Opinii

Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă. Nici peisajele, nici simpla existenţă a pârtiei nu asigură, de la sine, dezvoltarea aşezării. A dovedit-o episodul de la finele anului trecut, întins pe încă două săptămâni anul acesta, când autorităţile locale s-au dovedit incapabile să menţină în funcţiune telescaunul. Ratând vârful sezonului de schi, oraşul a pierdut încasări serioase

Când mergi în ţări exotice e bine să ştii limba băştinaşilor. Astfel scade considerabil riscul de a fi tratat drept duşman şi s-o sfârşeşti la proţap ori să admiri pe vecie frumuseţile locului dintr-o ţeapă arborată pe meterezele unei cetăţi. Dacă le mai duci localnicilor şi nişte mărgele de sticlă frumos colorate, ai şanse mari să ajungi om respectat şi chiar să urci în ierarhia locală până la statutul de semi-zeu.

Gestul unei tinere de a incendia drapelul maghiar de la sediul UDMR Bihor ne arată că noi, orădenii, mai avem de lucru mult la capitolul educaţie. Şi mă refer la ambele naţii, din rândul cărora apar destule persoane stridente, incapabile să trăiască într-un mediu multietnic, multicultural şi multiconfesional.

Avocatul Răzvan Doseanu a dat "lovitura" anului. E drept, 2019 abia a început, dar pentru DNA Oradea debutul s-a petrecut atât de nefast încât e greu de imaginat că anul ar putea continua mai bine. Înregistrarea lansată vinerea trecută, redând un fragment dintr-o discuţie purtată în ianuarie 2018 în sediul instituţiei, va avea mai mult ca sigur efecte devastatoare: nu mai puţin de cinci din cei şase procurori au discutat despre judecătorii "buni" şi judecătorii "răi" din Tribunalul Bihor şi de la Curtea de Apel Oradea.

De când s-au prins tipii din PR şi publicitate că unora le place votul mai des de o dată la 4 ani, concursurile gen "Care e cel mai frumos copil?" sau "Alege Omul Anului" au apărut ca ciupercile după ploaie. Că ele se deghizează în sondaje de opinie pentru a face reclamă organizatorului n-ar fi foarte grav, dar că ajung în presă ca surse de informare credibile şi se transformă în ştiri e o problemă serioasă. Aşa au aflat orădenii acum vreo 2 ani că locuiesc în cel mai frumos oraş din România. Ţineţi minte, nu?

Unii vor spune că 2018 a fost cel mai prost an din istoria recentă a României. Alții îl vor consemna drept cel mai grozav pe care l-a trăit vreodată această țară. Depinde cine vorbește, depinde cine scrie istoria... Dar cel mai important, dacă vrem să mergem mai departe cu bine, în 2019 va trebui să reînvățăm să trăim unii cu alții.

Aho, aho, copii şi fraţi, / Urarea să-mi ascultaţi, / Că de anul viitor, / Urăm unui infractor! / Anul care a trecut / A fost frumos, dar şi urât. / Dintre faptele nasoale: / Amânarea din Parcare, / O Ciupercă-n nelucrare, / Fonduri de Guvern furate, / Multe taxe majorate...

Vom fura şi vom fi liberi! Aţi fi crezut, cu doi ani în urmă, că aşa vor stâlci deviza Revoluţiei - „Vom muri şi vom fi liberi!” - cei cocoţaţi la cârma ţării, care acum nici nu-şi mai amintesc de jertfiţii pentru libertate? Eu, unul, da. De altfel, fiindcă am şi spus-o repetat, destui mi-au acuzat pesimismul, deşi n-am făcut decât să refuz să mă îmbăt cu apă rece şi să-i conving şi pe alţii, pe cât m-am priceput, să rămână treji.

La două zile după 1 Decembrie, UDMR-iştii au aruncat pe piaţă un nou proiect scandalos. Invocând cu tupeu Rezoluţia de Unire din 1918, cea ale cărei urmări le consideră izvor de doliu pentru întreaga maghiarime, au pretins autonomie teritorială şi privilegii etnice care le-ar transforma clientela în belferi bugetari de neatins. Previzibil, niciun "patriot" din PSD n-a îndrăznit măcar să murmure, în schimb, au sărit la beregatele celor patru primari care au iniţiat Alianţa Vestului...

Dacă circuli prin oraş, este imposibil ca la 2-300 de metri să nu dai peste un mic şantier. Ba se sparge o stradă, ba se renovează o clădire. Se introduc ţevi, se raşchetează asfaltul, se amenajează pietonale, este o efervescenţă de parcă la noi s-ar ţine Olimpiada Constructorilor.

