Tratamentul cardiopatiei ischemice este individualizat pentru fiecare pacient, ţinându-se cont de felul de viaţă, factorii de risc, gradul de incapacitate al bolnavului, stresurile specifice fizice şi emoţionale care precipită disconfortul toracic cu apariţia anginei, medicul fiind singurul care poate recomanda planul terapeutic.
Acesta trebuie să cuprindă mai multe etape: informarea pacientului, reducerea factorilor de risc, tratamentul afecţiunilor coexistente care pot agrava boala, adaptarea activităţii pentru reducerea la minim a acceselor anginoase, tratamentul medicamentos şi cel chirurgical.
Pacienţii cu cardiopatie ischemică trebuie să cunoască riscurile bolii şi posibilităţile de prevenire a complicaţiilor. Factorii de risc trebuie bine cunoscuţi, pentru a putea fi preveniţi sau eliminaţi. Există unele boli care pot determina creşterea necesarului de oxigen (cum sunt hipertensiunea arterială sau hipertiroidismul) sau, din contră, scăderea aportului de oxigen spre inimă (ca în unele boli pulmonare sau anemii), precipitând astfel angina; tratamentul acestor boli poate duce la diminuarea sau chiar eliminarea anginei.
Adaptarea activităţii este necesară, deoarece efortul necontrolat determină crizele anginoase. Bolnavii trebuie să înţeleagă că efortul trebuie dozat, că trebuie restrâns dimineaţa şi imediat după mese şi că, cu excepţia muncii manuale, pot continua să lucreze acordând doar mai mult timp fiecărei activităţi în parte; schimbarea locului de muncă poate să reprezinte o alternativă în condiţiile unor solicitări fizice mari.
Atenţie!
Tratamentul medicamentos este indicat şi evaluat numai de medicul specialist cardiolog, în colaborare cu medicul de familie, fiecare caz fiind individualizat. Există o multitudine de medicamente în tratamentul bolii, de aceea doar medicul este cel care le poate recomanda. Tratamentul chirurgical este rezervat cazurilor selecţionate care nu răspund la terapia medicamentoasă şi are ca scop revascularizarea mecanică a miocardului, existând două tipuri de intervenţie: angioplastia coronariană (prin care se dilată artera coronară afectată cu ajutorul unui balon introdus printr-o sondă flexibilă şi/sau se implantează unul sau mai multe stenturi) şi bypass-ul coronarian (prin care se face o nouă comunicare arterială cu o porţiune de venă prelevată de la acelaşi pacient, în mod obişnuit de la venele membrelor inferioare).
Reţineţi!
Boala poate oricând evolua spre infarct miocardic, de aceea este foarte important un mod de viaţă cât mai sănătos. Abandonarea fumatului este vitală. Riscul evenimentelor coronariene este scăzut când concentraţia colesterolului din sânge este sub 200 mg/100 ml, intermediar la concentraţii de 200-240 mg/ 100 ml şi crescut la valori de peste 240 mg/ 100 ml. Cunoaşterea alimentelor bogate în colesterol este necesară, pentru reducerea sau evitarea consumului acestora; etichetele tuturor alimentelor ar trebui să cuprindă referiri la conţinutul în glucide, proteine, lipide (inclusiv colesterol), aditivi etc. De asemenea pacienţii vor fi încurajaţi să practice exerciţii fizice iniţial sub supraveghere medicală şi apoi individual, iar cei la care stresul sau frustrările declanşează crize anginoase, vor fi consultaţi de psihologi sau chiar de psihiatri, pentru a-şi putea controla aceste manifestări.