Moldova trebuia să fie o staţie intermediară. "În 2008 reprezentam firma orădeană Proges în procesul de extindere a reţelei în Ucraina. M-am lovit de barierea lingvistică, aşa că am decis să mă opresc o perioadă în Republica Moldova, să-mi formez o echipă din vorbitori de limbă rusă şi să revin. Nu s-a mai întâmplat", poveşte orădeanul Dan Nuţiu.
Căsătorit şi cu doi copii, Dan nu doar că s-a stabilit în Chişinău, dar s-a adaptat atât de bine mediului de afaceri local încât anul acesta a înfiinţat Asociaţia Investitorilor Români în Moldova.
Omul cu vânzările
Bărbatul înalt, în costum bleumarin, vorbeşte molcom, cenzurându-şi gesticulaţiile. Glumeşte cu un aer serios, îşi argumentează părerile şi îşi urmăreşte interlocutorul cu atenţia specialistului în vânzări. "Am vândut tot felul de produse. Doar asigurări de viaţă, nu. Nu pot vinde ceva ce nu mă convinge 100%", povesteşte omul de afaceri Dan Nuţiu.
Absolvent al Facultării de Relaţii Internaţionale din Oradea, a intrat în domeniu accidental, la sfârşitul anilor ’90, când a început să vândă îngheţată pentru o firmă din Nojorid. Ulterior a avansat în carieră ca specialist în vânzări pentru companii locale precum Delta Internaţional şi Meda, pentru ca în 2010 să reprezinte compania Proges în extinderea pe piaţa din Moldova.
"Era o ideee mai veche. În vremea când vindeam îngheţată nu înţelegeam de ce, la aceleaşi costuri, un competitor putea vinde mai ieftin. Analizând modelul de business, am descoperit că producea şi vindea în Moldova cu un profit atât de bun încât acasă, în România, îşi permitea să lucreze la preţuri de dumping", povesteşte el. Aşa că n-a mai stat pe gânduri...
Fabrici la cheie
Stabilit dincolo de Prut de zece ani, Dan şi-a făcut o afacere din consilierea companiilor româneşti care doresc să vândă în Est. "Firmele din Moldova au facilităţi foarte bune pentru a pătrunde pe piaţa enormă din Rusia, în vreme ce companiile care produc în România plătesc taxe vamale mari. Caut companii care vor să producă în Moldova, ridic o fabrică din green-field (n.r. - câmp verde) şi o predau la cheie, cu echipamente, personal şi pe profit", spune consultantul.
De-a lungul timpului, Dan a lucrat cu companii ca Proges, Strabag, Renania, Bauplan, Betty Ice şi altele. Aşa i-a şi venit ideea constituirii Asociaţiei Investitorilor Români în Republica Moldova (AIR). "Iniţial, companiile româneşti au privit ideea cu scepticism. Nu credeau că se poate. În decembrie 2017 am reuşit să trecem peste toate obiecţiile, iar în 24 ianuarie 2018, dată simbolică pentru noi, dar care în Republica Moldova nu înseamnă nimic, am reuşit să înfiinţăm asociaţia, în semn de unire a mediului investiţional româno-moldovenesc", spune orădeanul.
Acum, AIR reuneşte 24 de companii cu o cifră de afaceri totală de 3,6 miliarde euro pe an şi investiţii de peste 200 milioane euro în Moldova. Asociaţia le reprezintă interesele la discuţiile cu autorităţile, de pildă pe tema cozilor din vamă, care pot dura chiar şi 18 ore, încheie parteneriate cu şcolile tehnice sau pur şi simplu firmele membre se sprijină reciproc, oferindu-şi bonusuri mai mari la marfa vândută. Pentru că în afaceri pericole sunt destule...
"Dacă ţii gură, te lasă în pace"
În linii mari, Moldova de peste Prut este o Românie mai mică. Ţara, oficial cu o populaţie de circa 3,5 milioane de locuitori, are un mediu economic în curs de maturizare, cu autorităţi tentate să facă abuz de putere, cu birocraţi, cu "băieţi deştepţi" legaţi prin cumetrii care pot rezolva sau încurca afaceri, dar şi cu oportunităţi atrăgătoare.
"Prima regulă e să înveţi legislaţia. În Moldova legile se bat cap în cap. De câte ori vine fiscul în control îţi invocă legea care ţi-e nefavorabilă. Prima dată ne certăm. Dacă conteşti, se blochează, dacă ţii gură, te lasă în pace. În mentalul colectiv, asta înseamnă că ai pe cineva mare în spate", povesteşte consultantul în afaceri.
