Rafinăria fantomă: Afaceriştii Rácz Attila, Călin Bălaj şi Antonino Papalia, acuzaţi de constituire de grup criminal organizat şi evaziune fiscală (FOTO)

Un mega-dosar al structurii centrale a Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), înaintat luna trecută Tribunalului Bucureşti, readuce în atenţie rafinăria din Suplacu de Barcău şi pe patronii acesteia - fostul fotbalist Călin Bălaj, italianul Antonino Papalia şi Mérai Katalin, cumnata faimosului evazionist Rácz Attila.

Întins pe 500 de pagini, rechizitoriul dezvăluie o afacere concepută de Rácz şi pusă în aplicare de cei trei, care au folosit rafinăria drept paravan pentru tranzacţii frauduloase cu produse petroliere, şi prezintă în detaliu un păienjeniş de firme şi persoane de sacrificiu din România, Slovacia, Ungaria şi Bulgaria prin care, într-un singur an, statul a fost prejudiciat cu peste 67 milioane lei!

Rotaţia căpuşelor

Escrocheria ar fi fost pusă în mişcare în aprilie 2010, după preluarea Rafinăriei Petrolsub, scoasă la mezat de Petrom încă din 2005, în contul unor datorii de 43,3 milioane lei pentru ţiţeiul neplătit de fostul proprietar, Euro Trading Chemicals, firmă componentă a controversatului grup Euro Columna, controlat de fostul şef al SRI Virgil Măgureanu.

Grupul luase pachetul majoritar de acţiuni al rafinăriei în primăvara lui 1995 de la Fondul Proprietăţii de Stat, dar nu ca să o dezvolte, ci ca să o jefuiască prin alte firme, Euro House 2000 şi Fertinvest Holding, care luau marfă la preţ de producţie şi o revindeau în profit, fără a plăti furnizorul. De altfel, în jurul Petrolsub au gravitat numeroase "căpuşe". Vasile Blaga, de pildă, care deţinea 374.000 acţiuni, şi-a angajat soţia ca traducător la Petrolsub, pe sume imense, la fel cum încasa şi firma de consultanţă a lui Măgureanu.

Devalizată, rafinăria a fost închisă în 2005 şi a rămas nefolosită până în 2008, când, la a patra licitaţie organizată pentru vânzarea ei, a fost cumpărată cu 14,9 milioane euro de firma Ecodiesel, condusă de fostul fotbalist Călin Bălaj (foto), Antonio Papalia şi cumnata lui Rácz Attila, Merai Katalin.

Suveică de firme

Potrivit rechizitoriului, frauda s-a derulat în perioada aprilie 2010 - decembrie 2011, fiind organizată în cel mai mic detaliu. Firma Ecodiesel, care administra rafinăria, era autorizată ca antrepozit fiscal şi, deci, scutită de la plata accizelor pentru achiziţiile de materie primă. Profitând de această facilitate, grupul importa motorină Euro 5 fără să achite accize ori TVA, prezentând-o în documente ca materie primă pentru fabricarea de "combustibil ecologic pentru centrale", un produs mult mai slab, însă accizat la vremea respectivă cu 15 euro/tonă, spre deosebire de motorină, pentru care se plătea 347 euro/tonă.  

Aşa-zisa producţie a fost doar o poveste. În realitate, ea avea loc doar în acte, cu complicitatea şefei de laborator de la Ecodiesel, Carmen Stroie, şi ea trimisă în judecată pentru că măsluia rapoartele de analiză, atestând "realitatea" procesului de producţie. Produsul care ieşea pe poarta rafinăriei era de fapt chiar motorina importată, actele de vânzare fiind introduse într-un circuit ameţitor de firme, cu rolul de a-i reda identitatea iniţială, de combustibil auto.

Turnaţi de vameş

Pentru a feri rafinăria de bănuieli, grupul a înfiinţat firme paravan. În prima fază, s-a axat pe livrări intracomunitare, produsele fiind facturate fictiv către BS Lube Slovacia, Mărgărit Oil Bulgaria, pentru a scăpa de plata TVA. Ulterior, marfa era facturată unor firme româneşti - Fupet Trading şi Pasteur Oil, cea din urmă administrată de Gabriel Bar, fost şef al Vămii Salonta, apropiat al lui Bălaj, martor în acest dosar şi cercetat ca suspect în altul.

De altfel, Bar a descris în amănunt circuitul fraudei, recunoscând că firma i-a aparţinut doar în acte. "Calitatea de asociat unic şi administrator erau pur formale, societatea era administrată în fapt de Bălaj, care stabilea clienţii, inclusiv salariul angajaţilor", arată depoziţia fostului vameş, redată parţial şi în rechizitoriu.