Faţă de ediţiile de mai demult, la Gala Premiilor lui Bihorel de anul acesta au lipsit aproape toţi destinatarii înţepăturilor publice cu parfum de premiu. Nu a fost o surpriză pentru nimeni. Din păcate, acesta este un semn că, deşi râde tot mai mult, clasa politică se află într-o pierdere constantă a simţului umorului. Premiile lui Bihorel nu au vrut să umilească niciodată, ci doar au luat în balon lucruri cunoscute de toată lumea: derapaje pe lângă lege, tare de comportament, învârteli şi mânăreli făcute pe sub masă, eşecuri profesionale sau chiar condamnări.

Constat cu bucurie că există o concurență serioasă între cele două centre de putere din Bihor: Primăria Oradea și Consiliul Județean, în ce priveşte muzeele. Iar concurența asta nu poate fi decât benefică pentru turismul din Oradea.

În primul rând, îmi doresc să nu fie doar o mişcare politică, iar declaraţiile de intenţie ale celor 4 primari (fonduri, dezvoltare, infrastructură etc) să fie doar de faţadă, aşa cum se face în orice campanie electorală. Mi-ar plăcea să nu devină un pol politic şi să nu fie exploatată în consecinţă, deşi, dacă va începe să facă performanţă şi să dea rezultate palpabile, e foarte posibil să se ajungă şi acolo. Primul semnal ar fi atunci când vor cere şi alte oraşe să intre în horă.

În urmă cu peste un deceniu, un clujean teribilist zicea că s-a săturat de România. Cum n-a explicat că, de fapt, se săturase de balcanism, de corupţie, de minciună, de demagogie, naţionalism primitiv, murdărie şi dezordine, a fost pus la index ca vândut ungurilor. De câteva luni, patru primari din Transilvania pregătesc o iniţiativă mult pragmatică, deci şi mai "periculoasă" decât manifestul lui Sabin Gherman...

Ne tot mândrim de câțiva ani pe rețelele de socializare și în viața reală cu dezvoltarea orașului și cu aspectul său în continuă schimbare. Ei, bine, iată că, prin aceste scumpiri, devenim într-un fel parteneri ai dezvoltării urbei. Iar modernizarea costă.

Maeştrii barei ne zic, scriitoriceşte, că-i mai bine să scape 99 de nevinovaţi decât să fie condamnat pe nedrept un singur nevinovat. N-au însă a se teme: în România zilelor noastre mai degrabă va fi osândit un singur vinovat din 99. Evident, cel care nu-şi permite să achite onorarii grase avocaţilor şi şpăgi consistente judecătorilor...

Decât să tipărim broșuri și să ne batem cu pumnii-n piept, mai bine ne aplecam pe probleme importante. Să lichidăm toaletele din fundul curții, să racordăm gospodăriile țărănești la gaz metan, să oprim migrația care duce la depopularea țării, acestea erau proiecte ce meritau închinate mărețului Centenar. De autostrăzi nici n-are rost să mai vorbim.

BIHOREANUL prezintă săptămâna asta o afacere de corupţie veche de un veac, aş zice tipic românească, prilejuită chiar de Marea Unire, cea al cărei Centenar îl sărbătorim, cu sau fără ghilimele, după cum ne mişcă inima ori ne duce mintea, în câteva zile. Ca orice afacere publică, însă, şi aceasta a prilejuit unora afaceri personale.

Săptămâna trecută, la dezvelirea bustului lui Mihai Viteazul de la Sânmartin, unde era prezent soborul de senatori PSD, un individ care răspunde la numele de Bonica Cosmin a agresat un protestatar și pe reporterul BIHOREANULUI. Numitul Bonica a fost un activ membru PDL în perioada când partidul era un etalon în furăciuni și evaziuni. A trecut apoi la PNL și-l curta pe Cornel Popa, ospătându-l la pensiunea construită prin evaziune...

Cu cât problemele unei naţii sunt mai multe şi mai profunde, cu atât festivismul îi este mai mare. Nici anul acesta nu vom face excepţie. Sărbătoarea de Ziua Naţională va fi cel mai mare exerciţiu de PR al anului. Aşa cum un om al străzii bea ca să-şi uite drama şi să evadeze dintr-o realitate chinuitoare, România, prin toate trompetele ei autoritare, se va îmbăta cu halbe de apă rece, în timp ce se va agăţa cu unghiile pline de noroi de trecutul glorios şi irepetabil, încercând să ignore prezentul. Un prezent care nu sună prea bine.

