Întemeiată de Regele Ladislau I, devenit după moartea sa un sfânt adulat de maghiari, Cetatea Oradiei a fost în Evul Mediu al doilea loc "tradiţional", după Alba Regală (Székesfehérvár), pentru înmormântarea capetelor încoronate ale regatului Ungariei, ce cuprindea pe atunci şi Transilvania.
Prea puţin cunoscute şi prea puţin exploatate în scop turistic, poveştile regilor îngropaţi în Cetate şi pe dealurile Oradiei sunt fascinante, presărate cu intrigi, răpiri, dueluri, asasinate, acte păgâne şi "minuni"...
Vis cu îngeri
Ladislau I cel Sfânt este una dintre cele mai celebre figuri din istoria maghiarimii, iar povestea sa este strâns legată de ţinuturile Oradiei. În urmă cu aproape un mileniu, monarhul care a domnit între 1077 şi 1095 a ridicat pe malul stâng al Crişului Repede o mănăstire în jurul căreia a apărut apoi o fortificaţie, prima formă a Cetăţii oraşului.
"Într-o seară înstelată, pe când se afla la vânătoare prin Ţara Crişurilor, Regele Ladislau I al Ungariei a ajuns într-o poiană largă, străjuită de apele cristaline ale Crişului Repede. A adormit repede, obosit fiind după goana cerbilor. În vis i s-au arătat doi îngeri, care i-au cerut să înalţe acolo o mănăstire zidită, cu hramul Sfintei Fecioare Maria. Locul acela l-a numit Várad", scria, la mijlocul veacului al XIV-lea, Marcu din Kalt în "Cronica pictată de la Viena".
Mănăstirea ar fi fost întemeiată în jurul anului 1083. "În urma atacului cuman din 1091, care ar fi devansat substanţial reşedinţa de la Biharia, regele a luat decizia de a întemeia - după unii istorici, de a muta la Oradea, pe locul acestei mănăstiri - Episcopia Romano-Catolică", spune istoricul Dumitru Noane, fost administrator al Cetăţii Oradea.
Cetatea de suflet
Ladislau a rămas în istorie drept un rege viteaz, care a ridicat mănăstiri şi catedrale, a întărit creştinismul în Ungaria, dar a fost şi crunt cu cei care-i puneau domnia în pericol. În cartea "Regatul Sfântului Ştefan - Istoria Ungariei medievale", Pál Engel scrie că între faptele sale memorabile se numără înfrângerea în duel a unui războinic cuman şi eliberarea unei fete maghiare răpite, scenă ce apare pictată în mai multe biserici. Ladislau I a rămas în istorie şi fiindcă a cucerit Croaţia în 1091. A făcut-o fără împotrivire, cerând şi primind tronul micuţului regat croat în numele surorii sale, văduva regelui Dmitar Zvonomir.
Ladislau I a murit pe 25 iulie 1095 în cetatea Zvolen (Slovacia), după ce s-a îmbolnăvit în timpul unui atac asupra cehilor. Ultima sa dorinţă a fost de a fi înmormântat în Catedrala episcopală din Oradea, de care era legat sufleteşte. Iniţial, trupul i-a fost îngropat la Somogyvár (Ungaria), într-o mănăstire ridicată tot de el, fiind adus la Oradea ulterior, cândva după anul 1134. Reînhumarea osemintelor s-ar fi făcut iniţial într-un turn-capelă (Turris Sancti Ladislai) şi în final în catedrală.
O legendă vorbeşte şi despre o presupusă minune legată de înmormântarea sa. Potrivit acesteia, căpeteniile ungurilor ar fi vrut, în ciuda dorinţei sale, să-l ducă la Alba Regală (Székesfehérvár, în Ungaria), deoarece Oradea era prea departe. Dar, la un popas, când aceştia dormeau, căruţa cu trupul regelui (foto) a pornit de una singură spre Várad, "dictând" ea locul înhumării...
Vindecătorul
În 1192, Ladislau a fost sanctificat de Papa Celestin al III-lea sub numele de Sfântul Ladislau Taumaturgul (Vindecătorul), fapt care a transformat Oradea într-un căutat loc de pelerinaj, în special pentru bolnavii convinşi că se vor vindeca dacă vor ajunge la moaştele regale. La locul de înmormântare se ţineau, însă, şi judecăţi. Unul dintre procese este atestat în anul 1216, când oameni ai Cetăţii s-au acuzat reciproc că şi-au furat "libertinii", adică muncitorii, notează într-un articol istoricul Ionuţ Ciorba, directorul adjunct al Muzeului Oraşului.
