Şoc: Avocatul Răzvan Doseanu vrea să-l scape de procesul de corupţie pe fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, Alexandru Kiss, pe motiv că răspunderea i s-a prescris!
Tribunalul Bihor hotăra acum un an condamnarea la închisoare a fostului şef al Consiliului Judeţean Alexandru Kiss, a patronului Selina, Beniamin Rus, şi a unui afacerist din Ungaria, obligându-i totodată să achite statului peste 10 milioane euro. Întors de Curtea de Apel Oradea spre rejudecare, procesul riscă, însă, să fie oprit, iar inculpaţii să scape fără sentinţă.
Unul dintre apărătorii lui Kiss, avocatul Răzvan Doseanu, a pregătit terenul pentru acest deznodământ punând lunea trecută pe masa instanţei un alt dosar, tot al DNA Oradea, în care fostul director al CET Oradea, Dragoş Gligor, fusese denunţat de acelaşi şpăguitor al lui Kiss că luase şi el mită pentru a importa cărbune din Ungaria, la comandă. Dosarul lui Dragoş a fost cercetat separat, iar anul trecut închis deoarece răspunderea i s-a prescris graţie unei Decizii a CCR adoptate tot la iniţiativa lui Doseanu, care concluzionează acum că, dacă faptele acestuia s-au "şters", trebuie să se şteargă şi cele ale lui Kiss şi ale celorlalţi inculpaţi.
În acest scenariu, cel mai mare dosar al DNA Oradea va fi pur şi simplu îngropat, fără a mai conta nicio probă. Iar fără condamnări, rămâne şi statul fără cele 10,3 milioane euro...
Mega-dosar cu super-şpăgi
Protagoniştii celui mai complex dosar investigat vreodată de DNA Oradea sunt fostul preşedinte CJ Bihor, Alexandru Kiss, amicul său, Alexandru Mudura, patronul firmei Keviep din Debreţin, Miklossy Ferenc, fiul acestuia, Miklossy Laszlo, proprietarul grupului Selina, Beniamin Rus, plus Bojtor Vilmos, un sătmărean stabilit la Budapesta, de unde controla mai multe firme offshore, şi orădeanul Gheorghe Roatiş, patronul Martex Trans SRL.
Conform rechizitoriului întocmit în 2015, în perioada 2003-2004 Kiss şi Mudura au aranjat amenajarea de către Keviep a haldei de deşeuri ecologice a Oradiei în schimbul unei "atenţii" de 300.000 euro, tot atunci rezolvând Selinei, pentru 100.000 euro, contracte de deszăpeziri şi reparaţii de drumuri judeţene, iar în 2005-2006 şi vânzarea sub preţul pieţei a fostelor unităţi militare din Calea Aradului şi din strada Universităţii, în schimbul altor 700.000 euro.
Cel mai mare tun, chiar dacă cel mai puţin cunoscut, s-a derulat din 2002 până în 2008, când Kiss şi Mudura au aranjat ca Electrocentrale Oradea să cumpere cărbune din Ungaria, pentru asta primind "comisioane" de 3,21 milioane euro.
Ori imporţi, ori "zbori"
Potrivit unei declaraţii date de Dragoş Gligor şi confirmate de Bojtor Vilmos, în 2002, când CET Oradea a fost transferat Consiliului Local de la Hidroelectrica Bucureşti, Alexandru Mudura (foto) l-a "convocat" la el acasă pe director, avertizându-l, de faţă cu Kiss şi cu Bojtor, că dacă nu aduce cărbune din Ungaria printr-un offshore al acestuia, Ariston Distribution Ltd, va fi zburat din funcţie.
Dragoş s-a supus, propunând printr-un referat de necesitate achiziţia de cărbune din import, în valoare de 15 milioane dolari, ceea ce s-a şi întâmplat, fără nicio licitaţie. Tot fără licitaţie, după un an contractul a fost prelungit, valoarea noii achiziţii depăşind 14 miliarde lei.
Dacă despre şpăgile la groapa de gunoi, Luceafărul şi drumuri ştiau mai demult, despre afacerea cu cărbunele procurorii au aflat târziu, în 2014, când un asociat al lui Bojtor, orădeanul Gheorghe Roatiş, s-a autodenunţat la DNA Oradea. Patronul Martex le-a spus că în 2004 Bojtor i-a propus să preia importurile de cărbune, Kiss şi Mudura dându-şi acordul în condiţiile în care combinaţia derulată până atunci prin firmele offshore devenise riscantă, prin acestea fiind "spălate" şi şpăgile din afacerile cu Keviep şi Selina.