Diviziunea muncii

Grupul avea şi firme de transport, Amiabil SRL şi Conform Reţetei SRL, gestionate de cumnata lui Rácz, Merai Katalin, care emiteau scrisori de transport pentru a atesta că produsele părăseau teritoriul României. Totul, însă, doar în acte, zic anchetatorii, care au transformat în probe o serie de anomalii, ca de pildă şoferi care făceau transporturi diferite, în aceeaşi zi şi, culmea, cu aceeaşi maşină, ori care parcurgeau 2.500 kilometri într-o singură zi.

De la firmele paravan, combustibilul era vândut apoi, tot fictiv, la "fabrici" de facturi, gen Haland Trans, Zombori Construct, Oil Forte şi Pavol, care cumpărau păcură şi vindeau motorină către benzinării.

Banii încasaţi erau transferaţi în conturile unor firme colectoare, Cost Revers SRL, Ecopanonia, Wrestling Kft sau Fupet Trading, sumele fiind retrase în numerar de la bancomate ori transferate către alte firme controlate direct sau indirect de membrii grupării.

Unde ajungeau banii în final? În parte, spun procurorii, erau ridicaţi de membrii grupării, dar au existat şi viramente către firme din paradisuri fiscale, ca de pildă Tornado Oil Ltd din Insulele Seychelles, sumele identificate ridicându-se la 35,8 milioane lei şi 394.700 dolari.

Săltaţi în sincron

Ancheta declanşată de DIICOT în 2011 a vizat iniţial 28 de persoane şi, pe parcurs, la acest dosar au fost reunite alte 24 de dosare de la parchete din Bihor, Sălaj, Harghita, Bucureşti şi Constanţa, inclusiv de la structura centrală şi de la serviciile teritoriale Oradea, Cluj şi Constanţa ale DNA.

Cazul a devenit public în decembrie 2015, când anchetatorii au declanşat o amplă operaţiune de percheziţii în 7 judeţe - Arad, Sibiu, Bihor, Bistriţa Năsăud, Maramureş, Prahova şi Alba. Însoţiţi de inspectori ai Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală şi de jandarmi, procurorii au scotocit 36 de adrese, patronii rafinăriei, Bălaj, Papalia şi Mérai, fiind chiar reţinuţi pentru 24 de ore, laolaltă cu trei sibieni: milionarul Pavel Ghişe, administratorul Ana Oil, Dumitru Bratu, administratorul Aral, şi Gheorghe Rodean, administratorul Petroil, pentru constituirea unui grup infracţional organizat şi evaziune fiscală. Ulterior au fost cu toţii plasaţi sub control judiciar.

Protecţie politică şi a... mediului

Audiaţi de procurori, Rácz, Bălaj, Papalia şi Merai au dat vina unul pe altul, fiecare negând că ar fi avut vreun rol în administrarea rafinăriei. Rácz, de pildă, audiat prin comisie rogatorie în Ungaria, unde fugise pentru a scăpa de executarea a 7 şi respectiv 5 ani de închisoare la care fusese condamnat în alte două dosare de evaziune fiscală, a susţinut că a intrat în afacere la rugămintea lui Bălaj şi Papalia, care l-au asigurat că vor avea susţinere politică, el ocupându-se exclusiv de... lucrările de renovare şi cele pentru protecţia mediului.

"Inculpatul Bălaj a promis că deţine un background politic, naşul său, Călin Vesa, fiind şeful Vămii din Bihor, iar cumnatul său, Călin Gal, şeful Finanţelor", a pretins Rácz. El a negat că i-ar cunoaşte pe administratorii firmelor prin care s-au derulat afacerile ilicite: "Nu m-am ocupat de administrarea Ecodiesel şi de valorificarea produsului finit. La aceste întrebări poate răspunde administratorul, Bălaj Călin, sau directorul economic, Gangoş Ciprian, finul lui Bălaj, care ţineau legătura cu cumpărătorii şi agenţii de vânzări".

În pierdere, nu în câştig

De cealaltă parte, Bălaj susţine că, de fapt, el şi Papalia au fost cei atraşi în afacere de Rácz, care le-a prezentat oportunitatea investiţiei în rafinărie, şi tot acesta ar fi identificat parteneri de afaceri în ţară şi nu numai, negociind inclusiv preţurile de vânzare, împreună cu Papalia.

