Nesancţionată la timp, impostura atinge culmi greu de imaginat. E şi cazul profesoarei Simona Cavalu, de la FMF Oradea, despre care BIHOREANUL arăta în urmă cu şapte ani că în 2005 plagiase o carte, copiind aproape filă cu filă una scrisă, înaintea sa, de englezul Martin Hollins.
Pentru că acesta a dat-o în judecată şi riscă să fie condamnată pentru furt intelectual, ceea ce i-ar distruge cariera, Cavalu a comis o faptă şi mai primitivă: şi-a retipărit cartea din 2005, înlocuind paginile compromiţătoare. N-a declarat, însă, o reeditare, ci a folosit aceeaşi copertă şi aceleaşi date de identificare, pentru a susţine că ar fi unul şi acelaşi volum, pe care apoi l-a şi depus ca probă a pretinsei nevinovăţii.
Doamna Xerox
În 2012, BIHOREANUL dezvăluia că profesoara de biofizică Simona Cavalu de la FMF, membră în Senatul Universităţii, a săvârşit cea mai ruşinoasă infracţiune intelectuală: plagiatul. În 2000, pe când era asistent universitar, a publicat alături de colega Mioara Tripşa cartea "Medical Biophysics", sub egida Editurii Universităţii, retipărită cinci ani mai târziu, după ce Tripşa a decedat, cu titlul "Medical Biophysics and Electronic Medical Devices". Pe coperta noii cărţi, mai întinsă decât precedenta, s-a pus unică autoare, pe Tripşa trecând-o doar pe pagina de titlu.
În ambele volume, capitole întregi fuseseră plagiate, însă, cuvânt cu cuvânt, după lucrarea "Medical Physics", publicată în 1990 de profesorul englez Martin Hollins (foto). Mai precis, din 190 de pagini, câte are cartea semnată în 2005 de Cavalu, 146 erau copiate, integral sau parţial, din volumul englezului, fără să fi avut acest drept şi fără să-l fi citat.
Iniţial, Cavalu şi-a recunoscut fapta. "Ce pot să vă spun? Cărţile se scriu din cărţi!", se justifica ea BIHOREANULUI, susţinând că intenţionase doar să ofere studenţilor un suport de curs. Atâta numai că, dacă ar fi vrut s-o facă de o manieră onestă, n-ar fi cerut Bibliotecii Naţionale un cod internaţional de identificare specific (ISBN), ca şi când ar fi fost o lucrare originală, şi nici nu s-ar fi pretins autoare.
Tupeu la greu
În ciuda gravităţii faptei sale, Universitatea orădeană n-a întreprins nicio anchetă serioasă, ca de altfel în multe alte cazuri similare. Doar Consiliul Naţional de Etică, sesizat de Hollins, a constatat că volumul lui Cavalu este "lipsit de originalitate", fără însă a stabili, nici el, vreo sancţiune.
Episodul putea rămâne doar o amintire neplăcută pentru profesoară, în clasicul stil românesc "câinii latră, caravana trece", dacă în octombrie 2015 aceasta nu şi-ar fi depăşit limita propriului tupeu, dând în judecată BIHOREANUL pentru denigrare şi pretinzând daune record, de 700.000 lei.
Plagiat confirmat
În banca acuzării a ajuns, însă, tocmai ea. Consternat de superficialitatea cu care Universitatea a abordat problema imposturii lui Cavalu, în 2016 profesorul englez a dat-o în judecată, cerând să se constate că i-au fost încălcate drepturile de autor.
Modest, Hollins n-a cerut daune materiale, ci doar ca volumul plagiat să fie retras din uz. În 2017, Tribunalul Bihor i-a dat dreptate, confirmând plagiatul şi dispunând retragerea ambelor ediţii ale cărţii, precum şi publicarea sentinţei în presa locală. Profesoara a contestat, însă, sentinţa şi a cerut strămutarea celei de-a doua faze a procesului, invocând că la Oradea BIHOREANUL o stresează stând cu ochii pe ea.
