După o investigaţie începută în 2001-2002 şi finalizată în 2015 prin inculparea fostului preşedinte al UDMR şi al Consiliului Judeţean Bihor, Alexandru Kiss, cel mai greu dosar de corupţie întocmit în judeţ se apropie de o primă sentinţă la Tribunal. Ultimul inculpat audiat a fost, miercurea trecută, un cetăţean ungur, Bojtor Vilmos, care pe parcursul a şase ore şi jumătate a detonat mai multe "bombe", recunoscând că le-a predat personal lui Kiss şi amicului acestuia, fostul patron al Lotus Center, Alexandru Mudura, şpăgile de la firmele pentru care aranjau contracte publice.
Bojtor a susţinut, însă, că pentru cea mai bănoasă afacere, aprovizionarea CET Oradea cu cărbune din importuri, jumătate din şpăgi le-a încasat, de fapt, directorul Electrocentrale, Dragoş Gligor, pe care DNA nici nu l-a pus sub acuzare. Mai mult, a povestit că, înainte să dea declaraţii procurorilor orădeni, serviciile secrete ungare i-ar fi cerut să nu coopereze cu autorităţile române, primind însă "protecţie" de la SRI. Vişină pe tort, "dispecerul şpăgilor" a spus şi că a fost ajutat cu "consultanţă fiscală" de un economist al DNA Oradea, acelaşi care a semnat apoi raportul privind prejudiciile din dosar. Detaliu care, fireşte, i-a făcut pe avocaţii inculpaţilor să sară ca arşi...
Lotul Kiss & Co
Trimis spre judecată la Tribunalul Bihor, cel mai dificil dosar de corupţie întocmit de DNA Oradea îi vizează pe Alexandru Kiss, fost vicepreşedinte şi preşedinte al CJ, pe patronul firmei Selina, Beniamin Rus, care l-ar fi mituit pe politician cu 100.000 euro în schimbul contractelor pentru deszăpezirea şi reabilitarea unor drumuri judeţene în anii 2003-2004, plus alţi 700.000 euro pentru ca în 2006 să-i vândă la subpreţ fostele unităţi militare din Calea Aradului şi din strada Universităţii, pe Miklossy Ferenc, fost preşedinte al Camerei de Comerţ din Debreţin şi patron al Keviep, care l-ar fi şpăguit pe Kiss cu 300.000 euro pentru contractul de construire a haldei ecologice de deşeuri a Oradiei în 2002-2003, pe fiul acestuia, Miklossy Ferenc Laszlo, care şi-a ajutat tatăl la mituire, pe Gheorghe Roatiş, proprietarul firmei orădene Martex Trans, şi pe Bojtor Vilmos, acţionar la 7 firme din Ungaria prin care acelaşi Kiss, împreună cu patronul Lotus Center, Alexandru Mudura (decedat înainte să fie trimis în judecată), ar fi încasat alte 3,2 milioane euro pentru ca între 2002-2008 să aprovizioneze cu cărbune Electrocentrale.
Start cu gunoaie
După cum BIHOREANUL a mai relatat, combinaţiile au început în 2002, când Kiss era vicepreşedinte la CJ, dar a aranjat cu Primăria Oradea, condusă atunci de Petru Filip şi de UDMR-ista Rozalia Biro, să atribuie firmei maghiare Keviep lucrările pentru halda ecologică în schimbul a 300.000 euro primiţi de el şi de Mudura prin intermediul lui Bojtor.
Potrivit DNA, mecanismul prin care Bojtor spăla banii a fost relativ simplu, fiind repetat apoi în toate celelalte afaceri: Keviep a vândut uneia dintre firmele lui Bojtor, Ariston, mai multe utilaje, cu 187.000 euro, iar aceasta le-a revândut cu 502.000 euro firmei East Bau, deţinută de Miklossy jr, diferenţa de bani fiind în final scoasă în numerar de Bojtor din contul Ariston şi predată lui Mudura şi Kiss în schimbul unui comision de 3% pentru sine.
Monopol pe drumuri
În 2003-2004, Kiss a atribuit Selinei, în schimbul a 100.000 euro, modernizarea DJ Şoimi-Pocola şi lucrări de deszăpezire şi la reţele de apă şi canalizare în 9 comune. Şi în acest caz şeful UDMR s-a folosit de tovarăşii din politică, şi anume de şeful PD-ist al CJ Bihor, Ştefan Seremi, şi de vicele PSD-ist Teodor Fericean, interceptat în timp ce Kiss îl instruia cum trebuie trucate licitaţiile.
