De 65 de ani, românii din oraşul ungar Gyula, aflat la aproape 70 de kilometri de Oradea, pot afla noutăţile locale în limba maternă. Foaia Românească, cel mai vechi ziar românesc din Ungaria, este însă mai mult decât o gazetă: principalul promotor al limbii române, tot mai puţin vorbită între românii de dincolo de graniţă.
BIHOREANUL a vizitat redacţia Foii Româneşti şi vă prezintă temerile jurnaliştilor de aici, care simt, pe bună dreptate, că nici autorităţile din Budapesta şi nici cele din Bucureşti nu le doresc o viaţă lungă. Ba, după cum se poartă, dimpotrivă...
"Unitate, înţelegere, frăţie"
Primul număr al Foii Româneşti a apărut la Gyula - sau Jula, cum îi zic localnicii români - pe 15 ianuarie 1951, sub patronajul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, care încă de atunci transmitea un mesaj de mobilizare arătând că odată cu înfiinţarea publicaţiei "începe o epocă nouă în viaţa românilor din Ungaria", ziarul militând pentru "unitate, înţelegere, frăţie între unguri, slovaci şi români". Sediul redacţiei era în cancelaria Liceului românesc din Gyula, iar primii jurnalişti au fost, fireşte, profesorii.
La înfiinţare, Foaia a fost singura publicaţie românească din Ungaria. "Nouă ne place să spunem că s-a născut dintr-o necesitate a comunităţii noastre, pentru că românii rămaşi aici după Trianon nu au avut o revistă a lor. Dar, cel mai probabil, a fost şi un imbold din partea statului român", explică redactorul şef de azi, Eva Iova-Şimon (foto). Născută acum 47 de ani în Micherechi, cel mai românesc sat din Ungaria, Eva era profesoară de română şi maghiară, dar fiind pasionată de presă s-a reprofilat, iar după ce a lucrat câţiva ani la postul de radio românesc din Szeged, din 2000 conduce Foaia Românească.
Pentru toţi românii
De la înfiinţare, rolul Foii a fost mai mult decât cel strict gazetăresc, şi anume să promoveze limba, cultura şi civilizaţia românească. Cu excepţia câtorva luni din anul 1956, când în Ungaria a avut loc violenta revoluţie împotriva dictaturii bolşevice, periodicul a fost tipărit fără întrerupere, iniţial lunar, apoi bilunar, pentru ca din 1973 să devină săptămânal.
În prezent, ziarul cu 12 pagini şi un preţ de 100 forinţi (1,5 lei) apare în fiecare vineri într-un tiraj de numai 800 de exemplare. "Cei mai mulţi cititori îi avem aici, în judeţele Bichiş (n.r.- Békáscsaba) şi în Bihorul unguresc (n.r. - Hajdu Bihar), dar avem abonaţi şi la Budapesta şi în jurul Seghedinului (n.r. - Szeged)", explică Eva. Sediul redacţiei se află în centrul Julei, pe malul Crişului, în aceeaşi clădire în care funcţionează şi Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria.
Din cele 800 de exemplare tipărite săptămânal, aproape 500 ajung la abonaţi, restul fiind împărţite gratuit, pentru a promova limba română, aflată pe cale de dispariţie în Ungaria. "Asta e principala problemă a românilor din Ungaria: pierderea limbii române", spune Eva.
"În română să vorbiţi!"
Din cei 32.000 de locuitori din Gyula, aproximativ 3.500 sunt etnici români, dar limba română se aude tot mai rar. Totuşi, Eva şi colegii ei nu se dau bătuţi şi încearcă să scrie articole cât mai interesante: "Ne chinuim să nu pierdem interesul cititorilor tineri, pentru că numai aşa vor păstra şi ei limba română curată". De altfel, scopul supravieţuirii limbii e declarat la intrarea în redacţie, unde un afiş (foto) transmite un citat din fostul preşedinte al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu: "Să trăiţi, să înfloriţi, în română să vorbiţi!".
Majoritatea articolelor publicate de Foaia Românească sunt relatări de la evenimente culturale şi religioase. Frecvent, însă, ziarul are şi opinii, portrete, reportaje, iar în mod regulat îşi anunţă cititorii cu privire la feluritele evenimente din judeţele româneşti vecine. "Există un interes mare faţă de evenimentele culturale din România. Noi, românii din Ungaria, tot timpul am aşteptat să cadă graniţele. Adevărul este că au căzut, de când a apărut internetul, şi comunicăm uşor cu România", spune Eva.