De remarcat, totuşi, solidaritatea de care dau dovadă clujenii, inclusiv la nivel de conducere. Se ceartă ca chiorii între ei, dar când este vorba de interesele județului acționează în gaşcă. La noi, în schimb, responsabilii își macină energiile în lupte de orgolii, așa că nici nu-i de mirare că între cele două orașe e o diferență atât de mare.

În timp ce îşi concentrează eforturile pentru a depista orice virgulă pusă greşit de primarul Bolojan, Prefectura ignoră bombele din actele tandemului Pásztor-Mang, iar discriminarea are o singură explicaţie raţională: cea de natură politică. În loc să asigure, cum spune propria lege de funcţionare, respectarea legalităţii de către toate instituţiile, Instituţia Prefectului devine încă una dintre armele Partidului, iar şeful ei se aliniază ca un soldat ascultător al acestuia.

Petru Filip, pe vremea când era primar, avea o tactică ce a dat mereu rezultate. De câte ori trebuia să lanseze în spaţiul public un proiect controversat îl scotea la înaintare pe consilierul său, regretatul Radu Crican. Dacă treaba nu ieşea bine, cel care încasa sudalmele era Crican, iar don Pedro rămânea curat şi uscat. Ceva de genul acesta se petrece acum la Consiliul Judeţean. 

Pe scurt, doi parlamentari implicaţi şi cu bun simţ. Ambii, însă, au dat-o în bară, şi încă rău de tot, cu o lună în urmă, când alături de alţi 8 colegi din PNL, 3 de la PSD şi câte unul de la ALDE şi Minorităţi, au semnat "Întrebarea nr. 5759A/10-10-2018", către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie...

De când avem și Piața Unirii, și Cetatea renovate, suntem în situația măgarului lui Buridan. Bietului animal i-a pus stăpânul două grămezi de fân și măgarul a murit de foame pentru că nu se putea hotărî din care să mănânce. La fel pățim și noi când e vorba de locurile unde să organizăm evenimentele importante. S-au încercat variante, ba în Piață, ba în Cetate, ba în ambele locații concomitent.

Sâmbătă, la orele 17, ora României, în sute de oraşe de pe continent, printre care şi Oradea, a fost proclamată Republica Europa, ca viitoare formă de organizare a actualelor state europene. "Prin acest gest simbolic, europenii de pe întreg continentul îşi exprimă voinţa de a trăi într-o Europă unită, cu drepturi şi îndatoriri egale pentru toţi cetăţenii, care să fie principalii actori ai unei democraţii reale".

O, ce veste minunată de la Consiliul Judeţean se arată! Acum, că ne-am lămurit cu avioanele, domnul Pasztor ne îmbrobodeşte cu poveştile despre renovarea clădirilor Teatrului Arcadia şi Policlinicii. Iată că se împlinesc doi ani de când Policlinica a fost retrocedată Consiliului Judeţean. Timpul a trecut şi oamenii se uită chiorâş la monumentala clădire împachetată în plase, ajunsă simbol al neputinţei mai marilor Judeţului.

M-a durut din nou stomacul, la 3 ani de la masacrul din Clubul Colectiv, când am auzit, la ştiri, aceeaşi poezie intrată deja în folclor: "Barocamera de la Spitalul de Urgenţă Floreasca nu funcţionează nici acum, la 8 ani de la inaugurare. După ce a costat 12,5 milioane de euro, cu tot cu clădirea în care este amplasată". O durere izvorâtă din neputinţă, din frustrare, din blestemul impotenţei româneşti, al cuielor bătute în talpă, al drobului de sare, al prostiei, al incompetenţei şi al lenei.

A fost odată, nu demult, acum vreo zece ani, un cuplu de tineri politicieni orădeni supranumiţi de răutăcioşi "Lolek şi Bolek" - Mircea Matei şi Dorin Corcheş. Ambii PDL-işti, şi-au câştigat faima pentru că în orice apariţie publică aveau o singură ţintă - proaspătul (pe atunci) primar Ilie Bolojan, căruia îi reproşau de ce face aia şi nu aialaltă, de ce aşa şi nu altfel.

Ghiță Pasc, directorul Aeroportului Oradea, poate dormi liniștit, iar şeful Consiliului de Administrație, domnul Bimbo Szuhai, a scăpat de emoții. Troica de la Consiliul Județean și-a mai arătat încă o dată neputința. Din noiembrie, de pe Aeroportul Oradea, spre extern zboară numai păsările călătoare.