La bursele locurilor de muncă se prezintă tot mai puţini oameni, iar anunţurile de angajare postate pe internet au ecou slab. Indiferent de domeniul în care activează, numeroşi patroni bihoreni se plâng că, orice ar face, nu găsesc oameni dispuşi să lucreze, astfel că îi caută tot mai departe.
Aşa se face că, numai în acest an, în Bihor au fost angajaţi peste 300 de muncitori din afara Uniunii Europene, fie din ţări vecine, precum Serbia ori Ucraina, fie aduşi de la mii de kilometri, din Indonezia ori Vietnam. Deşi sunt obligaţi de lege să-i plătească cu salarii brute de minimum 4.100 lei, afaceriştii bihoreni nu se plâng. Măcar au cu cine lucra!
Prea puţini şomeri
Săptămânal, firmele bihorene cer Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) adeverinţe care să ateste că nu îşi găsesc angajaţii de care au nevoie, acte pe care apoi le folosesc la angajarea de muncitori aduşi din afara Uniunii Europene, care pot fi recrutaţi, conform legislaţiei, doar după ce angajatorii consultă listele de şomeri din judeţ. „Rata şomajului în Bihor a ajuns la un nivel foarte mic, de doar 1,2%. Nu avem de unde să le repartizăm angajaţi”, spune directorul AJOFM Bihor, Békési Csaba (foto).
Cu hârtiile de la Agenţie, reprezentanţii firmelor merg apoi la Oficiul Român pentru Imigrări, unde cer avize de muncă pentru cetăţeni non-UE. Acolo, se verifică dacă solicitarea se încadrează în contingentul anual de muncitori non-UE, aprobat prin Hotărâre de Guvern. Pentru 2018, contingentul numără 7.000 de persoane, nivel care, în premieră pentru România, a fost atins deja la începutul lunii august. Drept urmare, pe 8 august, Guvernul a decis să-l suplimenteze cu încă 8.000 de persoane. Mai mult decât dublu!
Blocaţi în hârţogării
Bihorul este între judeţele cu un număr record de muncitori străini. Până la 15 august, firmele de aici au solicitat 313 avize de muncă pentru angajaţi non-UE, în condiţiile în care în tot anul trecut au făcut 216 astfel de cereri.
Cele mai multe solicitări din acest an sunt pentru cetăţeni din ţări vecine, precum Republica Moldova, Ucraina şi Serbia. De pildă, Ravitex, o firmă orădeană de transport internaţional de mărfuri, a angajat doi şoferi din Serbia şi speră să mai „importe”. „De 6 luni am început demersurile şi am reuşit să angajez doar doi oameni, deşi aş fi avut nevoie de 10. Dar din păcate procedura este foarte greoaie”, spune administratorul societăţii, Emil Jurjuţ.
Dosarul de angajare a străinilor trebuie să conţină o sumedenie de hârtii adunate de la o mulţime de instituţii. „Pentru un şofer, aştept luni de zile echivalarea studiilor la Ministerul Educaţiei. E anormal şi descurajant”. Cum nu are altă soluţie, nu renunţă. „Bihorenii au plecat la firme din vestul Europei, iar noi nu putem să ne orientăm decât spre ţările non-Euro”, zice Jurjuţ. Firma pe care o conduce nu duce lipsă doar de şoferi, ci şi de mecanici ori electricieni: „Nici femeie de serviciu nu-i sigur că aş găsi mâine, dacă aş avea nevoie”.
Şi alte firme de transport au aceeaşi problemă. De pildă, H.Essers a angajat în ultimii ani zeci de şoferi din Serbia, Ucraina, Moldova şi chiar Liban.
Vietnamezi la Iaşi, via Bihor
Absurd este că nu lipsesc doar muncitorii calificaţi. Aproape jumătate din solicitările făcute în acest an, mai precis 120, au vizat angajarea de muncitori necalificaţi, majoritatea recrutaţi de firmele de construcţii. De pildă, Chintoflor Construct are nevoie de 10 muncitori necalificaţi pentru demolări de clădiri, căptuşeli de zidării şi montare de mozaic, faianţă, gresie şi parchet. Profi Restaurare are o nevoie similară, iar Viomegaconstruct, o firmă orădeană deţinută de un cetăţean austriac, a cerut aviz de muncă pentru 70 de muncitori necalificaţi în construcţii.
