie iarna. Povestea se repetă de câţiva ani şi a devenit de-a dreptul o problemă socială.
"De apă şi canalizare te mai poţi lipsi. Sapi o fântână, foloseşti WC-ul din fundul curţii. Dar dacă lemne nu mai sunt, cu ce te încălzeşti? Vrem gaz!", zice un localnic. Şi nu cere defel imposibilul: magistralele sunt aproape, şi la Ştei, şi lângă Beiuş, oraşele între care se află comuna. Numai că gazul nu vine...
Luaţi la mişto
Paradoxul e că după descoperirea zăcămintelor de gaz din Marea Neagră, România a devenit ţara cu cele mai mari rezerve din Europa. Cantitatea estimată, 115 miliarde metri cubi, ar fi suficientă pentru a satisface piaţa internă, ba şi pentru a exporta, dar autorităţile nu vor şi nu pot.
Anul trecut, ministrul de Externe al Ungariei, Szijarto Peter, a obţinut de la liderii coaliţiei guvernamentale de la Bucureşti acceptul de a ceda o mare parte din producţie ţării vecine, prin conducta BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria), redusă de Budapesta doar la BRU. Magistrala se va opri în Ungaria, care va deveni hub regional prin reexportarea gazului românesc spre Austria, Slovacia, Ucraina, Croaţia şi Serbia.
Astă-vară, un alt oficial maghiar, Terhes Kristof, preşedintele FGSZ (echivalentul Transgaz) a explicat cinic: România nu are ce face cu gazul, fiindcă doar 30% dintre gospodării sunt conectate la reţele, pe când în Ungaria sunt 95%. "Nu aveţi petrochimie, nu puteţi folosi gazele ca materie primă. Ce faceţi cu gazul? Îl ardeţi, faceţi un foc mare cu el?", a ironizat şeful FGSZ incapacitatea autorităţilor române de a valorifica preţioasa resursă.
Sub media pe ţară
După criteriul accesului la gaz, Bihorul e mult sub media naţională. Conform Strategiei de Dezvoltare a judeţului pe perioada 2014-2020, din cele 100 oraşe şi comune, doar 22 sunt conectate la magistralele în a căror extindere Transgaz a investit milioane de euro.
O asemenea conductă străbate judeţul paralel cu graniţa (de la Avram Iancu până la Abrămuţ), cu ramificaţie spre Aleşd, o alta trece pe direcţia Cefa - Beiuş, fără însă ca vreunul din cele două oraşe să poată folosi gazul. În aceeaşi situaţie sunt zecile de comune de pe aceste trasee. Potrivit Strategiei, "din distribuţia geografică a localităţilor care au acces la reţeaua de gaze naturale se observă că acestea sunt poziţionate cu precădere în nordul şi în vestul judeţului". Restul stau pe sec.
Extindere stopată
Extinderea reţelelor de distribuţie s-a făcut cu ţârâita, iar de câţiva ani deloc. Din 2007, când existau 402 km de conducte, până în 2011, când lungimea a ajuns la 546 km, ritmul de extindere a fost de 35,9%, ceea ce a permis un consum mărit de la 14,95 milioane mc la peste 43 milioane mc.
Dezvoltarea a îngheţat când Consiliul Judeţean a încetat asocierea cu o firmă din Arad, înfiinţată în 2006 împreună cu 70 de primării: Gaz Bihor SA a intrat în declin odată cu firma privată, al cărui patron a fost arestat, iar asocierea a fost dizolvată.
"De doi ani nu am auzit pe nimeni de la judeţ spunând cuvântul gaz", zice primarul din Rieni. Fără gaz, nivelul de trai rămâne blocat în lozinci, iar investitorii nu vin. "Nu există investitor care să nu ceară gaz. Asta ca să nu mai spun că şi locuitorii de la blocuri se încălzesc cu lemne", afirmă şi primarul din Ştei, Iulian Bălaj.
Vina pe primari
Vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Traian Bodea (foto), explica anul trecut delăsarea învinuind primarii că nu au cerut bani pentru introducerea gazului. "Toţi au vrut fonduri pentru biserică, şcoală şi asfaltări", spunea el, admiţând însă că implicarea CJ ar fi fost, oricum, limitată. "Putem cel mult să facem legătura între administraţiile locale şi Transgaz sau, în limita bugetului, să finanţăm studii de fezabilitate şi proiectele tehnice pentru introducerea reţelelor".
Or, susţinerea Judeţului e absolut necesară. Pe de o parte SF-urile şi PT-urile costă sute de mii de euro, bani pe care primăriile nu-i au, pe de alta nicio firmă de distribuţie nu investeşte pentru un număr mic de consumatori. În această situaţie, CJ avea cel puţin două posibilităţi: fie să aloce fondurile către primării nu "pentru biserici", ci cu destinaţie expresă pentru documentaţiile în vederea introducerii gazului, fie să înfiinţeze împreună cu primăriile o Asociaţie de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) care să preia sarcina la nivelul întregului judeţ. Modelul există: de pildă ADI Ecolect, în care CJ este asociat cu toate cele 100 primării din Bihor pentru a gestiona colectarea deşeurilor din tot judeţul.