La fel de nevinovat s-a declarat şi italianul, pretinzând că singura sa sarcină a fost să găsească furnizori de materie primă pentru rafinărie, fără să ştie cui şi cum se vindea "producţia". Antonino Papalia (foto) susţine că nu a comis nicio faptă penală, ba chiar că "în urma activităţii desfăşurate la Rafinăria Ecodiesel, nu numai că nu a câştigat nimic, dar a pierdut aproximativ 18 milioane euro".

La judecată

Cum era de aşteptat, procurorii au refuzat să ia de bune declaraţiile, contrapunându-le dovezi conform cărora cei trei au pus împreună în aplicare mecanismul gândit şi folosit de Rácz şi în alte afaceri similare. În plus, spun anchetatorii, Rácz, nu Bălaj, a avut "rolul de a asigura protecţia intereselor membrilor prin prisma relaţiilor pe care le avea cu persoane cu atribuţii în domeniul ANAF (n.r. - inclusiv Sorin Blejnar, şeful ANAF din guvernarea PDL, între timp condamnat), de a identifica persoane interpuse, de condiţie modestă, care să accepte să deţină formal calitatea de asociat ori administrator al unor societăţi comerciale". Şi tot el, Rácz, s-a ocupat şi de "spălarea" banilor, transferaţi în conturi din paradisuri fiscale.

Alături de Rácz, Papalia şi Bălaj, procurorii DIICOT au trimis-o în judecată şi pe Mérai Katalin, cumnata celui dintâi, pe administratorul firmelor de transporturi deţinute de ea, Călin Chirilă, şi pe Carmen Stroie, laboranta şefă care măsluia rapoartele de analiză.

De asemenea, DIICOT l-a inculpat şi pe Halasz Adalbert, un austriac administrator al firmei Fupet Trading, pe Vasile Mărgărit, administratorul Mărgărit Oil Bulgaria, şi pe Katona Andrea, administratoarea Fornix Internaţional, trei din firmele paravan folosite de grupare.

În faţa instanţei a ajuns, de asemenea, şi Dumitru Costache, asociat şi administrator al Tornado Oil Ltd Seychelles, în conturile căruia au fost transferaţi o parte din banii negri ai grupării.

Va urma...

Faptul că procesul a început la Tribunalul Bucureşti nu înseamnă că procurorii DIICOT au finalizat cercetările asupra "rafinăriei fantomă" din Suplacu de Barcău.

Alte dosare au fost "rupte" şi trimise spre anchetă Parchetului Bihor, iar unul, privind livrările făcute de grupare prin Pasteur Oil, administrată de Gabriel Bar, fostul şef al Vămii Salonta, l-au păstrat în anchetă proprie. Aceeaşi "reţetă" de fraudă, dar pe un alt circuit. Aşadar, va urma...

FUGARUL
Dosariada lui Rácz

Orădeanul Rácz Attila (foto) a dispărut din ţară în toamna anului 2015, cu puţin înainte ca, pe 27 noiembrie, Curtea de Apel Bucureşti să-l condamne definitiv la 7 ani de închisoare într-un dosar DNA, în care era acuzat că în 2009 şi 2010 a coordonat o grupare care a provocat statului o pagubă de 87 milioane lei, echivalentul a 20 milioane euro.

În martie 2018, afaceristul a fost condamnat şi de Tribunalul Braşov la 5 ani de detenţie, într-un dosar în care DIICOT l-a acuzat de o pagubă de 25 milioane lei în dauna bugetului. În respectivul dosar au fost trimise în judecată 17 persoane, inclusiv fostul şef ANAF Sorin Blejnar, acuzat că a blocat orice control la societăţile implicate în tranzacţiile oneroase prin intermediul a doi şefi ai Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, Claudiu Monea şi Dorel Ciobanu. Blejnar a fost achitat pe motiv că procurorii nu au reuşit să administreze suficiente probe împotriva sa, dar vameşii au fost condamnaţi la câte 2 ani de închisoare cu suspendare.

În februarie 2019, Rácz a fost pus sub inculpare şi de DNA Constanţa, alături de alţi 9 parteneri, pentru o fraudă de 109,24 milioane lei, echivalentul a peste 31 milioane euro.

În toate cele trei cazuri, grupările coordonate de Rácz au achiziţionat motorină tip Euro 5 ca materie primă, scutită de accizare, care, chipurile, urma să fie rafinată. În realitate, marfa era vândută unor benzinării, iar banii obţinuţi plimbaţi prin conturile altor firme fantomă şi în final scoşi de oamenii lui Rácz cu justificări fictive.