"Ne-am aranjat pe ani de zile"
CET a organizat prima licitaţie pentru achiziţia de cărbune abia în 2004, dar aceasta a fost aranjată aşa încât s-o câştige Martex, deşi firma nu îndeplinea o condiţie elementară din caietul de sarcini, şi anume ca în trecut să fi derulat contracte similare, din simplul motiv că până atunci se ocupase de comisionariat vamal.
Bojtor, însă, a depus la Electrocentrale o declaraţie cum că livrările din 2002 şi 2003 le făcuse "în asociere" cu Martex, care până în 2008 avea să fie principalul furnizor al Electrocentrale, primind 187,985 milioane lei (50 milioane euro la valoarea de atunci) pentru livrări totale de 1,5 milioane tone cărbune. "Toate ca urmare a exercitării influenţei inculpatului Kiss Alexandru, numitului Mudura Alexandru (n.r. - decedat în 2014, înainte de trimiterea în judecată) şi inculpatului Bojtor Vilmos asupra funcţionarilor Electrocentrale implicaţi în derularea procedurilor de achiziţii", consemnau procurorii.
Condamnare degeaba
În iunie 2018, pentru această afacere şi pentru celelalte, un complet al Tribunalului Bihor i-a condamnat pe Kiss la 8 ani de închisoare, pe Bojtor Vilmos (foto) la 6 şi pe Beniamin Rus la 4 ani, pentru luare şi respectiv dare de mită, plus abuz şi respectiv instigare la abuz în serviciu, dar şi spălare de bani. Patronul Keviep, Miklossy Ferenc, la fel ca fiul său, precum şi Roatiş, au fost exoneraţi, faptele imputate lor fiind prescrise. Totodată, Kiss, Rus şi Bojtor au fost obligaţi de instanţă şi să achite statului 10,3 milioane euro, sumă considerată "fruct" al infracţiunilor.
În decembrie, un complet al Curţii de Apel Oradea, unde inculpaţii au atacat sentinţa, a decis însă că magistratul de la instanţa inferioară le-a încălcat dreptul la un proces echitabil lui Rus şi lui Bojtor (acesta, de pildă, fiind audiat în prezenţa avocatului din oficiu, nu a celui ales) şi a dispus retrimiterea dosarului la Tribunal, pentru a fi rejudecat de la zero.
Doseanu is back!
Procesul a fost reluat la Tribunal în februarie 2019, unde au fost admise cererile inculpaţilor de reaudiere a mai multor martori, între care fostul primar al Oradiei, Petru Filip, fosta viceprimăriţă Biro Rozalia, dar şi fostul director al CET, Dragoş Gligor.
Mărturiile lui Filip şi Biro nu au adus nimic nou, ambii spunând că nu-şi mai amintesc mare lucru din cele întâmplate cu peste un deceniu în urmă. Şedinţa de lunea trecută, însă, când a avut loc audierea fostului director al Electrocentrale, a prilejuit două surprize.
Prima e că avocatul Răzvan Doseanu a revenit ca apărător al acestuia, după ce la începerea rejudecării spusese că nu-l mai reprezintă pe Kiss. "Acum e vară, am mai mult timp", avea să "explice" el BIHOREANULUI la finele şedinţei de judecată în care, de altfel, a fost vioara întâi şi adevăratul stăpân al sălii de judecată. Iar asta fiindcă - a doua surpriză! - s-a folosit de un dosar al martorului Dragoş Gligor, deschis tot la DNA, pentru a pregăti o "bombă": încetarea procesului faţă de clientul său şi ceilalţi inculpaţi.
"Îmi ridică cineva statuie?"
În depoziţia sa, fostul director CET a reiterat ce spusese şi anchetatorilor, şi anume că în 2002 fusese chemat acasă la Mudura şi ameninţat, în prezenţa lui Kiss şi a lui Bojtor, cu înlocuirea din funcţie dacă nu importă cărbune din Ungaria prin firma acestuia din urmă. Pe de altă parte, a declarat că fostul şef al CJ Alexandru Kiss nu l-a "presat" cu nimic, ba a şi adăugat că importurile ar fi fost mai ieftine decât cărbunele din Valea Jiului.
De asemenea, fostul director a afirmat că, la un moment dat, după ce Curtea de Conturi a găsit nereguli în achiziţii, ar fi intenţionat să cumpere mai mult cărbune din Oltenia, iar Mudura l-a chemat încă o dată la el. De data asta fără martori, "supărat şi mai violent", l-a întrebat dacă "îmi ridică cineva statuie" fiindcă voia să reducă importurile.