De-a lungul timpului, mormântul Sfântului Ladislau a fost profanat în mai multe rânduri de mongoli şi otomani. În 1565, pe fondul conflictelor religioase dintre catolici şi protestanţi, locul de veci avea să fie deschis şi răscolit din nou în timpul unei revolte. Există, însă, şi alte variante: "E posibil ca principele Ioan Sigismund de Transilvania, care devenise unitarian, să fi trimis nobili din Cetate ca să caute rămăşiţele tezaurului catedralei", spune arheologul Lakatos Attila, referent cultural al Episcopiei Romano-Catolice de Oradea.
Astăzi, rămăşiţe din trupul Sfântului Ladislau se află la Augsburg, Bologna, Zagreb, Alba Iulia, Esztergom, Győr, precum şi la Oradea. În Muzeul Episcopiei Romano-Catolice, vizitatorii pot admira un relicvar din argint aurit de 27 kilograme (foto), cu o cutie ornată cu diamante, rubine şi smaralde ce conţine o bucăţică din craniul întemeietorului Cetăţii.
Bătăiosul Ştefan
Al doilea rege maghiar înmormântat în Oradea a fost Ştefan al II-lea, care a domnit între 1116 şi 1131, urcând pe tron la vârsta de 15 ani. "Tânărul, certăreţ şi violent, se războia aproape în fiecare an cu câte un vecin, fără vreun program politic ferm", scrie istoricul Pál Engel. Temporar, a reuşit să ocupe Dalmaţia (parte a Croaţiei de azi), iar apoi a dus campanii nechibzuite împotriva Bizanţului, unde găsise adăpost unchiul său, Almos cel Orb.
Almos îi era nepot de frate lui Ladislau cel Sfânt, care l-a şi desemnat succesor. Pe tron a ajuns, însă, fratele său mai mare, Coloman, tatăl lui Ştefan al II-lea. După ce Almos s-a răsculat de mai multe ori, Coloman a poruncit ca acesta să fie orbit.
Ştefan al II-lea a fost cel care a adus în Oradea ordinul călugărilor Premonstratens, înfiinţat în Franţa, ridicând pentru aceştia pe dealurile oraşului o mănăstire cu hramul Sf. Ştefan Protomartirul, unde regele urma să şi fie înhumat. În 2004, în timpul unor săpături, arheologii Muzeului Ţării Crişurilor au găsit ceea ce părea a fi cimitirul şi zidul de incintă al mănăstirii, pe un teren aflat la vest de Dealul Ciuperca.
Regele cruciat
Un alt personaj important înmormântat la Oradea, de data aceasta în Catedrala din Cetate, a fost Andrei al II-lea, care a domnit în perioda 1205-1235 şi care a fost singurul rege al Ungariei care a pornit o cruciadă (Cruciada a V-a) în Ţara Sfântă.
La presiunea Papei Honorius al III-lea şi însoţit de vărul său, ducele Leopold al VI-lea al Austriei, Andrei al II-lea a condus oastea spre Ierusalim în 1217, pe drum alăturându-li-se şi regele Ciprului, Hugo de Lusignan. Demersul a fost însă un eşec total deoarece, deşi aveau strânse forţe importante, aliaţii conduşi de monarhul ungur nu s-au putut hotărî să atace.
Acesta a avut probleme şi acasă, nu doar "în deplasare". Nobilii erau nemulţumiţi de faptul că Gertrud, prima lui soţie, provenită dintr-o familie bavareză, avea prea mare influenţă asupra sa. Femeia era, spun cronicile vremii, "generoasă şi amabilă cu nemţii sosiţi de oriunde", iar rudeniile reginei năpădiseră la Curte. Sătui de influenţa germană, mai mulţi aristocraţi unguri au conspirat să-şi ucidă regina, ceea ce s-a şi întâmplat în 1213, când suita lui Gertrud a fost atacată într-o pădure.
Regele a murit mai târziu, în 1235, iniţial fiind înmormântat, potrivit Cronicii de la Buda, în Cetatea Oradea, importantă deja prin găzduirea moaştelui Sfântului Ladislau. Ulterior, rămăşiţele lui Andrei al II-lea au fost mutate într-o mănăstire din judeţul Timiş de astăzi.
Sex în faţa clerului
Tot în Cetatea Oradea ar fi fost înmormântat şi un rege rebel, Ladislau al IV-lea Cumanul (Kun László), care a domnit între 1272 şi 1290. I se spunea aşa deoarece mama sa, Elisabeta, care a şi condus din umbră regatul cât Ladislau era copil, avea origine cumană.
