Durata prea lungă a unui proces penal desfăşurat în Bihor a costat statul român 5.000 euro.
Despăgubirile au fost acordate de Curtea de Apel Oradea patroanei unei firme de import-export, care a fost ţinută în cercetări şi interogatorii vreme de 6 ani, iar apoi judecată încă 3 ani şi 7 luni, pentru ca în final să fie declarată nevinovată, constatându-se că faptele pentru care a fost anchetată atât amar de vreme nici măcar nu există!
Atât că, în tot acest timp, întreaga avere i-a fost sechestrată, iar firma, înglodată în datorii, a ajuns în faliment...
Importuri în anchetă
Procesul de pretenţii are ca punct de pornire o anchetă a poliţiştilor de la Serviciul de Investigare a Infracţiunilor Economice (SICE) şi a procurorilor Parchetului Bihor pornită împotriva bihorencei în 2007.
Femeia, care doreşte să-şi păstreze anonimatul, a fost acuzată de evaziune fiscală şi infracţiuni la Codul vamal. Concret, arătau poliţiştii într-un comunicat transmis atunci presei, în perioada 2004-2005, în calitate de administrator al unei firme de import-export, ar fi cumpărat mărfuri din străinătate pentru care ar fi arătat la autoritatea vamală română şi ar fi înregistrat în propria contabilitate facturi subevaluate valoric, diminuându-şi astfel obligaţiile către bugetul de stat.
Ca să recupereze prejudiciul stabilit de reprezentanţii Fiscului la peste 1,1 milioane lei, poliţiştii i-au aplicat sechestru asigurător atât pe averea personală, cât şi pe cea a societăţii, măsură care a fost menţinută de-a lungul cercetărilor, finalizate abia în 2013, precum şi ulterior, în timpul procesului, terminat în 2016 cu un verdict surprinzător: "acţiunea penală nu mai poate fi exercitată întrucât fapta nu există".
Pe româneşte, anchetatorii nu au putut dovedi că femeia s-a folosit de facturi subevaluate şi, ca atare, era nevinovată.
Pe drumuri
Prin sentinţa pronunţată, instanţele au dispus totodată ridicarea măsurilor asigurătorii aplicate pe averea familiei şi a firmei, dar era prea târziu. În momentul în care a început ancheta, societatea pe care o patrona avea un credit bancar de 150.000 euro pe care, după ce anchetatorii i-au blocat conturile şi proprietăţile, nu l-a mai putut returna, iar afacerea a ajuns pe butuci.
Având în vedere că i se pusese sechestru şi pe maşină, patroana a circulat vreme de 9 ani cu autoturisme împrumutate, iar ca să plătească onorariile avocaţilor şi expertizele contabile s-a împrumutat de la rude şi cunoştinţe.
Stres enorm
Din acest motiv, după încheierea procesului, bihoreanca a deschis la rându-i un proces civil, cerând să fie despăgubită pentru faptul că, prin durata prea lungă a procedurilor în cazul ei, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, provocându-i nu doar probleme financiare, ci şi de sănătate, ducând-o în pragul depresiei.
"Teama de a-şi pierde bunurile, de a nu-şi putea onora creditele mari pe care le-a contractat, i-a cauzat un stres enorm. În 2007, era o femeie care a reuşit să se realizeze, care a fost capabilă să se dezvolte financiar, profesional şi familial. Dintr-o dată, a devenit o infractoare notorie, trăind cu teama constantă că ar putea să îşi piardă libertatea", susţine avocatul ei, Răzvan Doseanu (foto).
Pe faţă şi pe dos
Acţiunea reprezintă o premieră în Bihor întrucât, până în prezent, în procese similare ajunse pe rolul instanţelor s-au solicitat despăgubiri doar pentru erori judiciare, nu şi pentru durata excesivă a unei proceduri judiciare.
În cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva statului, prin Ministerul Finanţelor, afacerista a solicitat despăgubiri materiale reprezentând toate cheltuielile din timpul procesului, adică onorariile achitate avocaţilor şi experţilor, în valoare de 27.016 lei, plus daune morale în valoare de 500.000 lei. A invocat faptul că, potrivit Constituţiei, statul răspunde pentru erorile judiciare şi pagubele produse de organele judiciare, în acest caz prin încălcarea unor norme europene.
"Noi am reclamat în principal faptul că durata urmăririi penale şi a judecăţii a fost excesiv de lungă în raport cu acuzatiile. Dovedirea faptelor care îi erau imputate clientei mele nu necesita mijloace de probă care să impună o astfel prelungire a procesului", spune Doseanu.
Întâi, scuze...
Primul verdict a fost pronunţat pe 31 ianuarie a.c., când Tribunalul Bihor a respins acţiunea, ca neîntemeiată. În esenţă, instanţa a stabilit că autorităţilor judiciare nu li se poate imputa nerespectarea duratei rezonabile a procedurii, întrucât nu au existat "perioade de inactivitate sau de stagnare în contextul aglomerării rolului instanţelor şi a organelor de urmărire penală", după cum se arată în hotărâre.
Cât priveşte prejudiciul moral reclamat de femeie, judecătorul a stabilit că nu a fost supusă unor tratamente abuzive sau nelegale, iar instanţele de judecată au adoptat o decizie corectă, atât Tribunalul, cât şi Curtea de Apel stabilind că este nevinovată.
Un precedent
Procesul de pretenţii s-a reluat ulterior la Curtea de Apel Oradea, unde pe 3 octombrie femeia a primit o cu totul altă soluţie, instanţa obligând statul s-o despăgubească pentru durata excesivă a procesului, dar numai moral, nu şi pentru cheltuielile din timpul procesului, suma fiind stabilită la 5.000 euro.
Decizia Curţii nu este încă motivată, dar, fiind definitivă, poate constitui un precedent, justiţiabilii nemulţumiţi de durata proceselor în care sunt implicaţi nemaifiind obligaţi să deschidă procese la CEDO. "Nu mai e nevoie să stăm ani de zile să aşteptăm o decizie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Soluţia Curţii de Apel Oradea este dovada că instanţele româneşti aplică direct pe plan intern exigenţele europene de termen rezonabil în care trebuie să fie soluţionată definitiv o cauză", a explicat Doseanu. Cel puţin în Bihor şi, până acum, într-un singur caz...
CU STATUL LA CEDO
Verdict în aşteptare
Durata mult prea lungă a procedurilor judiciare a fost reclamată şi de părinţii Patriciei Aktaa (foto), fetiţa de 5 ani care s-a stins în 2010 la spital după ce a mâncat o prăjitură infectată cu Salmonella.
După deces, mama a reclamat cazul la Parchetul Oradea, însă dosarul a fost plimbat cu anii între parchete, fiind soluţionat definitiv abia după 7 ani, prin condamnarea doctoriţei Georgeta Călinescu de la secţia de boli infecţioase a Spitalului Municipal din Oradea, acuzată de familie că nu a luat măsuri nici când fetiţa avea 42 de grade febră şi că a dispus tardiv transferul la secţia de terapie intensivă, când Patricia nu mai putea fi salvată.
Între timp, însă, avocatul familiei, Răzvan Doseanu, a formulat o plângere către CEDO, acuzând încălcarea articolului 6 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului, care spune că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil, a cauzei sale". Cauza, aflată pe rolul Secţiunii a treia a CEDO, încă nu a fost soluţionată.