Marcel Boloş, ministrul Fondurilor Europene: „Oradea e model de bune practici și la Bruxelles”

Ministru de la finele anului trecut, orădeanul Marcel Boloş oferă BIHOREANULUI primul interviu în noua sa calitate, cu informaţii despre domeniile cu cele mai mari şanse de finanţare din următorul buget al Uniunii. Vestea proastă e că România va avea la dispoziţie mai puţini bani pentru infrastructura rutieră. Vestea bună este şansa descentralizării fondurilor UE, aşa încât accesul la banii europeni să nu mai fie decis doar la Bucureşti, ci şi în plan regional.

Fost şef al Direcţiei de Managament al Proiectelor cu Finanţare Europeană în Primăria Oradea, apoi al Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord-Vest, ba pentru scurt timp şi secretar de stat la Ministerul Dezvoltării în Guvernul USL şi la Transporturi în Guvernul Cioloş, Marcel Boloş lămureşte şi relaţia cu primarul Ilie Bolojan, despre care se spune că l-ar fi "plantat" în funcţii pentru a favoriza Oradea.

- Ce aţi găsit în Minister la preluarea funcţiei? Unii colegi din Guvern au vorbit despre clanuri de neamuri, prieteni, amante...

- În primul rând, am găsit un risc major de dezangajare a unor fonduri UE. Dacă nu adunam rapid facturile pe lucrările executate în proiecte, puteam pierde 557 milioane euro. Or, din 4 noiembrie până pe 31 decembrie, am reuşit să trimitem spre decontare declaraţii de cheltuieli de 1,025 miliarde euro, deci peste ce ne-am propus pentru a evita riscul. Pentru ca riscul să nu se repete trebuie să gândim măsuri pe care să le luăm înaintea sezonului de lucrări. Am găsit, de asemenea, o organigramă stufoasă, Direcţii generale cu 3-4 directori generali adjuncţi şi Direcţii simple cu 3-4 directori adjuncţi. Prin urmare, e prioritar s-o simplificăm. Fiecare verigă în plus înseamnă că pentru tot felul de acte trebuie câteva semnături în plus, adică pierdere de timp şi de bani.

- Aţi mai fost secretar de stat la Dezvoltare şi la Transporturi. Vă simţiţi mai în larg la Fonduri Europene?

- Ca secretar de stat lucrezi din rândul doi, când eşti în rândul întâi ai şi puterea de decizie. Dar trebuie să fii bine ancorat în realitate ca s-o iei pe cea corectă. Fiecare funcţionar îţi spune cum vede o problemă, dar trebuie să filtrezi informaţia. Altminteri, birocraţia te acoperă cu explicaţii stufoase şi inutile. Trebuie să separi activitatea curentă de cea de elaborare şi aplicare a strategiilor. Eu am delegat din atribuţiile curente secretarilor de stat. Nu e normal ca un ministru să semneze ordine de deplasare şi tot felul de acte de rutină. Ministrul ar trebui să gândească şi să urmărească aplicarea strategiilor.

"Milioane de cetăţeni, victime colaterale"

- Ce rată de absorbţie a fondurilor UE are România în acest exerciţiu financiar? Care sunt programele "codaşe" şi pentru care s-au accesat mai mulţi bani?

- În prezent rata noastră de absorbţie este de 36%, media pe UE fiind 39%. E greu de spus care sunt programele "codaşe", pentru că, existând un risc de decomitere pe multe programe, se fac eforturi care adesea reuşesc să ducă un program întârziat la o absorbţie bună. Totuşi, există programe cu dificultăţi permanente, cum este Programul Operaţional de Infrastructură Mare, unde sunt proiecte cu cicluri mari de implementare: 2-3 ani elaborarea, 1-2 ani procedurile de achiziţie, 3-5 ani implementarea propriu-zisă, deci două cicluri electorale, aşa că trebuie să iei măsuri ca să asiguri ritmicitatea. Pe POIM am realizat totuşi o absorbţie bună, 258 milioane euro peste cât era prevăzut.

Cel mai mare blocaj este pe componenta de apă şi canalizare. Motivele nereuşitelor sunt diverse, pornind de la unităţile administrativ-teritoriale. Unele se înţeleg între ele, altele nu, deşi în proiecte toate sunt interdependente. Unii primari înţeleg şi sunt responsabili, alţii nu. Unele Consilii Locale sprijină primarii, altele le pun piedici. E aproape un război, iar milioane de cetăţeni sunt victime colaterale.

- Care sunt cele mai fraudate programe? În Programul Operaţional pentru creşterea Calităţii Resursei Umane (POCU), de pildă, par a se toca banii pe seminarii la care cursanţii nici nu participă, miza fiind prosperitatea firmelor organizatoare. În schimb, nu prea se face reconversie profesională...