„Se conturează un fenomen, fără doar şi poate, pentru că firmele româneşti nu mai găsesc forţa de muncă necesară”, spune Mircea Balaj, administratorul Contimig Consult, firmă specializată în recrutarea de imigranţi. De câţiva ani, bărbatul aduce în ţară muncitori din Serbia, Kosovo, dar şi din ţări îndepărtate precum China ori Vietnam. „De exemplu, o firmă de construcţii din Bihor care lucrează pe un şantier din Iaşi a angajat 47 de vietnamezi”, spune Balaj, refuzând să ofere însă numele companiei, sub pretextul confidenţialităţii prevăzute în contractul cu angajatorul.
Confirmă, în schimb, că patronii bihoreni sunt mulţumiţi de străini. „Aceştia, spre deosebire de români, nu dispar după două-trei zile de muncă şi nici nu sunt mereu în concediu medical. Străinii de-asta au venit în România, ca să lucreze”, explică Balaj.
Vin filipinezele!
Firmele din Bihor mai recrutează din străinătate şi lucrători în hoteluri şi restaurante, operatori pentru maşini de calcul ori muncitori în confecţii. „Săptămâna viitoare, vor ajunge câteva angajate din Indonezia, care vor lucra în domeniul hotelier şi SPA”, zice Lavinia Catrinar (foto), administratoarea firmei Public EuroConsulting, specializată în recrutări din Sri Lanka, Indonezia şi Vietnam. „Până acum am lucrat doar cu angajatori din sudul ţării, dar în ultimul an au început să ne contacteze şi firmele din Bihor”, spune femeia. Patronii îi explică adesea că preferă străini ca să diminueze fluctuaţia de personal. Altfel spus, pe români nu se pot baza!
Inclusiv cunoscuta fabrică de încălţăminte Bihore se orientează spre străini. Reprezentanţii companiei au cerut aviz de muncă pentru 40 de muncitori necalificaţi, dar nu au dorit să spună BIHOREANULUI din ce ţară îi vor aduce. De asemenea, începe să prindă şi în Bihor moda bonelor filipineze, existând deja două solicitări de avizare pentru astfel de angajate.
Măcar salariul mediu!
Importul de muncitori nu e o fiţă a angajatorilor, mai ales că străinii îi costă destul de mult. Pe lângă faptul că suportă toate cheltuielile pentru angajare, le asigură şi transportul, cazarea, cel puţin o masă pe zi, iar unii chiar şi bilete de avion spre ţările de baştină, o dată pe an. În plus, legea îi obligă să le plătească salarii bune. Conform OG 25/2014 privind încadrarea în muncă a străinilor, aceştia primesc drept de şedere doar dacă fac dovada că au un câştig lunar cel puţin echivalent cu salariul mediu brut din România, care acum este de 4.162 lei. Aşadar, orice străin ia minimum 2.919 lei net!
„Adevărul este că degeaba oferă aceste salarii muncitorilor români, că tot nu-i găsesc. Unul dintre clienţii noştri era dispus să plătească 4.000 lei brut pentru un muncitor necalificat în construcţii, dar fără succes”, spune Mircea Balaj. În schimb, pe aceiaşi bani, firma şi-a adus muncitori din Serbia.
Fireşte, patronii sunt nemulţumiţi de această obligaţie legală, instituită, culmea, pentru protejarea forţei de muncă autohtone. „E aberant ca statul român să impună pentru străini salarii peste salariul minim. Niciun român care merge în străinătate nu este mai avantajat decât cetăţenii acelei ţări”, zice Emil Jurjuţ.
Tocmai la presiunea mediului de afaceri, Senatul a iniţiat modificarea OG 25/2014, existând în dezbaterea parlamentarilor un proiect de lege care prevede că străinii vor primi drept de şedere atât timp cât fac dovada unui contract de muncă cu normă întreagă, indiferent de salariul primit. E de aşteptat, aşadar, ca după modificarea legii, importul de muncitori să crească. Până la urmă, cineva trebuie să facă şi muncile pe care bihorenii, cine ştie de ce, le refuză...
FENOMEN NAŢIONAL
Invazie de vietnamezi
Aducerea de muncitori din ţările non-UE este un fenomen în toată ţara. Potrivit Ministerului Muncii, în iulie în România lucrau peste 17.000 cetăţeni non-UE. Cei mai mulţi, 3.627, sunt cetăţeni turci, 2.120 sunt chinezi, 1.787 moldoveni şi 1.554 vietnamezi.
Numai în acest an, în România s-au angajat 1.520 de muncitori din Vietnam, ţară care a devenit astfel principalul furnizor de muncitori non-UE. Pentru vietnamezi, un salariu de 800-1.000 dolari în România este mană cerească, ţinând cont că acasă câştigă în medie 200 dolari pe lună.
Principalele domenii de activitate în care lucrează cetăţenii non-UE sunt cel hotelier, construcţiile de clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale, construcţia de nave, confecţiile şi comerţul.