Plastic spus, medicina de familie este "talpa" sistemului sanitar, baza lui, în orice ţară civilizată: teoretic, asigură acces egal la servicii pentru prevenirea bolilor, identificarea riscurilor de îmbolnăvire, diagnosticarea precoce şi tratarea la timp a bolnavilor, evitând creşterea suferinţelor acestora şi a costurilor sistemului.
Asta, însă, doar pe hârtie. În realitate, la noi medicina de familie a ajuns veriga neglijată, ba în ultimii ani de-a dreptul umilită şi sabotată a sistemului de sănătate. BIHOREANUL vă prezintă un tablou îngrijorător, descris de protagonişti şi confirmat de oficiali.
Aproape de grevă
Săptămâna trecută s-a împlinit o jumătate de an de la cel mai radical protest al medicilor de familie din ultimele trei decenii. În decembrie 2017, Societatea Naţională de Medicină de Familie din România şi Asociaţiile Medicilor de Familie din toate judeţele, care reunesc toţi cei 11.239 medici din acest sector, avertizau că din ianuarie 2018 nu vor mai oferi consultaţii gratuite, decontate de CAS, ci doar pro-bono sau contracost. În cele din urmă, schimbarea Guvernului, condus atunci de Mihai Tudose, şi a ministrului Sănătăţii, Florian Bodog, a făcut ca avertismentul să nu fie pus în practică, în speranţa unor schimbări în bine.
Problemele semnalate au rămas, însă, nerezolvate, ba chiar s-au agravat. Şi nici măcar nu sunt de dată recentă. Încă din mai 2017, SNMFR depunea la Ministerul Sănătăţii, la CNAS şi la Guvern un "Document de poziţie" care, dacă era luat în seamă, ar fi obligat autorităţile la măsuri urgente.
Banii, puţini şi deturnaţi
Iată, telegrafic, situaţia alarmantă a medicinei de familie: cel mai slab finanţată în România comparativ cu toate celelalte ţări din UE. Cu toate că furnizează 70% din serviciile medicale pentru populaţie (56 milioane servicii pe an, adică 4.866/cabinet), alocarea pentru medicina de familie este de numai 5,83% din Fondul Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate (comparativ, în Cehia, tot ţară ex-socialistă, este de 12,3%, în Germania de 15,2%, iar în Elveţia 17,1%). Şi asta se întâmplă în condiţiile în care pentru sistemul sanitar autohton (incluzând şi spitalele) alocarea din PIB e tot cea mai mică (doar 4,2%, din care numai 0,86% contribuţia statului, restul de la asiguraţi).
Deşi anual se strâng sute de milioane de lei din taxa pe viciu (alcool, tutun), destinate prin lege Programelor Naţionale de Sănătate, banii au ajuns la sănătate doar în 2007 şi 2008, de atunci toate sumele fiind "rechiziţionate" la bugetul de stat, pentru cheltuieli fără nicio legătură cu sănătatea.
În pragul sărăciei
Concomitent, medicul de familie are un statut precar. Spre deosebire de confraţii din ambulatorii şi spitale, fie de stat, fie private, este propriul angajat, indiferent de forma de organizare, şi îşi realizează majoritatea veniturilor (90%) din decontarea serviciilor de către CAS (10% din onorarii de la pacienţi, în general pentru adeverinţe). Nu lucrează, nu primeşte niciun leu. Merge în concediu? La fel, nu încasează nimic.
Potrivit SNMFR, venitul mediu brut al unui medic de familie variază, lunar, în cazurile optime (dacă are o listă cu cel puţin 1.700 pacienţi), de la 10.947 lei (cei fără specializare) la 17.555 lei (medicii primari). Funcţionarea unui cabinet (utilităţi, consumabile etc) costă în medie 4.561 lei lunar, iar personalul (asistentă, femeie de serviciu, contabil) minimum 2.947 lei. Scăzând aceste sume din totalul încasărilor, iar apoi şi plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, venitul lunar mediu al unui medic primar titular de cabinet ajunge abia la 3.400 lei. Nu-i de mirare, aşadar, că un doctor de familie are probleme să se doteze (un ecograf costă 10.000-15.000 euro) şi că se retrage din activitate cu pensie între 1.200 şi 1.500 lei.
Mai grav, pentru că medicina de familie a devenit din toate aceste cauze, plus altele, tot mai puţin atractivă, vârsta medie a medicilor de familie a ajuns la 55 de ani. "Pe cale de dispariţie", notează SNMFR.
Robii birocraţilor
Preşedintele AMF Bihor, dr. Dorina Popa, cu o experienţă în sistem din 1985, nu câştigă mai mult de 3.500 lei lunar şi un bonus de 20% (700 lei) pentru că e medic primar: "Medicul de familie câştigă sub un rezident din orice spital la început de carieră". Colega cu care împarte spaţiul din plin centrul oraşului, în strada Traian Moşoiu, medic specialist, are 3.000 lei pe lună. Motivul? Tarifele CAS, "îngheţate" din 2010 şi schimbate abia luna aceasta, dar nepectaculos: pentru fiecare pacient din listă, CAS plăteşte 5,8 lei/an/punct (de la 5,4 lei până la 1 iunie), pacientul sub 70 ani însemnând 7 puncte/an, iar cel peste această vârstă 11 puncte/an). Lunar, asta aduce cam 4 lei pentru un pacient. Serviciile efectiv furnizate sunt decontate separat, dar în limita a 20 de consultaţii pe zi, tot la tarife derizorii: 2,8 lei/pacient consultat (de la 2,2 lei până în 1 iunie).