Şpaga ar fi fost plătită de Selina tot sub acoperirea unor importuri de utilaje prin intermediul Ariston: deşi angajaţii lui Rus negociaseră achiziţia de la firme din Germania şi Olanda, acestea au fost livrate în acte către Ariston, care le-a revândut Selinei, diferenţa de 100.000 euro ajungând la Kiss şi Mudura.
Tunul Luceafărul
În 2005-2006, Kiss, devenit preşedintele CJ, a vândut Selinei cazărmile dezafectate din Calea Aradului şi din strada Universităţii pentru o şpagă de 700.000 euro. Iniţial, bossul UDMR a "vrăjit" publicul cu mirajul unui proiect social pentru 4.000 de apartamente care să fie vândute cu cel mult 27.000 euro, dar a înstrăinat terenurile în baza unor caiete de licitaţii întocmite împreună cu Rus (foto), iar în final acesta a făcut doar 210 apartamente la preţuri de lux.
Pe lângă faptul că preţul terenurilor a fost subevaluat faţă de cel al pieţei, din cei 50.000 metri pătraţi CJ a încasat banii doar pentru 17.000 mp, adică strict pentru amprentele de sub viitoarele blocuri, celelalte parcele, pe care se mai puteau face doar alei, parcări şi spaţii verzi, pierzându-şi valoarea. Prejudiciu - 7,13 milioane euro.
Spălarea şpăgilor a repetat mecanismul ştiut: în loc ca Selina să-şi cumpere utilajele direct de la furnizori, ele au fost preluate de o altă firmă a lui Bojtor, Wasley’s, care le-a revândut firmei orădene cu o diferenţă de peste 700.000 euro. În final, Bojtor a scos banii din cont şi i-a predat lui Mudura şi lui Kiss.
CET-ul lor
Cel mai puţin cunoscută afacere a fost cea mai grasă: aprovizionarea cu cărbune a CET Oradea între 2002-2008, când, potrivit DNA, Mudura şi Kiss au hotărât ca mai multe firme patronate de Bojtor (Ariston, Kingfisher, Melandon International, Wasley’s şi Hardington), plus Martex Trans a orădeanului Gheorghe Roatiş, să livreze cărbune extras din Rusia şi Ucraina, atât prin licitaţii măsluite, cât şi fără licitaţii, sub pretextul apropierii iernilor.
Conform rechizitoriului, în 2002 Mudura l-a chemat la el acasă pe directorul Dragoş Gligor şi i-a pus în vedere că dacă nu importă cărbune de la firmele indicate îşi pierde funcţia. În total, zic procurorii, CET a achiziţionat astfel 1,511 milioane tone cărbune, în valoare de 50 milioane euro, iar Mudura şi Kiss au primit şpăgi de 3,2 milioane de euro.
Puzderie de martori
Kiss a fost inculpat pentru luare de mită, abuz în serviciu şi spălare de bani, Bojtor pentru luare de mită şi spălare de bani, iar Roatiş doar pentru spălare de bani, deoarece se autodenunţase în toamna lui 2014, înainte ca dosarul să fi devenit public. În sarcina lui Rus, la fel ca în cazul celor doi Miklossy, procurorii au reţinut tot infracţiunea de spălare de bani. Procesul s-a urnit greu, jumătate de an fiind blocat pentru că inculpaţii au contestat probele, mai ales interceptările făcute de SRI. Practic, a început abia anul trecut, când au fost audiaţi martorii.
În timp ce foşti funcţionari ai Primăriei (de exemplu şefa Serviciului Juridic, Lavinia Lorincz, directorul tehnic Aurel Giurcă) şi ai CJ Bihor (de pildă fosta directoare economică Elisabeta Bubui şi cea actuală Gabriela Plugar) au declarat că nu-şi mai amintesc nimic, unii reprezentanţi ai firmelor (precum Derek Tibor, director comercial Keviep) au susţinut că afacerile au fost legale, ba chiar (cum a făcut fostul director tehnic CET, Daniel Francisc) că importurile au costat mai puţin decât cărbunele din Valea Jiului.
"Competenţa" lui Mudura
Cea mai spectaculoasă mărturie a depus-o, miercurea trecută, timp de şase ore şi jumătate, Bojtor Vilmos, un sătmărean stabilit la Budapesta, care a recunoscut că înmâna personal "comisioanele" lui Mudura (foto) şi lui Kiss. Dar, fapt neştiut până acum, deoarece rechizitoriul DNA nici nu l-a pomenit, din mită s-a înfruptat şi fostul director CET Dragoş Gligor.