Rechizitoriu contra DNA
Imediat după audierea lui Dragoş, avocatul Răzvan Doseanu (foto) a dat lovitura. Aparent fără legătură cu procesul, a cerut judecătoarei să solicite DNA Oradea, pentru următoarea înfăţişare, copia unui alt dosar, cu numărul 129/P/2015, susţinând că era "identic" cu cel supus judecăţii.
Doseanu a arătat că în respectivul dosar, fostul director CET a fost suspectat că a luat şi el mită de la Bojtor Vilmos, la fel cum e acuzat clientul său, dar că a beneficiat de un tratament preferenţial din partea procurorilor, care nu l-au trimis în judecată, în dosarul în care Kiss e cap de afiş.
"În 11 decembrie 2018 s-a dat clasare în acest dosar, procurorul Man Ciprian l-a închis după ce a fost ţinut în nelucrare şi a intervenit prescripţia răspunderii faţă de Dragoş Gligor. DNA a rupt dosarul în două, l-a folosit pe Dragoş Gligor ca martor, chipurile, deşi n-a spus nimic împotriva lui Kiss", a tunat avocatul, dând de înţeles că procurorii l-ar fi folosit pe fostul director pentru a depune mărturie contra fostului politician.
Într-un gest teatral, motivând că "dacă tot este presa în sală", adică BIHOREANUL, s-a apropiat de reporter şi i-a servit copia unui act din dosarul la care făcuse referire. "Faceţi-i poze cu telefonul", a zis, în timp ce judecătoarea conchidea că "rămâne în pronunţare", adică va decide dacă îi aprobă solicitarea până la următorul termen al procesului, fixat lunea aceasta.
Şpăguit cu 400.000 euro
Actul etalat de Doseanu s-a dovedit a fi ordonanţa de clasare prin care procurorul DNA Ciprian Man (foto) a constatat la finele anului trecut, într-adevăr, că "nu poate fi exercitată acţiunea penală" faţă de Dragoş.
Aşa cum de altfel reţinuse în 2015 şi actul de inculpare a lui Kiss & Co, ordonanţa de clasare arată că "înainte cu câteva zile de finalizarea urmăririi penale în dosarul 54/P/2005" (al fostului politician şi complicilor săi), Bojtor se prezentase la DNA şi a semnat un autodenunţ, declarând că "printre persoanele care au pretins şi au primit foloase necuvenite, pe lângă inculpatul Kiss Alexandru şi numitul Mudura Alexandru, se află şi numitul Dragoş Gligor, fost director general al Electrocentrale Oradea".
Potrivit documentului, Bojtor a ţinut o evidenţă a şpăgilor date tuturor, ajunsă şi în mâna procurorilor. Pe 7 iunie 2006, nota el, l-a "uns" pe Dragoş cu 3.670 euro, "comision" corespunzător unei livrări făcute în acea zi, în timp ce "Muntele", adică fostul politician UDMR-ist şi patronul Lotus primiseră, aferent aceleiaşi livrări, 17.585 euro.
"Remiterea foloaselor necuvenite către făptuitorul Dragoş Gligor a început, potrivit denunţătorului Bojtor Vilmos, în toamna anului 2002 şi a continuat pe tot parcursul relaţiei contractuale până în 2008, cuantumul acestora fiind estimat la 400.000 euro", a consemnat procurorul Man în ordonanţa de clasare a dosarului fostului director CET.
Semnată de Man...
De ce Dragoş nu a fost şi el pus sub inculpare, laolaltă cu Kiss şi ceilalţi? Răspunsul din ordonanţă e lapidar: "Ca urmare a încetării activităţii în cadrul DNA a procurorului de caz, dosarul a fost repartizat la data de 6 august 2018, dată la care intervenise însă prescripţia răspunderii penale cu privire la infracţiunile care au făcut obiectul cauzei. De menţionat că, în raport de decizia CCR nr. 297/26 aprilie 2018, prescripţia a intervenit în anul 2017".
Pe înţelesul tuturor, Man arăta că procurorul care a finalizat ancheta în dosarul Kiss şi care trebuia să-l cerceteze şi pe fostul director CET, Adrian Muntean (din decembrie 2018 plecat ca şef al Parchetului Marghita), n-ar fi descoperit mare lucru, iar când i-a fost repartizat lui era deja "expirat" de un an.
... rezolvată de Doseanu
Culmea e că prescripţia a fost provocată de o Decizie a CCR adoptată la sesizarea aceluiaşi Răzvan Doseanu, într-un alt dosar, al altor clienţi, şi anume celebra Nela Secară (foto) şi soţul acesteia, Coriolan Secară.