Din încasări trebuie plătite utilităţile, personalul, dotările (fără de care este imposibilă acreditarea de către CAS, după verificări ale DSP şi Colegiului Medicilor), consumabilele, asigurarea de malpraxis, cursurile obligatorii de perfecţionare etc. Mai nou, a fost înfiinţat încă un organism de acreditare, Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, condusă de fostul ministru Vasile Cepoi, care de anul viitor va "supra-gira" acreditarea, tot la 5 ani, contra unor taxe exorbitante, cam de 5.000 de euro pe cabinet. Doar pe cei 336 medici de familie din Bihor noua instituţie îi va "uşura" de 1,68 milioane euro, fără să facă nimic!
Ping-pong cu pacienţii
Medicii de familie se confruntă, în plus, cu piedici puse prin proceduri birocratice greu de înţeles. De pildă, spune dr. Popa, sunt obligaţi să facă raportări pentru aceleaşi obiective şi la DSP, şi la CAS, săptămânal, lunar şi trimestrial, de la executarea vaccinării până la monitorizarea infecţiilor respiratorii, bazele de date informatice nefiind interconectate.
Tot din acest motiv, legătura medicului de familie cu cel din ambulatorii şi spitale e discontinuă, iar pacienţii devin mingi de ping-pong. Dacă un medic de familie suspectează o afecţiune la un pacient, trebuie să-l trimită la investigaţii, iar dacă acesta se întoarce cu recomandări de tratament, cel care scrie reţeta poate fi medicul de familie, dar numai dacă scrisoarea medicală a confratelui este completă şi corectă. Soluţia ar fi simplă, dar e ignorată: accesul medicului de familie la toate informaţiile. "Noi nu "vedem" ce fac ceilalţi medici cu un pacient, nu avem acces la consemnările din spitale, şi nici ei nu au acces la istoricul medical al bolnavului", spune doctoriţa.
Protocoalele sunt aberante şi ele, ceea ce face ca medicul de familie, deşi are competenţa necesară, să nu poată prescrie tratamente simple, spune şi dr. Ilyes Carol, medic în Borod. "Dacă am un copil de 2 ani cu astm, trebuie să-l trimit la pneumolog, deşi evident la această vârstă pacientul nu poate coopera cu medicul, nu poate sufla în aparat să i se măsoare capacitatea pulmonară. Medicul de familie ar putea prescrie un medicament banal, dar nu are voie". Alteori, fenomenul e invers: la fiecare prezentare, specialiştii din ambulator obligă pacientul să vină cu trimitere de la medicul de familie, chiar dacă are afecţiuni deja atestate de specialiştii înşişi (oncologice, cardiologice, psihiatrice, reumatice etc).
Noaptea, ca sclavii
Cel mai mare coşmar a devenit, însă, funcţionarea SIUI - Sistemul Informatic Unic Integrat de sănătate, bazat pe citirea cardului de sănătate al pacientului în cabinetul medicului de familie, raportarea online către CAS a serviciilor furnizate de acesta şi apoi validarea şi decontarea lor.
Motivul? Sistemul, a cărui mentenanţă o "asigură" firme ale celebrului Sebastian Ghiţă, "crapă" tot mai des. Luna trecută, de pildă, SIUI n-a funcţionat deloc în a treia săptămână, aşa că medicii şi-au notat serviciile pe hârtie, iar seara şi noaptea le-au pus pe calculator încercând să expedieze raportările către CAS. Consecinţele? Nu doar că ajung dimineaţa la cabinete gata obosiţi, dar îngreunează şi procesarea de către farmacişti a reţetelor pentru medicamentele gratuite şi compensate. Dacă nu trec serviciile în SIUI până la sfârşitul lunii, medicii nu primesc contravaloarea lor şi sunt penalizaţi de CAS, considerându-se că au încălcat contractul. "Lucrăm într-o tensiune ca la război", spune preşedinta AMF Bihor, şi nu-i deloc o exagerare: în război cu un sistem de sănătate tot mai bolnav.
SIMPLI RAPORTORI
Cu mâinile legate
Preşedintele-director general al CAS Bihor, Varga Gheorghe (foto), admite că medicii de familie au de furcă tot mai frecvent din cauza avariilor SIUI, dar spune că tot ce se poate face "în plan local" este "să raportăm imediat problemele către Casa Naţională".
De asemenea, Varga confirmă relaţia greoaie dintre medicii de familie şi specialiştii din ambulatorii şi spitale, generată de faptul că aşa-numitul Dosar Electronic al Pacientului, baza de date în care ar trebui consemnat tot istoricul medical al asiguratului, nu este "alimentat" cu informaţii, nici de către medicii de familie, nici de către cel din ambulator.
"În Ungaria acest lucru este obligatoriu de la naştere până la moarte, de către orice medic care vine în contact cu pacientul, fapt care permite evidenţierea tuturor problemelor lui medicale şi a tuturor serviciilor medicale care îi sunt furnizate", spune Varga. În România, adaugă şeful CAS Bihor, DEP există doar teoretic, nu şi practic, pentru că niciun furnizor de servicii medicale nu este sancţionat pentru necompletarea acestuia.