La fel ca în România, "şpaga" şi "atenţia" sunt înrădăcinate adânc. "Deşi se practică, eu n-am dat niciodată mită. Moldovenii sunt foarte uniţi. Dacă ai dat bani unuia de la fisc să te scape de o amendă, acela are altundeva un cumătru căruia îi spune şi la câteva zile vine poliţia, apoi pompierii, şi tot aşa", povesteşte Dan.
În schimb, avantajul e că justiţia funcţionează mai rapid. "În Moldova se dau mult mai puţine ţepe decât în România. Se plăteşte mai greu, pentru că singurele instrumente de plată sunt viramentul bancar şi cash-ul, dar când notifici o firmă că o dai în judecată, plăteşte imediat. Un proces durează cel mult trei luni, iar la final debitorul plăteşte şi datoria, şi penalităţile".
Pleacă tinerii!
În acest context, la fel ca în România, marea problemă a economiei moldoveneşti o constituie hemoragia forţei de muncă. Moldovenii migrează pe capete. Deşi statisticile vorbesc de o populaţie aproape dublă, investitorii apreciază moldovenii rămaşi în ţară la cel mult 2 milioane de persoane.
"Lunar pleacă vreo 9.000 de oameni. Unii preferă zona rusă. Un muncitor în construcţii care acasă abia se apropie de 800 de dolari lunar, poate câştiga în Moscova şi 4.000 dolari, bani pe care nu i-ar lua în Europa. Rămâne, însă, cu puţin, deoarece costurile vieţii sunt foarte mari", explică Dan.
Tinerii aleg, totuşi, Europa. "Aproape toţi au o facultate. Vorbesc două-trei limbi şi învaţă cu uşurinţă altele. Sunt harnici, descurcăreţi şi uniţi. Cum se stabilesc, cum îşi trag după ei rudele şi prietenii", spune orădeanul.
Parcuri virtuale
Pentru a ţine tinerii în ţară, guvernul Filip a lansat un program de atragere a investitorilor. Potrivit acestuia, firmele care înfiinţează peste 100 locuri de muncă beneficiază de indemnizaţii, companiile au la dispoziţie "zone libere" cu punct vamal propriu, TVA zero şi scutire de impozit pe profit timp de trei ani pentru investiţiile ce depăşesc un milion de euro.
Mai mult, în primăvară moldovenii au înfiinţat parcuri virtuale IT de tipul platformelor online, la care se pot conecta companii din toată lumea, care activează în propriile ţări, cu condiţia să îşi ia reşedinţă de Moldova şi să plătească un impozit de doar 7% din vânzări. În patru luni acestea au ajuns să fie "populate" cu peste 250 de companii şi cerere există în continuare.
O lecţie pe care ar trebui să o înveţe şi autorităţile române. Asta, înainte să plece toţi tinerii din ţară, iar după ei şi investitorii...
"Am refuzat un onorariu de 100.000 euro pentru un proiect al unei mari companii româneşti pentru că venea cu o atitudine de «descălecător». După 170 de ani de dominaţie rusească, moldovenii sunt mai uniţi şi mai mândri decât noi. Poate că proiectul ar fi reuşit, dar mi-aş fi închis toate uşile"
Dan Nuţiu
CAPUL DE POD
Moldova nu e un pericol
În ciuda facilităţilor oferite de Republica Moldova firmelor care îşi deschid spaţii de producţie dincolo de Prut şi a interesului crescând al firmelor bihorene pentru această zonă, reprezentanţii municipalităţii orădene nu se tem de pericolul unor eventuale relocări.
"Cine pleacă în Moldova o face nu pentru piaţa de acolo, deoarece sunt puţini, ci pentru a beneficia de forţa de muncă mai ieftină şi de un cap de pod către piaţa plină de oportunităţi din Rusia", spune city-managerul Oradiei, Dacian Palladi (foto). Acesta afirmă că până acum s-au relocat doar firme mici, de confecţii şi încălţăminte, ca să profite că în Moldova lohn-ul încă merge.
Poziţia lui Palladi este susţinută şi de consultantul Dan Nuţiu. "Nu ştiu nicio firmă care să fi închis în România ca să-şi deschidă fabrică în Moldova. Toate companiile pe care le cunosc s-au extins pentru a-şi mări producţia şi a-şi consolida poziţia inclusiv pe piaţa de acasă".