"Vedetă" a Antenei 3 şi a site-ului luju.ro, care a prezentat-o ca fiind o "victimă" a DNA, femeia a fost apărată de Doseanu într-un proces în care fusese trimisă în judecată, de fapt, de Parchetul Bihor, în 2014, pentru o înşelăciune de 700.000 lei în dauna companiei de asigurări Allianz Ţiriac. În 2012, aceasta o despăgubise pentru un jaf la fabrica pe care o patrona pe Şoseaua Borşului, dar care ar fi fost înscenat chiar de ea însăşi, cu ajutorul soţului şi al unui angajat, care l-au bătut şi legat pe paznicul de noapte până au golit fabrica.
De altfel, într-o primă fază, Tribunalul Bihor i-a şi condamnat pe cei doi bărbaţi la 2 ani de închisoare, soţul cu executare şi angajatul cu suspendare, în timp ce faţă de femeie a constatat prescripţia, sentinţa fiind "întoarsă" apoi de Curtea de Apel Oradea, care i-a achitat pe toţi trei.
"Orice act de procedură"
În procesul soţilor Secară, Doseanu a cerut CCR să constate neconstituţionalitatea unui fragment din aliniatul 1 al articolului 155 din Codul penal, conform căruia "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".
Prin Decizia 297/2018, CCR i-a dat dreptate, stabilind că sintagma "oricărui act de procedură" încalcă articolul 5 din Constituţie", potrivit căruia "respectarea Constituţiei şi a legilor este obligatorie", deoarece prin ea legiuitorul "a extins cauzele de întrerupere a termenului prescripţiei, cu consecinţa restrângerii incidenţei acestei instituţii juridice".
Altfel spus, în dosarele penale nu este suficientă îndeplinirea unor simple formalităţi, cursul prescripţiei putând fi "îngheţat" numai dacă cercetarea este efectivă.
Prin asimilare
Invocând Decizia CCR care a dus la clasarea dosarului fostului director CET, Doseanu se pregăteşte acum să ceară instanţei care îl judecă pe Kiss, probabil chiar la următoarea înfăţişare, să constate prescrierea şi în cazul acestuia.
De altfel, după ce a furnizat BIHOREANULUI ordonanţa de clasare, avocatul a indicat, în favoarea tezei sale, aliniatul 3 al aceluiaşi articol 155 din Codul penal, conform căruia "întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei".
Prin urmare, sugerează Doseanu, dacă dosarul fostului director CET a fost închis de DNA, atunci şi cel al fostului şef al Consiliului Judeţean trebuie să fie închis de Tribunalul Bihor, fiind vorba despre aceeaşi infracţiune, ai cărei autori trebuie trataţi egal, nediscriminatoriu.
Fără explicaţii
Contactat de BIHOREANUL, procurorul Ciprian Man, semnatarul ordonanţei de clasare a lui Dragoş Gligor, a afirmat că a fost obligat la această soluţie de însăşi Decizia CCR. În opinia sa, însă, aliniatul de lege indicat de Doseanu nu s-ar aplica şi în procesul Kiss, infracţiunile pentru care acesta e judecat fiind diferite de cele pentru care a fost cercetat fostul director CET de către colegul său Adrian Muntean (foto).
Abordat şi el de reporter, procurorul Muntean a refuzat să explice de ce a decis ca pe Kiss să-l trimită în judecată într-un dosar, iar pe Dragoş să-l cerceteze în altul, motivând că a plecat din DNA şi nu se mai pronunţă asupra dosarelor lăsate aici, chiar dacă, practic, avocatul fostului său "client" lasă să se înţeleagă că pe fostul director CET l-a "menajat" în speranţa că acesta va depune mărturie împotriva fostului politician şi că doar a "mimat" anchetarea lui până, iată, la prescrierea faptelor.
În ceea ce-l priveşte, fostul director al Electrocentrale afirmă că a fost chemat la DNA atât ca martor, în ancheta faţă de Kiss, cât şi ca potenţial suspect, după denunţul lui Bojtor, dar n-a avut niciodată impresia că procurorii l-ar fi "folosit". "Mie DNA mi-a cerut totdeauna să spun cum s-au întâmplat lucrurile, nu mi-a cerut nimeni să dau declaraţii contra cuiva", spune Dragoş Gligor. Dacă a fost sau nu aşa, doar el şi anchetatorii pot şti, sigur e însă un lucru: în timp ce Kiss şi complicii săi încă au emoţii la proces, chiar dacă din ce în ce mai mici, spre zero chiar, el poate respira uşurat. Orice ar fi făcut, pe el nu-l mai poate judeca nimeni.