Fără excepţie, Foaia Românească anunţă de fiecare dată Târgul meşterilor populari din Oradea, spectacolele de teatru din Oradea şi Arad, ori sărbători ale oraşelor şi comunelor. Cum mulţi români din Ungaria încă au rude în România, profită de aceste evenimente pentru a se revedea.
Două ziare, acelaşi buget
Jurnalismul românesc în Ungaria este, însă, tot mai dificil. De parcă declinul global al presei tipărite n-ar fi suficient, Foaia - publicaţie finanţată exclusiv din fonduri guvernamentale - găseşte tot mai puţin ajutor, atât în Ungaria, cât şi în România.
Conform legislaţiei maghiare, Ministerul Resurselor Umane de la Budapesta finanţează anual toate redacţiile minorităţilor cu o sumă fixă, iar din 2005 Foaia împarte fondurile cu un al doilea ziar românesc din Gyula, Cronica, înfiinţat de Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria (AŢRU), forul care teoretic reprezintă interesele minorităţii, dar în realitate este apreciat ca fiind sub controlul Guvernului ungar. La fel ca Foaia, şi Cronica publică ştiri despre evenimentele cultural-religioase ale românilor din Ungaria, dar, mai ales, despre realizările AŢRU. "Aşa e lumea în care trăim, toate puterile, oricât sunt de mici, vor o gazetă a lor, care să-i laude", constată Eva.
Deşi firesc era să dubleze suma alocată presei scrise, autorităţile de la Budapesta au decis s-o împartă pe din două, aşa că Foaia Românească are acum un buget anual de 60.000 de euro, din care trebuie să-şi plătească toate cheltuielile, de la utilităţi şi salarii până la tipărirea şi distribuirea ziarului. "Guvernul ungar n-a mai majorat suma din 2009, în timp ce TVA-ul a crescut, costurile cu salariile la fel, iar aproape un sfert din banii pe care îi primim se întorc la stat", explică Eva. Efectul? Redacţia lucrează la turaţie minimă, cu doar cinci angajaţi: doi reporteri, inclusiv Eva, un tehnoredactor, un secretar general de redacţie şi un contabil.
Viitor incert
Supărarea Evei e cu atât mai mare cu cât asprimea autorităţilor ungare este dublată de indiferenţa celor române. Teoretic, românii din diaspora pot accesa fonduri anume destinate lor, dar în realitate procedurile sunt foarte greoaie. Mai mult, anul acesta, Guvernul de la Bucureşti n-a făcut încă niciun anunţ privind aceste finanţări.
Îngrijorată că va trebui să închidă redacţia, Eva a "bombardat" cu memorii autorităţile din ţară, abia în urma acestor demersuri având, joia trecută, promisiunea că Foaia va primi, cândva în lunile următoare, suma de 60.000 lei. "Asta ne va ajuta să funcţionăm până la finalul anului. Ce va fi anul viitor, nu ştiu", spune jurnalista.
Banii puţini o împiedică să facă angajări, aşa că nu se ştie ce s-ar întâmpla dacă ea ori colega ei, Anca Liana Butar, ar pune pixul jos. "Nu poţi să iei un tânăr de pe stradă şi să-l faci jurnalist. Are nevoie de pregătire, pentru că probabil nici nu vorbeşte bine limba", explică redactorul şef.
Aşa că, deşi se consideră o optimistă incurabilă, nu mai vede un viitor bun pentru presa românească din Ungaria, şi cu atât mai puţin pentru Foaia Românească. Asta, desigur, dacă Guvernul de la Bucureşti nu-şi va schimba optica, amintindu-şi mai des şi pragmatic că români mai sunt şi dincolo de graniţe şi că şi ei sunt ai noştri...
E-FOAIA
Poveste "transfrontalieră"
Doritorii pot să-şi facă un abonament electronic la Foaia Românească şi primesc pe e-mail ziarul, la preţul de numai 3.500 forinţi (52 lei) pe an. Totodată, pe lângă varianta tipărită, din 2001 Foaia are şi un site propriu, foaiaromaneasca.blogspot.ro, unde publică o parte a articolelor din varianta print.
Recordul de vizualizări l-a avut un interviu luat unei orădence, Corina Neagu, singura farmacistă din Jula vorbitoare de limba română. De altfel, din Foaia Românească a aflat şi BIHOREANUL povestea Corinei, iar în urmă cu o lună a relatat-o şi pentru bihorenii de acasă (facsimil).