În volumul "Ungurii", istoricul Paul Lendvai scrie că viaţa tânărului rege a fost un lanţ de scandaluri, de aventuri amoroase, de intrigi şi dispute sângeroase. În ciuda protestelor Papei Nicolaus al IV-lea, Kun László a îngăduit pe teritoriul Ungariei prezenţa cumanilor păgâni, al căror sânge îi curgea prin vene. Ba mai mult, când stilul său de viaţă scandalos, cu numeroase amante şi anturaj păgân, i-au atras o mustrare din partea Papei, Ladislau ar fi ameninţat că "întregii găşti, începând cu arhiepiscopul de Esztergom şi episcopii săi, până sus, la Roma, îi va reteza capul cu săbiile tătarilor".
Cât de tare nesocotea Ladislau Cumanul regulile stricte ale epocii o arată şi faptul că ar fi făcut sex cu una dintre amantele lui cumane taman în timpul unei reuniuni a Consiliului Regal, scenă la care ar fi fost prezenţi demnitari şi înalţi clerici!
În anul 1287, regele a fost excomunicat de arhiepiscopul de Esztergom, iar în iulie 1290, pe când avea numai 28 de ani, a fost asasinat la porunca unui nobil, chiar în Bihor, lângă Cheresig. Unele documente arată că ar fi fost înmormântat întâi la Cenad (judeţul Timiş) şi mutat ulterior în Catedrala episcopală din Cetatea Oradea. Există însă şi voci care spun că înmormântarea aici este puţin probabilă, tocmai fiindcă fusese excomunicat.
Destin tragic de copilă
O primă regină a Ungariei a fost înmormântată la Oradea în anul 1319. E vorba de Beatrice, soţia regelui Carol Robert de Anjou, care are o poveste tragică.
Fiică a regelui germanic Henric al VII-lea, Beatrice a fost măritată la vârsta de doar 13 ani, a rămas însărcinată la scurt timp, a născut un copil mort, iar în urma complicaţiilor (partu periclitatione) a murit, la vârsta de numai 14 ani.
În 1319, înmormântarea sa s-a făcut în cimitirul din preajma viitoarei catedrale gotice din Cetate. Mai târziu, după finalizarea şi sfinţirea edificiului, osemintele i-au fost mutate în altarul din interiorul acestuia.
Regina răpită
Prima înmormântare regală în impunătoarea catedrală gotică s-a petrecut în anul 1395, când a fost depus în locul de veci trupul reginei Maria de Anjou (foto), prima soţie a lui Sigismund de Luxemburg, moartă la 23 de ani.
Maria ajunsese pe tronul Ungariei de copilă, la 11 ani, după moartea tatălui ei, regele Ludovic cel Mare, dar ideea unui monarh femeie n-a fost deloc pe placul nobililor maghiari. De altfel, trei ani mai târziu, vărul ei, Carol de Durazzo, a pornit în marş cu mai mulţi nobili spre Buda, unde a fost ales rege în locul moştenitoarei de drept. N-a rămas mult pe tron deoarece după câteva luni, în cadrul unui complot, a fost lovit în cap de un paharnic, rănit grav, luat prizonier şi dus la Visegrad, unde a şi murit. Maria şi-a recăpătat coroana.
Concomitent, Sigismund de Luxemburg, principe de Brandenburg, a convins-o pe regina mamă Elisabeta să-şi dea consimţământul pentru căsătoria cu Maria de Anjou, aşa devenind rege al Ungariei şi Croaţiei.
Scurta viaţă a Mariei a fost plină de pericole. Ea şi mama sa au fost răpite de rivali ai casei regale şi ţinute o vreme în prizonierat într-un castel din Croaţia. Câţiva ani mai târziu, Maria avea să moară într-o pădure din Buda, unde se aventurase singură la călărie, deşi era însărcinată. Calul a căzut, azvârlind-o la pământ, ceea ce i-a provocat prematur travaliul, iar tânăra regină şi-a pierdut viaţa. Potrivit istoricilor, Maria a fost înmormântată în Oradea, pe care o îndrăgea şi vizita des, la picioarele Sfântului Ladislau.
Sigismund de… Oradea
Tot în Catedrala din Cetate a fost înmormântat în 1437 şi soţul ei, Sigismund de Luxemburg (foto), o figură marcantă a epocii, deoarece conducea o bună parte a Europei, fiind rege al Ungariei, Croaţiei, Boemiei, Germaniei, dar mai presus de toate împărat al Sfântului Imperiu Roman. De altfel, el a fost unul din cei mai longevivi regi ai Ungariei, pe care a stăpânit-o vreme de 50 de ani (1387-1437).