- POCU trebuie regândit aşa încât să se înlăture specula cu bani europeni şi să legăm cursurile cu piaţa muncii. Dacă reuşim, de pildă obligând beneficiarii să angajeze în câmpul muncii o parte din cursanţi, cred că va fi temperat apetitul pentru speculă şi totodată va exista un efect pozitiv în piaţa muncii. Schimbarea de paradigmă e absolut necesară, cu atât mai mult cu cât în exerciţiul financiar următor avem o alocare de 10 miliarde euro pentru creşterea calităţii resursei umane. Acest munte de bani trebuie folosit raţional ca să avem o piaţă a muncii activă şi cetăţeni cu adevărat beneficiari ai fondurilor.

Tot mai puţini bani pentru infrastructură

- Unii spun că în raport cu UE am ajuns doar o piaţă de desfacere pentru ţările dezvoltate, că beneficiile fondurilor sunt anihilate în acest fel. Care e adevărul? În ce măsură câştigăm sau pierdem de pe urma integrării europene?

- Depinde cum privim lucrurile. Dacă o facem prin prisma proiectelor de infrastructură, remarcăm că cele mai mari sunt realizate de constructori care nu sunt români, dar care totuşi au finalizat nişte obiective. Dacă avem în vedere faptul că am devenit o societate de consum, asta s-a întâmplat şi pentru că am avut politici guvernamentale care prin majorările salariale au stimulat importurile. Simplu spus, majorarea salariului funcţionarului s-a dus pentru achiziţia unui televizor produs în Coreea sau a unei maşini produse în Germania. Asta s-a întâmplat pentru că s-a urmărit strict majorarea salariilor, nu a producţiei, care să ducă natural la creşterea veniturilor. Acest cerc vicios va putea fi rupt doar prin creşterea investiţiilor. Răspunzând întrebării, este 100% cert că România e beneficiar net al integrării. În ultimele două exerciţii financiare am avut parte de 70 miliarde euro, mult peste contribuţia noastră la bugetul UE, iar pentru perioada 2021-2027 avem o propunere de alocare a 30 miliarde euro.

- Care vor fi liniile directoare în viitorul exerciţiu financiar? Ce domenii au şanse mai mari să beneficieze de finanţări?

- Din cele 30 miliarde euro propuse pentru România, 5,9 miliarde vor fi pentru cercetare, iar 8,3 miliarde pentru resurse umane. Or, noi, în România, vedem altă prioritate: infrastructura, în primul rând cea rutieră. Asta ce înseamnă? Pe de o parte că în România au procedat foarte inspirat administraţiile locale care au accesat masiv fonduri pentru infrastructură, întrucât ele vor fi disponibile în sume tot mai mici. Pe de altă parte, trebuie să ne racordăm rapid la provocările globale, căci mai e şi politica privind schimbările climatice. Deşi nouă ni se pare un moft, vom avea obligaţia ca un procentaj mare din fonduri, 37%, să îl folosim pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice. În termeni de impact, asta înseamnă că ne vor rămâne tot mai puţini bani pentru infrastructura rutieră. Pe lângă cercetare şi calitatea resursei umane, în următorul exerciţiu vor mai fi finanţate şi direcţii "clasice": eficienţa energetică, educaţia, dezvoltarea turismului, conservarea şi promovarea patrimoniului.

Ne-am complicat singuri

- Care sunt cauzele slabei absorbţii a fondurilor UE? Cum le-aţi ordona, după frecvenţă şi consecinţele negative - birocraţie, incompetenţă, indiferenţă, rea-credinţă?...

- Eu aş începe cu o cauză care trece aproape neobservată, mai ales în ce priveşte proiectele mari, vitale pentru dezvoltare: capacitatea administrativă scăzută, neputinţa instituţiilor de a genera proiecte, şi aş continua cu instabilitatea echipelor de management, vulnerabile la schimbările politice.

- De ce alte state est-europene s-au mişcat mai bine?

- Polonezii, de pildă, au din prima zi a unei noi perioade de implementare un portofoliu de proiecte pregătit. Gândiţi-vă că până ajungi să faci decontarea primului leu într-un proiect, în spate e o perioadă care nu se vede, dar care tot muncă înseamnă: pregătirea proiectelor, a procedurilor de achiziţii etc. Polonezii au învăţat să lucreze din timp, acesta e secretul succesului. Deci trebuie să ne conturăm portofolii de proiecte care să asigure rezultate pozitive şi beneficiarilor, şi economiei naţionale.

- Ce modificări legislative sunt necesare pentru îmbunătăţirea absorbţiei?

- La noi totul e cumplit de complicat, pentru că noi înşine am complicat accesul la banii europeni. Am adăugat enorm de multe condiţii peste cele puţine şi simple impuse prin reglementările europene, mai ales la decontarea cheltuielilor. La noi, de exemplu, într-un proiect ce presupune realizarea unei construcţii, când mergi la decontare trebuie să adaugi la factură şi o situaţie de lucrări, de la câteva sute la câteva zeci de mii de pagini, deşi regulamentul european nu îţi cere aşa ceva. Deci trebuie simplificate procedurile de control, iar acesta să aibă loc nu în timpul derulării activităţilor din proiect, ci după finalizare. Avem nevoie, totodată, şi de o debirocratizare instituţională amplă, pentru că în prezent sunt controale concomitent de la mai multe entităţi, ceea ce e complet ilogic şi total păgubos. Porţi omul pe drumuri în loc să-l laşi să-şi deruleze proiectul...