Pe cont propriu
Cu o lună în urmă, BIHOREANUL a cerut arhitectului şef al judeţului, Maria Simon, şi preşedintelui CJ, Pásztor Sándor (foto), o discuţie despre eventualele planuri şi acţiuni pentru extinderea distribuţiei de gaz, dar s-a lovit de refuzul amândurora. Simon a pretextat că nu are voie să vorbească fără acceptul "conducerii", purtătorul de cuvânt Adrian Simon a cerut să i se dea o cerere scrisă, iar Pásztor, abordat direct, a promis o întâlnire în trei cu arhitectul şef, pentru ca marţea trecută să se sucească şi să se ascundă, punându-şi subalternul să anunţe că organizează o "dezbatere" pe subiect, vineri, la Beiuş.
Atât doar că "dezbaterea" a fost, de fapt, o încropeală. Profitând că la Beiuş începea Târgul Toamna Bogată, şefii CJ au convocat aici, în pripă, primarii din zonă, cărora le-au transmis, însă, să se descurce... tot singuri. "A venit vicele Ioan Mang şi Adrian Simon să ne spună că s-au gândit ca primăriile să facă ADI-uri care să discute cu firmele de distribuţie", a dezvăluit un primar participant la "dezbatere".
Nici vorbă ca şefii CJ să se fi angajat la o implicare concretă. "Ne-au zis că primarii să facă patru ADI-uri în judeţ, în Sud, Centru, Nord-Vest şi Nord-Est, dar Consiliul Judeţean nu va face parte din ele".
Plagiat
Culmea e că "propunerea" transmisă de Mang este doar un copy-paste a ceea ce, ignoraţi de conducerea judeţului, primarii din două zone oricum începuseră să facă singuri încă de anul trecut. "Când am văzut că Judeţul nu ne ajută cu nimic, am început înfiinţarea unei ADI pentru introducerea gazului. Ne-am asociat 11 primării din zonă şi vrem să tragem gaz de la conducta de la marginea Beiuşului", spune edilul din Rieni. De altfel, actele sunt deja depuse la Judecătoria Beiuş, care urmează să aprobe statutul Asociaţiei, astfel încât aceasta să poată comanda documentaţia şi să liciteze serviciile unei firme de distribuţie.
La fel au procedat şi primarii din Aleşd, Aştileu, Tileagd şi Ţeţchea, frustraţi că nu se pot lega la magistrala blocată încă din 2007 la Urvind, unde localnicii cer Transgaz sume ameţitoare pentru a permite prelungirea conductelor, susţinuţi chiar de primarul UDMR al comunei Lugaşu de Jos, Sorban Levente.
"Stăm cu magistrala de gaz la 200 de metri de satul Uileacu de Criş şi la vreo 2 km de centrul comunei. Păcat de banii pe care i-a băgat Transgaz în conducte din care nu putem folosi gazul", spune şi primarul din Tileag, Adrian Codrean, cu speranţa că poate-poate conductele vor ajunge şi în comuna lui, trase de la viitorul Parc Industrial. Cine ştie, însă, când...
SPRIJIN NEOFICIAL
Ajutaţi de... Petru Filip
Conectarea la gaz nu este o sarcină uşoară nici măcar când o primărie are întocmite toate documentaţiile necesare. Primăria oraşului Ştei, de exemplu, a depus actele la Ministerul Energiei încă din 2010, un an mai târziu acesta desemnând SC Melfi SRL să execute lucrările de introducere a gazului şi să opereze serviciul de distribuţie în plan local, însă nu a început şantierul nici în 2017, motiv pentru care anul acesta contractul a fost reziliat, iar acum va licita pe cont propriu lucrarea.
De altfel, pentru a rezolva problema gazului, mai mulţi primari din zona Beiuş - Ştei au bătut anul acesta drumul spre Capitală, unde "intrarea" la ministrul Energiei, Anton Anton (ALDE), le-a fost rezolvată de... Petru Filip (foto), fostul primar al Oradiei, devenit consilier al preşedintelui ALDE, Călin Popescu Tăriceanu. "Adevărul este că pe un primar de oraş mic sau de comună nu-l bagă nimeni în seamă la Bucureşti. Dacă nu era Filip, nu intram la ministru. El ne-a încurajat să ne facem ADI. Dar şefii de la CJ nu au mişcat niciun deget pentru noi", a declarat BIHOREANULUI unul dintre primari.
Nimic nou pentru bihoreni din acest punct de vedere. S-au obişnuit deja ca aleşii lor să participe la tot felul de evenimente, de la zilele comunelor la festivalul tocăniţei, şi să le promită bazine de înot, care nu încălzesc pe nimeni cu nimic, în loc să-i ajute să rezolve adevăratele nevoi...