Bojtor a povestit că făcea importuri de cărbune încă din anii ’90, reprezentând firma unui consul al Ungariei la Moscova, care trimitea combustibil pentru RENEL din Rusia şi Ucraina. În 2002, când Electrocentrale a fost transferată de la Guvern la Primărie, Bojtor s-a asociat cu Roatiş, fost director de transporturi la Multimod Oradea, care aducea şi ea cărbune rusesc.
Potrivit lui Bojtor, "cel care avea competenţa să dea undă verde" importurilor propuse de el era atotputernicul patron al Lotus Center, Alexandru Mudura, la care a ajuns prin şeful UDMR Bihor, Alexandru Kiss. Iniţial, într-o discuţie purtată la magnat acasă în prezenţa politicianului, gazda i-a cerut pentru "aprobare" 100.000 dolari, dar "la intervenţia favorabilă" a lui Kiss a acceptat altă învoială: din fiecare euro profit, 35 de eurocenţi să-i revină lui şi amicului UDMR-ist. "Au fost comisioane pertinente", a catalogat Bojtor condiţiile puse de cei doi.
Şpagă la birou
Bojtor a confirmat că Mudura l-a "convocat" la el acasă şi pe directorul CET, convingându-l să accepte importurile pe filieră ungară, dar Dragoş a cerut apoi partea sa, într-o întâlnire la Epy Bar din Episcopia pretinzându-i tot 35 de eurocenţi din fiecare euro profit. "Practic, cei doi (n.r. – Mudura şi Kiss) l-au convins pe dl. Dragoş. Apoi i s-au deschis ochii şi dlui Dragoş să profite, a mirosit afacerea", a spus Bojtor, precizând că directorul i-a cerut "să nu se afle mai departe", deşi pe Mudura şi pe Kiss oricum nu i-a interesat "dacă noi mai dăm comisioane şi în altă parte". De altfel, intermediarul a arătat că cei doi nu au ţinut evidenţa şpăgilor cuvenite, ci "au mers pe încredere", doar el notându-şi sumele într-un caiet, găsit de altfel la el acasă de Poliţia maghiară, în urma unei solicitări a DNA Oradea.
Despre modul în care erau predate "comisioanele", Bojtor a afirmat că lui Mudura îi înmâna banii cash de obicei la vila acestuia din capitala Ungariei, iar lui Kiss "la hotelurile din Budapesta unde era cazat", în timp ce pentru Dragoş îi aducea personal, în tranşe de cel mult 9.500 de euro, în biroul său din sediul Electrocentrale.
Bojtor a pretins că toate "au fost afaceri absolut pertinente, nu s-a fraudat nimic, ba din contră, lobby-ul dlui Mudura a fost de bun augur şi pentru comunitatea din Oradea", deoarece cărbunele cumpărat prin Ungaria, cu tot cu "comisioanele" incluse în preţuri, era mai ieftin decât cel din Oltenia.
"Nu am fraudat statul român"
Pus să explice cum a ajuns să intermedieze apoi şi şpăgile de la Keviep şi Selina, Bojtor a spus că, pur şi simplu, Mudura îl chema şi îi "oferea" afacerile, în schimbul unor comisioane de 3% din sumele spălate.
"Mi-a propus o afacere din care trebuia să rezulte o diferenţă de 300.000 euro. Soluţia legală pe care am găsit-o a fost de a importa utilaje pe care le-am cumpărat şi apoi le-am revândut cu o sumă mai mare, ca în orice afacere comercială. Nu se poate spune că am fraudat statul român, am plătit taxe şi impozite", a exemplificat Bojtor despre intermedierea "comisionului" de la Keviep pentru Mudura şi Kiss, afacere din care el s-a ales cu 5.000 de euro.
Hăis-cea cu "Binomul"
Interogat de avocaţii lui Kiss, Rus, Miklossy şi de al său însuşi - nu mai puţin de 11 la număr! - Bojtor a furnizat apoi încă două "plăcinte", spunând că a mai vizitat sediul DNA Oradea şi după ce a dat declaraţiile cerute de procurori. Motivul? Să-i informeze că în Budapesta fusese contactat de mai multe ori de "trei ofiţeri superiori ai serviciului secret din Ungaria, Nemzeti Bisztonsag, care i-au cerut să nu coopereze cu autorităţile române". În schimb, a adăugat el - fără a intra în detalii, dar şi fără ca judecătorul să i le ceară - ulterior l-a contactat cineva de la SRI, care i-a oferit "asistenţă şi protecţie". Adevărată sau plăsmuită, povestea i-a prilejuit propriului apărător să conchidă că, de fapt, ar fi fost împins să dea informaţii DNA "de către un agent al statului român".