Continuat la Curtea de Apel Cluj, procesul a luat o turnură incredibilă, căci din disperarea de a-şi salva reputaţia, Cavalu s-a compromis şi mai mult...
"Dedicaţie" pentru Justiţie
Magistraţii clujeni au dispus efectuarea unei expertize pe cărţile lui Hollins şi ale lui Cavalu, iar specialistul în proprietate intelectuală care a realizat-o, Cornel Ciupan, a concluzionat - stupefiant - că femeia plagiase doar 17 pagini. Cum fusese posibilă răsturnarea de situaţie? Explicaţia au depistat-o destul de repede avocaţii englezului: de fapt, cartea pusă de Cavalu la dispoziţia expertului era alta decât cea pe care o pusese în uz, cu capitole întregi furate de la Hollins!
Mai precis, în "reeditarea" destinată expertizării, dintr-un total de 191 pagini, fuseseră modificate parţial sau integral 129. Textele din 2005 au fost fie înlocuite cu desene ori tabele, fie rescrise, iar imaginile din versiunea originală, a lui Hollins, schimbate. Până şi pagina de titlu a fost modificată, numele Mioarei Tripşa fiind eliminat cu totul.
În schimb, "ediţia" cea nouă, pentru proces, are aceeaşi copertă şi acelaşi cod ISBN, ba şi anul publicării tot 2005, la fel fiind păstrate însemnele Editurii Universităţii din Oradea şi ale tipografiei Treira, unde Cavalu şi-a scos cartea iniţială. "Situaţia e absurdă. Nu îmi vine să cred că s-a ajuns aici", a declarat BIHOREANULUI profesorul englez, care a cerut refacerea expertizei, de data aceasta pe versiunea cu plagiatul din 2005.
Vina pe tipografie!
Pentru a obţine volumul de atunci, judecătorii clujeni au cerut Bibliotecii Naţionale a României să furnizeze exemplarul din aşa-numitul depozit legal, unde se păstrează un exemplar din fiecare carte tipărită în ţară. Aşa s-au trezit magistraţii cu două cărţi având aceleaşi titlu, autor şi ISBN, dar cu conţinut diferit!
Marţea trecută, la un nou termen de judecată, la care a asistat şi reporterul BIHOREANULUI, judecătorii i-au cerut Simonei Cavalu să explice situaţia, aceasta furnizând răspunsuri ridicole. "Exemplarul Bibliotecii Naţionale conţine erori. Eu cred că la tipografia Treira s-a făcut o greşeală, au tipărit un manuscris greşit, poate al doamnei Mioara Tripşa. Datează de 14 ani această eroare", a pretins profesoara.
Povestea e, fireşte, greu de înghiţit. Dacă Treira ar fi tipărit cartea cu un conţinut greşit, Cavalu, ca autoare, ar fi trebuit să remarce de îndată eroarea, nu după 14 ani. Oricum, asta nu justifică apariţia volumului contrafăcut pe care l-a predat spre expertizare, din simplul motiv că, dacă în 2005 ar fi greşit tipografia, ar fi fost eronat întreg tirajul de 100 exemplare, nu doar o parte. În fine, în 2012, când plagiatul i-a fost dezvăluit, Cavalu n-a contestat corectitudinea tiparului; pesemne atunci nu se gândise la această soluţie "salvatoare". Cert e că pentru oricine cu excepţia ei, singura explicaţie plauzibilă e că şi-a contrafăcut cartea plagiată tocmai pentru a evita verdictul de impostură.
Judecătorii nici n-au mai întrebat-o despre cartea "curăţată", hotărând refacerea expertizei pe exemplarul furnizat de Biblioteca Naţională, singurul nealterat.
Fără reclamaţii
De altfel, şi reprezentanţii Treira exclud eroarea imputată de Cavalu tardiv şi penibil. "Nu-mi amintesc de cartea respectivă, dar este imposibil să fi tipărit o carte cu un alt conţinut decât cel primit. Ca prestatori de servicii, noi am executat lucrarea în baza unui fişier digital furnizat de editură sau de autor", spune managerul Sorin Radu.
