Neglijenţă şi conduită deficitară, pentru asta îl consideră vinovat Judecătoria Oradea pe decanul Facultăţii de Medicină, Adrian Maghiar, unul dintre fondatorii Spitalului Pelican. Chirurgul a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu amânare, pe motiv că atitudinea sa superficială ar fi provocat, la două săptămâni după o operaţie, moartea unei paciente.

Motivarea sentinţei dezvăluie multiple nereguli: actele medicale conţin neadevăruri, medicul nu i-a prescris pacientei medicamentele pe care ar fi trebuit să i le administreze şi nici nu i-a făcut analizele impuse în asemenea situaţii, pentru a detecta posibile probleme postoperatorii.

Deşi experţi din Timişoara şi Bucureşti au decis că a comis o culpă medicală, Maghiar refuză să accepte că ar fi greşit. De altfel, e optimist: condamnarea nu este definitivă, a contestat-o, iar a doua fază a procesului continuă la Curtea de Apel Oradea, chiar de săptămâna aceasta.

Mărturiile rudelor

Povestea pacientei decedate a început pe 23 octombrie 2013, când Adrian Maghiar a consultat-o în ambulatoriul Spitalului Pelican. M. P., o marghiteancă de 58 ani, se plângea de dureri în zona ombilicală, iar medicul a stabilit că suferea de hernie incizională şi i-a recomandat o intervenţie laparoscopică. Pe 28 octombrie, pacienta s-a internat la Oradea, iar în dimineaţa următoare a și fost operată.

Operaţia a durat 40 de minute şi, conform fişei medicale, a decurs normal. Medicul a apreciat că evoluţia postoperatorie a fost normală, astfel că după o săptămână, pe 4 noiembrie, femeia a fost externată, fără a primi vreun tratament. Ulterior, în faţa procurorilor şi a judecătorilor, soţul şi fiicele pacientei au declarat că, de fapt, aceasta acuzase dureri postoperatorii.

Pe 7 noiembrie, femeia a revenit la Oradea pentru un control, iar Maghiar a internat-o din nou, pe motiv că i-a depistat un serom (o acumulare de lichid). Potrivit rudelor pacientei, doctorul i-ar fi făcut o puncţie pentru scoaterea lichidului, iar după două zile le-ar fi spus că totul e „curat”. Tot atunci, femeii i-ar fi fost pus un tub de drenare, dar nu a primit medicamente.

Hârtii cu hibe

Chirurgul are o altă variantă: tubul de drenare a fost montat încă din ziua internării, iar lichidul drenat nu a fost analizat fiindcă aspectul său nu justifica vreo îngrijorare.

Actele Spitalului Pelican susţin varianta lui Maghiar, dar rudele pacientei au avut motive serioase să le pună la îndoială: în biletul de externare de după operaţie scria că femeii i s-ar fi montat în abdomen o plasă de polipropilenă, despre care soţul şi fiicele acesteia spun că habar nu au avut. Culmea e că însuşi Maghiar a spus că plasa nu a fost montată, nefiind necesară, și a susținut pur şi simplu că această informaţie a fost scrisă din greşeală în documentul medical, de către un tânăr rezident.

Rudele femeii au mai spus că în seara de 9 noiembrie aceasta a avut simptome de sufocare şi tuse, motiv pentru care medicul de gardă i-ar fi administrat un medicament intravenos. Acest detaliu nu se regăseşte în niciun act medical şi nici n-a fost recunoscut de Maghiar ori de doctorul cu pricina.

Moartă cu zile

Pe 11 noiembrie, pacienta a fost externată a doua oară, cu tubul de dren în abdomen, deşi, au spus rudele ei, lichidul care se scurgea din el era tulbure. Trei zile mai târziu, acasă, s-a simţit rău, sleită de putere şi cu simptome de sufocare şi transpiraţie. Una din fiicele ei l-a sunat pe Maghiar, care le-a chemat la Pelican a doua zi, dar pentru că starea femeii s-a agravat, rudele au dus-o în aceeaşi seară la spitalul din Marghita. Medicii de aici i-au pus diagnosticul de şoc septic, cauzat de o infecţie gravă în organism, aşa că a fost transportată de urgenţă la Oradea.

La Spitalul Judeţean a fost confirmat diagnosticul de şoc septic, dar i-a fost găsită şi o embolie pulmonară (obturare a unui vas sangvin sau limfatic). A doua zi, pe 15 noiembrie, la ora 11, femeia a murit. Autopsia avea să indice că şocul septic fusese declanşat de infectarea plăgii abdominale chirurgicale.

La proces, dr. Maghiar a contrazis familia decedatei în aproape fiecare aspect. El a susţinut că n-a avut niciun motiv de îngrijorare deoarece în zilele cât a fost spitalizată la Pelican, pacienta nu s-a plâns de nimic, iar lichidul pe care i l-a drenat din abdomen nu prezenta semne de infecţie. Altfel spus, a procedat ca la carte!

