Incendiul a luminat Piaţa Unirii în roşu ca un apus de lume. 120 de pompieri s-au luptat timp de trei ore cu flăcările. 1.300 metri pătraţi din acoperişul şi etajul clădirii de patrimoniu s-au făcut scrum. Pagubele provocate depăşesc, numai la acoperiş, 200.000 euro.

Dacă nu ar fi preluat Primăria administrarea clădirii pentru a o renova, cu promisiunea reintroducerii în circuitul public, Palatul Episcopiei Greco-Catolice din Oradea ar fi rămas o ruină. Clădirea nu era asigurată la dezastre şi nici la incendii. Ca toate imobilele importante din oraş!

Doar 14,19%!

Dacă mâine s-ar prăbuşi casele din Oradea, poimâine toţi orădenii n-ar mai avea niciun adăpost. Numărul celor care şi-au asigurat locuinţele împotriva calamităţilor naturale - cutremure, inundaţii şi alunecări de teren - este nesemnificativ. De fapt, nimeni nu ştie câte din cele 99.600 locuinţe ale persoanelor fizice şi 11.775 locuinţe deţinute de firme sunt asigurate la dezastre potrivit Legii 260 din 2008.

Statisticile Poll-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID) se referă doar la judeţ şi sunt îngrijorătoare. La sfârşitul lunii iulie, doar 14,19% din bihoreni aveau casele asigurate. Procentul este sub media naţională de 18,96% înregistrată la finalul anului trecut. Pentru cei care încă nu ştiu, legea obligă proprietarii imobilelor din beton armat, metal, lemn şi alte materiale la încheierea unei poliţe de asigurare în valoare de 20 euro pe an, pentru care despăgubirile, în cazul unei catastrofe, pot ajunge la 20.000 euro. Proprietarii locuinţelor din cărămidă arsă plătesc numai 10 euro pe an, pentru o poliţă de 10.000 euro...

"Primăria nu are niciun interes!"

Oficial, proprietarii fără poliţe obligatorii riscă amenzi de până la 500 lei. Neoficial, nu păţesc nimic! Deşi obligată prin lege să ia măsuri pentru a-i sancţiona, Primăria refuză să se implice. Ultima ieşire publică pe această temă a avut loc în 2011, când fostul director adjunct al Direcţiei Economice, Tănase Miculescu, a lansat un avertisment public.

"Reprezentanţii Direcţiei Economice vor consulta periodic statisticile PAID, după care vor trece la notificarea restanţierilor, iar apoi la sancţionarea celor care nu s-au conformat", avertiza funcţionarul. Şi cu atât a rămas. Mazilit în vara anului 2013 pe fondul unui scandal de luare de mită la nivelul subordonaţilor, Miculescu s-a refugiat la Prefectură, iar toate demersurile au fost abandonate.

Eduard Florea, directorul economic al Primăriei Oradea"Primăria nu are niciun interes să amendeze orădenii care nu şi-au asigurat locuinţele. Pe de o parte cutremurul, alunecările de teren şi inundaţiile sunt riscuri foarte rare în această zonă, iar pe de alta bugetul local nu primeşte nimic din banii încasaţi", recunoaşte directorul economic Eduard Florea (foto).

N-au asigurare!

şeful Direcţiei Patrimoniu Imobiliar, Lucian PopaÎnsăşi Primăria n-ar prea avea cădere să dea amenzi! Deşi legea obligă administraţiile locale să îşi asigure locuinţele din proprietate sau administrare, municipalitatea nu a încheiat poliţe pentru nici una din cele 1.347 unităţi locative din fondul de stat, municipal sau social pe care le deţine. "Am preferat să folosim bugetele pentru cheltuieli mai urgente, reabilitări şi proiecte de investiţii", spune şeful Direcţiei Patrimoniu Imobiliar, Lucian Popa (foto).

De altfel, BIHOREANUL a descoperit că nicio clădire a oraşului nu e asigurată pentru catastrofe sau incendii. Sunt complet descoperite în faţa unor accidente chiar sediul Primăriei Oradea, Stadionul Municipal, Bazinul Olimpic, Orăşelul Copiilor, Cetatea, şcolile şi centrele de cazare temporară şi sociale realizate pe bani europeni. Dacă finanţatorul european nu a cerut asigurări că imobilele refăcute pe banii săi vor supravieţui unor catastrofe, municipalitatea nu şi-a bătut capul. "Ghidurile de finanţare nu obligau la asigurarea imobilelor, aşa că am evitat o cheltuială în plus", arată directorul Direcţiei Management Proiecte cu Finanţare Internaţională, Marius Moş.

Aquaparkul, parcările, spitalele...