COMPLICE
Dragoş n-a refuzat nimic
Indiferent dacă judecătoarea Veronica Ioniţă, însărcinată să soluţioneze procesul Kiss & Co, va decide dacă aprobă sau respinge solicitarea avocatului Răzvan Doseanu ca dosarul deschis de DNA fostului director al CET şi apoi clasat să devină probă în acţiunea intentată de procurorii anticorupţie fostului şef al CJ Bihor, bunul simţ duce la constatarea că procedurile de achiziţie a cărbunelui pentru Electrocentrale nu puteau fi fraudate fără complicitatea lui Dragoş Gligor (foto).
De altfel, la înfăţişarea de lunea trecută, chiar dacă a răspuns cu "nu" la întrebările dacă a primit "foloase necuvenite", acesta a recunoscut că nu a schiţat nicio împotrivire la pretenţia fostului patron al Lotus Market, Alexandru Mudura, formulată în prezenţa lui Kiss şi a lui Bojtor Vilmos, de a importa cărbune din Ungaria prin firma acestuia şi apoi prin Martex Trans, patronată de orădeanul Gheorghe Roatiş.
La întrebarea celuilalt avocat al fostului preşedinte al CJ Bihor, Cristian Popovici, "dacă martorul a refuzat vreodată să semneze vreun proces-verbal de achiziţie", Dragoş Gligor a răspuns monosilabic, dar lămuritor, tot că "nu". O conduită pe care, oricât s-ar fi temut pentru pierderea funcţiei ca urmare a influenţării conducerii Primăriei de către Kiss şi Mudura, un director n-o putea avea decât dacă era cointeresat, aşa cum afirmă Bojtor.
Acesta a declarat sub jurământ că s-a învoit cu Dragoş Gligor să facă achiziţii de la firma sa în cadrul unei întâlniri avute cu acesta la restaurantul Epy din Episcopia Bihor, ulterior remiţându-i diverse sume de bani, mereu până în limita a 10.000 euro, în biroul său din sediul Electrocentrale.
VACĂ DE MULS
"Ne-am aranjat pe ani de zile"
Cu toate că avocatul Răzvan Doseanu sugerează că procesul intentat fostului preşedinte al CJ Bihor Alexandru Kiss ar trebui închis prin similitudine cu dosarul fostului director al Electrocentrale, clasat de DNA, şi chiar dacă a sugerat că Dragoş Gligor ar fi încheiat un "târg" cu procurorii pentru a depune mărturie împotriva lui Kiss, realitatea relevată de numeroase probe din proces e că politicianul s-a implicat până peste cap în afacerea importurilor de cărbune pentru CET.
Interceptarea unei convorbiri telefonice pe care Kiss a purtat-o cu Bojtor în martie 2005, după ce primarul Petru Filip lansase ipoteza transformării CET-ului pentru a funcţiona pe bază de gaz, ceea ce ar fi însemnat oprirea importurilor de cărbune, arăta îngrijorarea fostului şef al CJ, care îi spunea interlocutorului că o asemenea modificare ar însemna că "sigur ne-am tăiat craca de sub picioare".
În toamna aceluiaşi an, însă, după ce primarul Filip a lansat altă idee, şi anume privatizarea CET, de care era interesată firma maghiară Matrai Eromu Rt, cea de la care Bojtor cumpăra cărbunele, şi pe ai cărei reprezentanţi Kiss îi primise la sediul CJ Bihor, le-a prilejuit celor doi satisfacţia că, patronată de investitori din Ungaria, Electrocentrale putea fi o şi mai grasă vacă de muls. "Întâlnirea a avut un ecou extraordinar. Deci, dragă Sanyi, nu pot să-ţi spun cât de înălţător a fost ecoul. Extraordinar... Eu zic că în ce priveşte cărbunele ne-am aranjat pe ani de zile!", spunea Bojtor.
O altă dovadă că fostul şef al CJ Bihor avea o influenţă reală asupra decidenţilor orădeni reiese din interceptarea unei convorbiri din noiembrie 2005, când conducerea CET ceruse Consiliului Local un împrumut pentru a plăti importurile de cărbune, dar directorul economic al Primăriei, Emilian Sala, se opunea. La doar câteva ore după ce Bojtor i s-a plâns de asta lui Kiss, şeful UDMR-ist l-a sunat să-i spună că "totul e OK": Consiliul Local aprobase creditul.