Scăpat la Oradea

În timpul procesului s-a efectuat şi o expertiză la Serviciul de Medicină Legală Bihor, care a arătat că dr. Maghiar a avut o tehnică şi o conduită corectă. Rudele femeii au contestat-o, astfel că s-a mai făcut o expertiză, la Timişoara, soldată cu alte concluzii, confirmate ulterior şi de Institutul Mina Minovici din Bucureşti.

Legiştii din Timişoara şi cei din Bucureşti au arătat că au existat „deficienţe în actul medical” care au condus la decesul femeii. Potrivit acestora, chirurgul trebuia să-i administreze pacientei, preventiv, antibiotice, pentru a se asigura că nu va suferi o infecţie. De asemenea, contra-expertiza arată că, din moment ce doctorul a decis să nu administreze antibiotice, trebuia să analizeze lichidul drenat, pentru a se asigura că nu există o infecţie. Concluzia: „Conduită neglijentă prin care a favorizat apariția complicațiilor postoperatorii, soldate în final cu decesul victimei”.

Totodată, pacienta trebuia să ia minimum 7-10 zile medicamente anticoagulante, pentru a preveni o embolie pulmonară, una din afecţiunile care i-au provocat decesul, or conform actelor medicale a primit astfel de medicamente doar în primele două zile după operaţie. Mai mult, legiştii spun că externarea după o săptămână este discutabilă şi nu exclud ca tubul de dren montat în a noua zi după operaţie - un corp străin introdus fără suportul unor antibiotice - să fi crescut riscul de infecţie.

Familia s-a răzgândit!

În replică, dr. Maghiar a susţinut că a refuzat să-i dea antibiotice femeii pentru că nu a dorit mascarea simptomelor unei infecţii. Şi fix asta s-a întâmplat, iar el nu a ştiut! În apărarea sa, chirurgul a prezentat un ghid de practică medicală al Ministerului Sănătăţii care arată că în operaţii precum cea făcută de el administrarea de antibiotice nu este obligatorie. Numai că, după cum a constatat judecătorul, ghidul respectiv fusese publicat în decembrie 2013, ulterior decesului pacientei sale, pe când recomandările în vigoare, invocate și de expertize, recomandau antibioticele în asemenea cazuri.

„Se constată că în măsura în care i s-ar fi administrat pacientei tratament antibiotic, riscul infecţiei ar fi scăzut considerabil”, a concluzionat judecătorul. În plus, chiar dacă deznodământul ar fi fost acelaşi şi sub tratament, doctorul ar fi dovedit măcar că a făcut tot ce a putut pentru a trata corect pacienta, „situaţie care nu se regăseşte în speţă”.

Drept urmare, pentru „nerespectarea standardelor medicale cu privire la profilaxia antibiotică și profilaxia antitrombotică”, Judecătoria Oradea a decis să-l condamne pe Maghiar la 2 ani de închisoare cu amânare, pedeapsă ce i se va şterge din cazier dacă în acest interval nu va comite alte infracţiuni. Judecătorul a optat pentru o pedeapsă uşoară după ce a constatat că în timpul procesului rudele femeii au renunţat la pretenţiile civile, ba chiar şi la solicitarea de tragere la răspundere penală a medicului. De ce au făcut asta? Evident, doctorul Maghiar o consideră o dovadă a faptului că nu a greșit...

MOARTE FĂRĂ VINĂ

Dosar plimbat, medici achitați

Chirurgul Adrian Maghiar a mai fost judecat pentru malpraxis alături de fostul său coleg Victor Lazăr, pentru moartea unei orădence de 38 ani, Daniela Havaşi (foto), internată pe 26 noiembrie 2005 la Spitalul Judeţean, în grija lui Maghiar, pe atunci şeful secţiei de Chirurgie I a spitalului public. 

Femeii i se făcuse rău, iar diagnosticul iniţial a fost enterocolită, fiind schimbat ulterior cu reacţie pancreatică. Şi acesta s-a dovedit însă eronat, trei zile mai târziu tânăra murind sub ochii soţului. Gheorghe Havaşi a făcut o plângere penală, dar ancheta s-a prelungit nepermis de mult. Până în 2012, acuzaţiile au fost clasate de două ori şi tot de atâtea ori judecătorii au infirmat soluţiile procurorilor. Ultima dată s-a întâmplat pe 7 februarie 2012, când un magistrat al Judecătoriei Oradea a dispus reţinerea cauzei spre cercetare judecătorească.

Cazul a fost repartizat unui magistrat care după un an i-a achitat pe ambii chirurgi, stabilind că nu au comis nicio culpă medicală. Soluţia a fost menţinută definitiv, în 2014, de Curtea de Apel Oradea.