Politicienii ştiu care sunt nevoile României, fac aceleaşi promisiuni în fiecare campanie electorală, dar nu se ţin de cuvânt. Se întâmplă la fel de 30 de ani încoace, aşa că nu-i de mirare că românii îi consideră pe toţi "o apă şi-un pământ" şi trag chiulul la alegeri. "Dar nu e o soluţie să stai acasă şi să te declari scârbit. Votul nu este doar un drept, este o responsabilitate civică", spune politologul orădean Cristina Matiuţă.

Luna trecută, profesoara a lansat o carte-radiografie a vieţii politice româneşti din ultimele trei decenii, intitulată "Eu cu cine votez?", menită să servească şi ca argument pentru implicarea românilor în viaţa politică. Măcar în ziua votului...

"Oamenii oneşti îşi văd de treaba lor"

- Aţi lansat recent o carte despre evoluţia sistemului de partide din România ultimelor trei decenii. La ce concluzie aţi ajuns: avem sau nu cu cine să votăm?

-  Avem, şi este îmbucurător că atât la dreapta, cât şi la stânga spectrului politic apar partide noi. Nu putem să ne plângem că nu avem cu cine vota. Să folosim responsabil acest drept.

- Cine a greşit - politicienii sau alegătorii -, de vreme ce românii au cea mai puţină încredere în partide?

- Politologii spun că partidele şi conducătorii sunt cel mai adesea după chipul şi asemănarea societăţii, dar nu cred că se aplică în toate cazurile. Impresia mea este că societatea românească a evoluat, iar partidele au rămas mult în urmă. Este o neîncredere majoră a românilor în partide şi vedem în sondajele de opinie că le asociază aproape exclusiv cu termeni negativi: hoţie, corupţie, neseriozitate, mită, nepricepere. Sunt convinsă că există politicieni care îşi fac meseria cu bună credinţă, onestitate şi pricepere, dar sunt puţini.

- Una dintre problemele fundamentale ale partidelor sunt chiar "cadrele", resursa umană. Duce lipsă societatea românească de oameni oneşti, apţi s-o conducă cu rezultate bune?

- Politica nu este atractivă pentru specialişti, oamenii pregătiţi şi oneşti îşi văd de treaba lor. Pe de altă parte, există şi un exod masiv al celor care ar putea să pună umărul aici. Tocmai din aceste motive eu cred că nu sunt potrivite criticile că au salarii prea mari primarii sau parlamentarii. Trebuie plătiţi bine, ca aceste funcţii să fie atractive.

O apă şi un pământ...

- Ce viitor preconizaţi partidelor noi, caracterizate prin specialişti şi tineri, precum USR şi PLUS?

- Vor face o figură bună, chiar şi la alegerile europarlamentare. Viitorul lor depinde în mare măsură de cât de coerenţi vor fi, dar şi de cum vor reuşi să îşi construiască structuri în teritoriu şi să pătrundă în mediul rural, pentru că votanţii nu sunt doar corporatiştii.

- De ce nu merg românii la vot? În Oradea, nici măcar referendumul pentru unirea cu Sânmartinul, care viza direct oamenii, nu i-a mobilizat suficient...

- Românii au ajuns la concluzia că toţi politicienii sunt "o apă şi un pământ", iar votul lor nu schimbă mare lucru. În plus, migraţia masivă şi dificultatea de a vota în diaspora dau amploare absenteismului. Dar nu este o soluţie să stai acasă şi să te declari scârbit. Votul nu este doar un drept, este o responsabilitate civică, şi ar trebui să ne-o exercităm.

- Mulţi români îşi declară, cu mândrie chiar, indiferenţa faţă de politică, deşi aceasta le decide vieţile. Explicaţia ţine mai mult de un nivel scăzut al educaţiei, sau de neîncrederea în politicieni?

- Ţine de ambele. În plus, sunt studii care spun că partidele s-au transformat în agenţi parastatali, reprezintă mai mult interesele statului decât ale cetăţenilor, şi de aici derivă dezinteresul oamenilor.

Promit, dar nu fac

- În ce măsură agenda partidelor corespunde cu agenda cetăţenilor?

- Programele electorale sunt compatibile cu agenda cetăţeanului şi chiar seamănă izbitor între ele. Se ştie care sunt priorităţile noastre, iar în campania electorală toţi promit mii de kilometri de autostrăzi şi salarii. Problema este că ele nu se transpun în practică după câştigarea alegerilor.

- Deci partidele nu îşi respectă promisiunile electorale...

- Nu, ba chiar mai inventează teme. Referendumul din toamna trecută (cel privind familia tradiţională - n.r.) nu a fost o prioritate a cetăţenilor, ci mai degrabă o temă inventată ca să abată atenţia de la alte subiecte.

