Avea aproape 30 de ani când a decis să-şi schimbe complet viaţa pe una trăită la înălţime. După joburi eşuate, orădeanul Alin Popovici s-a împrumutat pentru a putea învăţa să zboare în America.

Câţiva ani mai târziu, Alin are în spate sute de curse spre destinaţii precum Madrid, Dublin, Paris şi Tel Aviv şi zeci de mii de pasageri transportaţi în siguranţă. Ajuns într-o mini-vacanţă la Oradea, tânărul pilot a vorbit cu BIHOREANUL despre cum e să "şofezi" un avion de zeci de tone printre nori şi a dezvăluit ce secrete stau în spatele unor zboruri reuşite.  

American dream

Înainte să-şi descopere dorinţa de a zbura, Alin a schimbat mai multe slujbe. Absolvent de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, orădeanul a fost, pe rând, agent de vânzări pentru magazine de metalo-chimice, agent de vânzări la o firmă de automatizări electrice, iar apoi agent pentru o bancă, misiunea lui fiind să găsească clienţi care să ia împrumuturi. A lucrat şi la o agenţie imobiliară, la care a renunţat după şase luni. "Am rămas la un moment dat fără job şi fără prietenă. A fost un foarte bun moment să mă gândesc ce vreau să fac, de fapt, în viaţă", povesteşte Alin.  Şi, după o perioadă, orădeanul a decis să ţintească sus.

Gândul că ar putea încerca să devină pilot i-a venit în 2009, după ce a văzut o reclamă a companiei româneşti Carpatair, care pe atunci avea zboruri regionale. A început să se documenteze despre ce ar însemna o astfel de provocare şi a găsit o şcoală de aviaţie tocmai în SUA, mai precis Aviator College din Fort Pierce, Florida. Orădeanul îşi aminteşte că, deşi şcoala costa 50.000 euro, era - culmea - mai ieftină decât dacă ar fi studiat aviaţie în România. "A fost greu să fac rost de bani. M-am împrumutat de la părinţi, de la prieteni şi, în noiembrie 2011, după ce mi-am luat certificatul medical şi viza de America, am plecat".

"Şofer" prin cer 

În Florida, orădeanul a învăţat cam tot ce e de ştiut despre zboruri. Înainte să urce printre nori, Alin a trecut prin cursuri intensive la sol, de teorie a aviaţiei, meteorologie de aviaţie şi medicină de aviaţie. Apoi, după mai multe zboruri alături de un instructor, a avut primul său "solo", cum îi spun americanii, adică primul zbor de unul singur. "Mi-au cam tremurat picioarele. Eşti de unul singur, nu te mai poate ajuta nimeni, doar tu", spune el.

Prima licenţă pe care a obţinut-o a fost cea de pilot privat, care-ţi permite să pilotezi un avion mic, singur sau cu un însoţitor. A urmat apoi cea de multi-engine pilot, adică pentru avioanele cu două motoare, iar apoi cea pentru instrumental pilot. "În aceste zboruri te foloseşti doar de instrumentele de navigaţie pentru a decola, zbura şi ateriza. Nu se fac vizual, nu te ghidezi după puncte de reper, cum se întâmplă la zborurile la o altitudine mai mică", spune Alin.

Următorul pas a fost acela de a-şi obţine, în urma unui examen, licenţa de pilot comercial, care-i dădea dreptul să transporte pasageri. În total, până să le obţină pe toate, a făcut 250 de ore de zbor. "E puţin mai complicat ca şofatul", râde orădeanul. "Eşti destul de nou în acel univers, ai o mulţime de ace care ţi se învârt în faţă şi trebuie să le ştii pe toate", mai spune el.

Cunoştinţe... la kil

Iniţial, Alin şi-a propus să rămână în America pentru a deveni instructor de zbor, dar n-a mai avut bani şi pentru o a doua şcoală. Întors acasă în decembrie 2012, a mai trebuit să aştepte până să poată lucra în aviaţie. Legislaţia se schimbase şi licenţa americană de pilot comercial nu i-a fost recunoscută de Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei (EASA). "De fapt, EASA nu recunoaşte teoria americană. Aşadar, am primit 20 de kilograme de cărţi din care să învăţ pentru examenele de aici. Europenii cer mai multe formule tehnice şi matematice, pe care un pilot nu le va folosi niciodată", zice el.

Până la urmă, după examene teoretice şi câteva ore de zbor, orădeanul şi-a primit, în 2015, şi licenţa europeană de zbor. Primul lui job a fost unul interesant: pentru o scurtă perioadă, Alin a fost unul dintre piloţii care lansau paraşutişti la o bază sportivă din Şiria, judeţul Arad.

Destinaţia: Europa

În toamna aceluiaşi an, orădeanul a fost angajat de compania românească Blue Air. Pentru a pilota aparate Boeing 737, unul dintre cele mai populare avioane de linie, Alin a mai făcut un curs special, a petrecut multe ore în simulator şi a obţinut o licenţă dedicată. "Vorbim de avion cu 190 de locuri care zboară la altitudini mari, de circa 13.000 metri, cu o viteză mult mai mare. Sistemele de navigaţie sunt complexe şi e nevoie de o precizie mai mare", explică pilotul.