Sigismund de Luxemburg a transformat Oradea într-un oraş important al Imperiului, făcând aici vizite dese împreună cu consoarta sa, pentru a se închina la mormântul lui Ladislau cel Sfânt. De altfel, în 1390 Sigismund a asistat şi la dezvelirea unei impozante statui ecvestre a Sfântului Ladislau, distrusă ulterior de otomani.
Tot la Oradea împăratul încheia şi tratate militare, aici primind în mai multe rânduri vizita regelui polon Vladislav Jagello. O pictură ce prezintă scena unei asemenea întâlniri istorice dintre cei doi în catedrala Cetăţii, lângă mormântul lui Ladislau, poate fi admirată în sala mare a Primăriei.
Centru al catolicismului
Datorită demersurilor aceluiaşi Sigismund, în 1401 catedrala din Cetatea Oradiei a fost ridicată la rangul vestitelor biserici San Marco din Veneţia şi Sfânta Maria din Assisi, privilegiu acordat de Papa Bonifaciu al IX-lea. Drept urmare, în acea perioadă, Oradea s-a transformat într-unul dintre cele mai importante centre ale catolicismului, foarte căutat de pelerini.
Oradea a fost şi loc de exil pentru cea de-a doua soţie a lui Sigismund de Luxemburg, Barbara, pe care regele a acuzat-o de adulter cu un cavaler german. După 8 ani, însă, Sigismund s-a împăcat cu ea şi i-a înapoiat şi averile.
În 1408, după o victorie importantă asupra croaţilor şi bosniecilor, la Oradea s-a înfiinţat, în prezenţa împăratului Sigismund, Ordinul Dragonului, unul dintre cele mai faimoase ordine cavalereşti din Europa, numărând la început 24 de membri.
Cai cu pietre preţioase
Sigismund de Luxemburg a murit în 1437, în Moravia (Cehia), trupul fiindu-i adus la Oradea cu un car cu 6 cai împodobiţi cu catifea, broderii din aur şi pietre preţioase, toate lăsate în dar Catedralei din Cetate. De dragul Oradiei, Sigismund a devenit singurul suveran al Imperiului Romano-German înmormântat în afara graniţelor acestuia.
După ce oraşul a căzut în mâinile protestanţilor, după anul 1600, Catedrala şi palatul episcopal au fost demolate din porunca principelui Gabriel Bethlen, materialele fiind folosite la construirea noii Cetăţi, cea care avea să fie prădată apoi de turci.
Cronicile secolelor XVII şi XVIII arată că s-au descoperit în fortăreaţă mai multe morminte cu bogăţii. Se prea poate, însă, ca fragmente din mormântul Mariei şi din cel al lui Sigismund să mai fie încă undeva sub Cetate, aşteptând să fie scoase la lumină...
POTENŢIAL NEFOLOSIT
Statuie în aşteptare
Chiar dacă Oradea are un mare potenţial de a atrage turişti, tocmai prin faptul că în pământul oraşului au fost îngropate 7 capete încoronate, responsabilii cu promovarea oraşului nu exploatează această "comoară". În Cetate, unde reabilitarea a fost finalizată în 2015, nu există vreo încăpere sau măcar un panou explicativ despre cei 7 regi şi regine, turiştii aflându-le poveştile doar de la ghizi.
Angela Lupşea, directorul Muzeului Oraşului - aflat în Cetate şi fiind în proces de acreditare - spune că are în plan valorificarea moştenirii "regale" prin săli anume dedicate: "Le vom avea pe anul viitor. Vrem să facem, în general, expoziţii atractive, cu obiective, chiar şi cu replici, şi nu doar cu panouri". De asemenea, acum se lucrează la amenajarea curţii interioare a Palatului Princiar (foto), care va deveni un mic arheoparc, fiind evidenţiaţi pereţii vechii Catedrale gotice, cea în care au fost înmormântaţi Sigismund şi Maria.
În paralel, Episcopia Romano-Catolică vrea să amplaseze în fortăreaţă o statuie ecvestră a Regelui Ladislau, a cărei machetă a fost deja realizată de artistul Deák Arpad, în timp ce Eparhia are aproape integral fondurile pentru statuia propriu zisă. Întâi, însă, trebuie să obţină avizul municipalităţii şi apoi pe cel al Ministerului Culturii.