Dacă volumul ar fi conţinut erori, conform contractului, Cavalu trebuia să le reclame în 30 de zile. "Noi ar fi trebuit să refacem tirajul pe cheltuiala noastră, dar autorul n-a reclamat probleme de calitate", precizează managerul tipografiei.
Mai grav, însă, este că, potrivit acestuia, noua variantă a cărţii, deşi are însemnele Treira, nici n-a fost tipărită aici. Cel mai probabil, Cavalu a comandat-o, "la negru", unei tipografii ai cărei angajaţi nu erau interesaţi că volumul deja exista.
Faptă premeditată
Nici directoarea Editurii Universităţii din Oradea, Cristina Dogot (foto), nu crede în povestea cu greşeala de tipografie. "Cred că ar fi o premieră în România ca o tipografie să aibă două manuscrise cu conţinut similar şi să le încurce", afirmă aceasta.
Şi n-o spune doar din intuiţie, ci bazându-se pe fapte. Potrivit directoarei, Cavalu a încercat să plaseze exemplarul "curăţat" la Biblioteca Naţională! "Prin 2015 sau 2016, doamna Cavalu a venit la editură şi le-a lăsat colegelor două exemplare, spunând că aceasta este cartea adevărată şi să o trimitem la Bibliotecă. Fără niciun document, pur şi simplu, le-a lăsat pe masă. Noi le-am păstrat, dar nu le-am transmis mai departe, pentru că nu aveam niciun motiv", declară Dogot.
Directoarea dezvăluie, de asemenea, că anterior acestui episod avusese o discuţie bizară cu profesoara, care spune multe despre intenţiile acesteia. "Prin 2013 a venit să mă întrebe cum ar putea scoate exemplarul din depozitul legal. I-am spus că este imposibil".
Donaţii... nedorite
BIHOREANUL a aflat că în noiembrie 2015 Cavalu s-a prezentat inclusiv la Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai din Oradea, tot cu dorinţa să înlocuiască exemplarele existente în depozit. Fiind refuzată, s-a rezumat să doneze 10 exemplare din noua versiune, care au ajuns la raft după ce, surprinzător şi inexplicabil, cele vechi au dispărut! Aşa se face că exemplarele pe care studenţii le împrumută în prezent diferă de cele din depozitul legal al bibliotecii, ba chiar arată ca noi, cu coperţile şi filele neatinse, ca şi când nu ar data de 14 ani.
Aşadar, toate indiciile arată că şi-a contrafăcut cartea după ce a deschis procesul împotriva BIHOREANULUI, temându-se că volumul din 2005 îi va aduce verdictul de plagiatoare. Pentru a se "scoate", a comis o faptă care acum îi poate crea probleme şi mai mari, pentru că încercarea de a măslui o carte ce serveşte drept probă în instanţă, ca să inducă în eroare judecătorii, este infracţiune. Sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopuri de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. De parcă doar stigmatul de hoţ intelectual nu-i era de-ajuns...
FĂRĂ CUVINTE
Muţenie de rector
Rectorul Universităţii, Constantin Bungău (foto), s-a declarat surprins când BIHOREANUL l-a informat că profesoara Simona Cavalu şi-a falsificat propria-i carte plagiată. "Nu ştiu ce să vă spun, este prima dată când aud asta. E o chestiune foarte ciudată. Ştiam că există acest litigiu, dar nu ştiam că de fapt există două cărţi", a spus Bungău.
Cu o reputaţie de "pacifist", rectorul nici nu-şi pune problema s-o ia la întrebări pe profesoară pentru a afla adevărul. "Verdictul Curţii de Apel Cluj ne va spune, probabil, ce trebuie să facem", zice Bungău. Aşadar, doar judecătorii mai pot să-i determine pe universitarii orădeni să-şi cureţe prin ogradă; se vede treaba că altfel nu se poate...