La Blue Air, orădeanul a zburat în calitate de copilot (first officer) în mai toată Europa, pornind din baza companiei de la Bacău şi, mai apoi, din cea de la Cluj. "Comandantul aeronavei are autoritate asupra zborului, dar munca e împărţită. De regulă, la dus zboară pilotul, iar la întors copilotul", explică Alin. Între destinaţiile pe care le-a atins se numără Liverpool, Luton, Birmingham, Dublin, Nisa, Tel Aviv, Bruxelles, Paris, Madrid, Barcelona, Bologna, Milano, Roma, Catania, ducând zeci de mii de pasageri.

Zboruri sigure  

Din culisele aviaţiei, orădeanul dezvăluie că, din motive de securitate, cei doi piloţi ai unui zbor nu mănâncă din acelaşi loc sau acelaşi fel de mâncare, iar uşa spre cabina piloţilor (cockpit) este mereu închisă şi securizată.

De altfel, avionul şi sistemele lui sunt verificate atent. "E fantastic nivelul de siguranţă la zborurile comerciale. 90% din ceea ce fac piloţii în cockpit e pentru siguranţă. Totul e codificat şi îmbrăcat în proceduri. Doar înainte să decolăm trecem împreună cu comandantul prin trei checklist-uri. În plus, mai are şi avionul un sistem care îţi spune dacă ai uitat ceva", povesteşte Alin. Deci, călătorii mai sperioşi nu au de ce să se teamă: "Şansele să păţeşti ceva într-un avion comercial sunt cam aceleaşi cu cele să-ţi cadă un meteorit în cap".

Chiar şi aterizările puţin zgâlţâite sunt fireşti, spune orădeanul. "O aterizare puţin trântită este şi ea safe. Asta, pentru că tu zbori la o viteză mică deasupra pistei şi comanda de deviere a aerului trebuie să fie mai mare", explică el.

Cât despre faptul că, adesea, în caz de furtuni aeronavele nu aterizează la destinaţie sau cel puţin nu la timp, Alin spune că aceste situaţii sunt inevitabile. "Sunt reguli care trebuie respectate. Niciun pilot nu se va băga conştient într-o furtună, ci va face un go-around (n.r. – înconjur) sau va ateriza în altă parte".

Airbus, noua provocare

Chiar şi aşa, pregătirea pentru orice urgenţă este esenţială. "Simulatoarele sunt foarte palpitante, tocmai pentru ca zborurile să fie plicticoase. În simulator ţi se strică totul! Cunosc piloţi ajunşi la final de carieră care au exersat de o sută de ori o cedare de motor, dar nu li s-a întâmplat niciodată", zice Alin.

În această vară, orădeanul a luat decizia să treacă la o companie aeriană mai mare, Wizz Air, care are o flotă de 100 de aeronave. Cum noul angajator are avioane Airbus, şi nu Boeing, tânărul pilot a petrecut o lună şi jumătate la finalul verii în Praga, unde s-a pregătit pentru noua licenţă pe un simulator. Zborurile le va începe curând, tot pe destinaţii europene.

Despre salariul pe care-l primeşte nu spune prea multe, doar recunoaşte că nu e mic: "Salariul unui pilot porneşte de la câteva mii de euro şi urcă în funcţie de job, de locaţie, de vechime şi de numărul de ore zburate". Dincolo de beneficiile financiare, însă, Alin este tare pasionat de cariera pe care, până la urmă, şi-a găsit-o. "Nu simt că muncesc", spune el. De înţeles, câtă vreme o zi obişnuită include călătorii cu privelişti superbe printre nori...

CĂI ÎNTRERUPTE
Oradea mai aşteaptă…

Deşi e orădean get beget, Alin Popovici nu a decolat sau aterizat vreodată pe Aeroportul Internaţional din Oradea (foto). "La Blue Air aveam baza în Cluj şi nu am avut ocazia să zbor spre oraşul natal", zice pilotul.

Şi, pare-se, nici nu i se va arăta posibilitatea prea curând. După cum se ştie, Ryanair - singura companie care opera zboruri internaţionale spre şi dinspre Oradea - şi-a retras deja cursele de Londra (Stansted) şi Dusseldorf, în ciuda faptului că acestea aveau pasageri, iar de la finalul lunii octombrie le va opri şi pe cele de Memmingen, Barcelona (Girona) şi Milano (Bergamo), lăsând oraşul doar cu curse domestice.

Deşi Ryanair a anunţat încă din martie că renunţă la Oradea, şefii Consiliului Judeţean Bihor şi ai Aeroportului nu au reuşit să lege până acum alte punţi aeriene. Cel mai recent, la începutul lunii septembrie, liderii CJ au transmis că se apropie de final negocierile cu "trei companii din domeniul zborurilor internaţionale". Până acum, însă, nicio confirmare...