Niciun director subordonat Primăriei nu şi-a asigurat clădirile din administrare. Aquaparkul Nymphaea, parcările supraetajate din străzile Tribunalului şi Corneliu Coposu, Centrul de afaceri ridicat în locul Pieţei Rogerius şi Grădina Zoologică sunt neacoperite în cazul unei catastrofe. "Am încercat să asigurăm Aquaparkul, Grădina Zoologică şi Ştrandul Ioşia, care au aflux mare de vizitatori, dar n-am găsit nicio firmă să înţeleagă nevoile. Toţi asiguratorii cereau sume foarte mari pentru despăgubiri foarte mici şi refuzau să ofere asigurări de incendiu", spune directorul Administraţiei Domeniului Public, Liviu Andrica.

managerul Spitalului Municipal Oradea, Dacian FonceaNici măcar spitalele nu au asigurări la incendii. "Avem doar asigurări de malpraxis. În rest, nu ne-am permis nici CASCO la maşinile noi", zice managerul Spitalului Municipal, Dacian Foncea (foto). De altfel, chiar dacă ar avea banii, tot nu s-ar putea asigura. "Nu avem autorizaţie ISU pentru tot spitalul. Ne autorizăm pe bucăţi, pe cum reuşim să renovăm câte un corp de clădire", recunoaşte directorul.

La fel, deşi îndeplineşte condiţiile de securitate la incendiu, nici Spitalul Judeţean nu are asigurare. "Avem centură de hidranţi în jurul clădirii, uşi antifoc, tot ce trebuie, dar nu ne permitem să încheiem poliţe de asigurări. Avem patru clădiri mari. Ne-ar costa o avere", spune managerul Gheorghe Carp.

"Costurile ar fi imense"

purtătorul de cuvânt al CJ, Adrian SimonPreţurile mari ale poliţelor sunt invocate şi de Consiliul Judeţean Bihor pentru a justifica lipsa asigurărilor. "Avem zeci de clădiri. Costurile ar fi imense", spune purtătorul de cuvânt al CJ, Adrian Simon (foto). Clădiri de o valoare inestimabilă, precum Teatrul de Stat Regina Maria sau Muzeul Ţării Crişurilor, sunt, drept urmare, la mâna hazardului. "Singurul care s-a interesat de asigurări a fost directorul Filarmonicii, Meleg Vilmos. Cum legea nici nu-l obligă, nici nu-l opreşte, până la urmă a renunţat", povesteşte reprezentantul CJ Bihor.

Întrucât asigurarea obligatorie e impusă doar în cazul locuinţelor, Simon spune că instituţia va redeschide subiectul după finalizarea proiectului pentru construirea de locuinţe pentru propriii angajaţi pe fostul teren al Armatei din zona Universităţii. Dacă acesta, nici măcar început, va fi implementat vreodată...

Dacă-i musai, cu plăcere!

La sfârşitul săptămânii trecute, singurele facilităţi publice din Bihor asigurate erau Aeroportul şi noul CET pe gaz. Şi acelea, însă, pentru că administratorii nu au avut de ales. "Aeroportul a fost obligat de operatori să încheie o asigurare generală în valoare de 10 milioane euro înainte de lansarea curselor externe. A fost o condiţie obligatorie. E vorba de avioane şi valori mari", explică Adrian Simon.

directorul Termoficare Oradea, Stănel NeculaPagubele pe care le-ar putea cauza un incident a obligat şi conducerea societăţii Termoficare să-şi asigure bunurile. "Plătim 1,6 milioane lei pe an pentru o valoare asigurată de 52 milioane euro, dar nu avem încotro. Avariile pot provoca pagube de la 1 milion euro la peste 20 milioane euro. Ca urmare, trebuie să ne asigurăm că oraşul nu rămâne fără căldură", spune directorul Termoficare, Stănel Necula (foto). În fond, acesta şi este rostul asigurării: să ajute când cel asigurat rămâne fără ajutor...


FUGA DE ASIGURARE
"Nu e vorba de bani!"

Românii nu au tradiţia asigurării bunurilor. La 10 ani după introducerea asigurării obligatorii pentru locuinţe, gradul de conformare nu a atins încă pragul de 20%. La sfârşitul anului trecut, unităţile administrativ-teritoriale cu cele mai multe asigurări erau Bucureşti (39%), Ilfov (35%) şi Braşov (30%), la polul opus figurând, cu doar 8%, Olt, Mehedinţi şi Vaslui.

Specialiştii în asigurări spun că problema este una de mentalitate. "Nu e vorba de bani. Românul fumează de 100 euro pe lună. Cu 200 euro pe an şi-ar putea cumpăra asigurarea completă la incendiu, furt, vandalism, spargeri de conducte, tot. Totuşi, nu dă nici 20 euro pe poliţa obligatorie", zice Marius Maier, specialist în managementul riscului.

Un alt factor este atitudinea asiguratorilor. "Românii sunt sceptici deoarece asiguratorii n-au făcut nimic ca să le câştige încrederea. De multe ori aceştia au refuzat dosare de daună invocând motive mai puţin adevărate. De exemplu, astăzi se mai încheie asigurări de viaţă doar impuse de bănci, atunci când dau credite", spune Maier.