După debirocratizare, descentralizare

- Primarul Ilie Bolojan a propus regândirea PNDL aşa încât grosul banilor naţionali să fie folosiţi la cofinanţarea proiectelor pe fonduri europene. Care e opinia dvs?

- Având în vedere că proiectul de regulament al Comisiei Europene prevede creşterea contribuţiei statelor la proiecte la 30%, mai devreme sau mai târziu se va ajunge la acest lucru despre care a vorbit dl Bolojan. Între programele naţionale şi programele europene trebuie să existe complementaritate, Guvernul să poată finanţa ce nu finanţează UE, condiţie care la noi nu se respectă. Când Guvernul dă bani pentru o lucrare de apă şi canalizare, sigur că primăriile nu mai au interes pentru fondurile UE, deşi acestea sunt mult mai generoase.

- Va fi descentralizat accesul la banii UE? În prezent, trebuie să-i ceri de la Bucureşti...

- După debirocratizare şi simplificare, descentralizarea e prioritatea nr. 2. Aducerea deciziei cât mai aproape de beneficiar este o condiţie de normalitate pentru orice ţară europeană care vrea o utilizare a fondurilor cât mai eficientă. Descentralizarea va presupune ca regiunile să poată fi implicate în gestionarea fondurilor.

- Deci veţi propune alocare de fonduri la nivel regional?

- Mai mult decât atât. Vom propune 8 programe regionale care să funcţioneze la nivel de regiuni, în sensul că autoritatea de management ar urma să fie la nivel de regiune, deci n-ar mai fi nevoie ca beneficiarul să vină la Bucureşti. Prima testare va fi în domeniul Programului Operaţional Regional, cu toate componentele lui - cercetare, mediu de afaceri, eficienţă energetică, educaţie, sănătate, patrimoniu, turism. Toate acestea vor fi la nivel regional şi, dacă propunerea va fi aprobată, decizia va fi luată la nivelul regiunii, nu va mai fi nevoie de verigi intermediare la ministere.

"Nu sunt doar omul lui Bolojan"

- Cum se vede Oradea din Capitală? Este un model de bune practici care poate fi copiat la nivel naţional?

- Oradea e dată ca model de bune practici inclusiv la Bruxelles când se vorbeşte despre România. Secretul, cred eu, este o Primărie care îşi doreşte rezultate şi care are o echipă foarte bună ce generează şi implementează proiecte, DMPFI, care lucrează foarte bine alături de celelalte structuri ale municipalităţii.

- Dacă aţi fi primar al Oradiei, ce proiecte cu finanţare UE aţi promova?

- Oradea trebuie să continue investiţiile pe care le-a început pe mobilitate urbană, pentru pasaje auto subterane, precum şi pentru drumurile de legătură cu comunele limitrofe. Dl primar este de felicitat, eu nu mai ştiu niciun alt oraş din România care să se fi gândit la asemenea investiţii care împing dezvoltarea către comune şi concomitent asigură o aerisire a traficului urban.

- În 2008 aţi avut intenţia de a intra în politică, candidând pe listele PD Bihor. De ce? Şi de ce aţi preferat în final statutul de tehnocrat?

- Credeam că o să pot face minuni implicându-mă în politica locală, dar mi-am dat seama că nu aveam atuurile necesare pentru a face lucruri mari. Nici ipostaza de tehnocrat nu-i comodă, toţi te asimilează cuiva, dar parcă îţi asigură totuşi un oarecare confort.

- Cum aţi ajuns "omul lui Bolojan"? S-a creat legenda că v-a "plantat" la ADR Nord-Vest pentru a favoriza Oradea, la fel şi acum la Minister. Puteţi admite o doză de adevăr?

- Relaţia cu dl Bolojan e foarte bună, fiind bazată pe muncă şi pe principii de normalitate. Noi am colaborat ca să construim ceva. E mare lucru să ai un partener care să vrea să construiască, pentru că degeaba ai tu o poziţie dacă de partea cealaltă e cineva care nu are ambiţia aceasta. Dar nu sunt doar "omul lui Bolojan". Când eram la ADR Nord-Vest, am explicat tuturor primarilor avantajele fondurilor UE şi, din fericire, unii au înţeles. Sunt şi omul lor, să zic aşa. De altfel, în perioada care va urma veţi auzi şi despre alţi primari cu proiecte de succes în regiunea Nord-Vest.

- Sunteţi şi preot. Mai aveţi timp să slujiţi în biserică?

- De când sunt în această funcţie nu prea mai am timp, ceea ce regret. Fiecare duminică în care nu merg la biserică nu este pentru mine o zi plăcută.