- Liderii PSD au un discurs tot mai violent anti-european. Cât de periculos este pentru România cursul de coliziune cu UE?

- Este o retorică prostească şi foarte periculoasă. UE este cea mai grozavă creaţie politică a secolului XX şi umbrela noastră protectoare. Am încredere că nu vom avansa pe această cale păcătoasă. Românii sunt cetăţeni pro-europeni, nivelul de încredere în UE este mult mai ridicat decât în instituţiile naţionale şi peste media europeană. Nu există la nivelul opiniei publice un curent anti-european, ci doar la nivelul liderilor politici ai momentului.

"Un PSD paralel"

- Care sunt şansele ca în România puterea să revină unui partid extremist? Este democraţia în pericol?

- Eu sper că nu. Dar, dacă ne uităm la transformările PSD din ultima vreme, partidul nu prea mai are de-a face cu social-democraţia, se înscrie în rândul partidelor populiste conservatoare, chiar cu mesaje de extremă dreaptă. Să sperăm că îşi revine şi acceptă regulile jocului democratic. Ei vorbesc de "statul paralel", dar parcă avem de-a face cu un PSD paralel, capturat de un grup. Nici votanţii PSD nu şi-au dat votul pentru un discurs antieuropean şi pentru un asalt asupra justiţiei şi asupra statului de drept. De doi ani obosim stând cu ochii pe ei şi nu e rolul nostru să devenim specialişti în legislaţie penală, să vedem ce e cu Ordonanţa 13, 14 sau 7. De vreme ce foruri europene, Comisia de la Veneţia, asociaţiile profesionale ale magistraţilor îţi spun să te opreşti, ar trebui să te astâmperi.

- Protestele împotriva actualei guvernări au dus la formarea unor ONG-uri foarte active, inclusiv în plan local, cum este Oradea Civică. Vor fi, oare, acestea mai eficiente decât partidele? Sau se vor transforma în partide?

- Deja sunt eficiente. În iarna lui 2017, după protestele civice, toată lumea ne-a privit cu admiraţie. S-a mai întâmplat ca astfel de asociaţii să se transforme în partide, dar este nevoie şi de organizaţii ale societăţii civile care să tragă un semnal de alarmă.

Democraţia costă...

- Politizarea instituţiilor a ajuns la un nivel fără precedent, fiind rarisime cazurile în care şefii acestora sunt independenţi politic. Când vom scăpa de această "morişcă", în care constatăm că "pleacă-ai voştri, vin ai noştri"?

- Nu cred că vom scăpa vreodată. Nu este caracteristică doar acestui mandat, aşa că ar trebui să fim decenţi şi să spunem că acesta e modelul pe care îl alegem.

- În esenţă, singurul scop al politicienilor pare banul, dovadă fiind nu doar cazurile de corupţie din contractele publice, ci şi subvenţiile tot mai mari pentru partide din bugetul public. De ce au nevoie de atât de mulţi bani?

- Ca principiu, eu consider că democraţia costă, iar partidele trebuie finanţate şi din fonduri publice, pentru a nu le lăsa pradă unor finanţări obscure ale unor grupuri de interese. De asemenea, aşa se pot asigura şanse pentru partidele mici. Însă este nevoie de un control riguros al modului în care sunt cheltuite fondurile publice şi trebuie verificată provenienţa tuturor banilor.

- Dar în ce măsură partidele româneşti dau seamă despre cum cheltuie fondurile?

- Legea prevede explicit că trebuie să dea seamă către Autoritatea Electorală Permanentă. Dacă au prea mulţi bani la dispoziţie şi nu îi pot cheltui transparent, trebuie să-i lase necheltuiţi. Dar noi suntem inventivi în practici de eludare a legii...

Prognostic pentru alegeri

- Sunteţi profesor de peste două decenii. De ce sunt interesaţi unii studenţii de Ştiinţele Politice? Ce speră şi ce reuşesc să facă?

- Sunt unii care au ambiţii politice, alţii urmează în paralel cu altă specializare, Dreptul de exemplu, ca să se perfecţioneze. Noi îi încurajăm să facă o altfel de politică decât cea pe care o criticăm. Unii reuşesc. Disponibilitatea la efort face diferenţa.

- Ce previziuni aveţi pentru alegerile din acest an, europarlamentare şi prezidenţiale?

- Sper la o prezenţă mai mare la vot. Cred că vom avea un PSD cu cele mai multe voturi, PNL şi USR-PLUS cu procente sensibil egale, la fel Pro România şi ALDE. S-ar putea să intre la limită şi PMP în Parlamentul European. La prezidenţiale cred că preşedintele Klaus Iohannis are şanse mari la un al doilea mandat, care sperăm să fie mai plin de conţinut. Avea un slogan în 2014, că este un om în afara jocurilor politice de la Bucureşti şi, din păcate, aşa a şi rămas...