Şi mai scandalizaţi au fost avocaţii, însă, când Bojtor a povestit că la începutul anilor 2000, când aducea utilajele pentru Selina, un fost vameş, Dorică Stanciu, pe care i l-a prezentat Roatiş, partenerul de la Martex, i-a acordat "consultanţă fiscală" asupra taxelor vamale aferente importurilor. Or, au subliniat apoi avocaţii, respectivul Dorică Stanciu e nimeni altul decât expertul DNA care în 2015 a semnat raportul de constatare a prejudiciilor în dosar.
Potop de cereri
Profitând de spusele lui Bojtor, despre care este greu de afirmat dacă au fost o "scăpare" sau, dimpotrivă, o minge ridicată la fileu celorlalţi inculpaţi, la finalul audierii avocaţii au formulat o mulţime de cereri vizând SRI şi DNA. Mai precis, până la următorul termen de judecată, acestea să trimită instanţei toate protocoalele de colaborare, să comunice dacă în dosar cercetările s-au făcut după un "plan operativ comun" şi de către "echipe mixte SRI-DNA", să pună la dispoziţie fişa postului expertului Dorică Stanciu, între timp pensionat. De asemenea, pentru că Bojtor nu a prezentat nicio dovadă că ar fi discutat cu Stanciu, dar a insistat că e dispus la o probă cu detectorul de minciuni, apărătorii au cerut şi efectuarea acesteia.
Scopul se înţelege: decredibilizarea "Binomului", dar şi tergiversarea, încă o dată, a procesului. Poate până când - având în vedere şi decizia CCR de anularea a probelor obţinute prin interceptări în baza unor mandate de siguranţă naţională - din cel mai greu dosar al DNA Oradea ar putea rămâne doar coperţile...
SALVAŢI DE CCR?
"Libertăţi fundamentale"
O parte a probatoriului din dosarul Kiss provine din interceptările convorbirilor fostului lider UDMR Bihor realizate de SRI încă din 2002 prin mandate eliberate de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza Legii 51/1991 privind siguranţa naţională. Transcrierile acestora arată, de pildă, cum "monitoriza" Kiss afacerile, cum îi dădea indicaţii lui Bojtor, cum a aranjat cu patronul Selinei, Beniamin Rus, caietele de sarcini pentru vânzarea fostelor unităţi militare, licitaţiile pentru repararea drumurilor judeţene şamd.
Dată fiind importanţa interceptărilor, în 2016, după ce fuseseră admise ca probe de Tribunalul Bihor, avocaţii lui Rus s-au adresat Curţii Constituţionale, acuzând neconstituţionalitatea unor prevederi ale Legii 51/1991, iar CCR s-a pronunţat prin Decizia 91/28 februarie 2018, a cărei motivare a publicat-o joia trecută, la o zi după audierea lui Bojtor. Conform acesteia, mandatele emise în baza Legii 51 în procesele penale "obişnuite", indiferent de gravitatea infracţiunilor cercetate, nu mai pot fi utilizate dacă acestea nu au ca obiect infracţiuni privind strict siguranţa naţională (de exemplu trădare sau spionaj).
"Dispoziţiile legii privind securitatea naţională nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă datelor şi informaţiilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii 51/1991", arată decizia CCR.
Deocamdată, însă, nu este clar dacă în dosarul Kiss interceptările vor fi anulate automat ca efect al deciziei CCR. "Vom vedea ce decide judecătorul", a spus, rezervat, chiar unul dintre avocaţii angajaţi în proces.
PERICOL DE RESTART
O judecătoare face carieră
Deşi a început târziu, în 2015, şi vizează fapte din 2002-2008, unele deja prescrise, procesul de la Tribunalul Bihor este în pericol să fie reluat de la... zero. Motivul? Preşedinta completului de judecată, Denisa Bic, a promovat în gradul de judecător de Curte de Apel, cerându-şi avansarea, de la 1 iulie 2018, la Curtea de Apel din Alba Iulia.
Dacă până la această dată nu va pronunţa o sentinţă, dosarul Kiss ar putea fi reluat de la capăt, la fel cum s-a întâmplat anul trecut cu procesele liderilor PSD, Liviu Dragnea, şi ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, din cauza pensionării unei judecătoare de la Curtea Supremă. ÎCCJ şi-a motivat decizia invocând, la rându-i, o decizie a CEDO conform căreia judecătorul care dă sentinţa trebuie să fie în completul de judecată atunci când se administrează probele şi sunt audiaţi inculpaţii.