Opinii

Dintre toate mizeriile pe care ni le face pandemia asta blestemată, faptul că nu putem călători departe este printre cele mai rele. Nu pentru că ne lipsesc concediile de "afară", nu pentru că e musai să ne împrospătăm colecţia de fotografii din locuri exotice sau capitale celebre, nu pentru că nu ne place în România, ci din cauză că nu mai avem ocazia să vedem ce mai fac ceilalţi şi cum mai e pe la ei.

În 25 octombrie anul Domnului 2000, a apărut primul număr din BIHOREANUL. Dacă Alexandre Dumas a avut strălucita idee să continue povestea nemuritoare a muschetarilor şi să ni-i arate după 20 de ani, hai să fac şi eu la fel, dar invers. Să vedeţi cum eram noi acum 20 de ani.

Da, s-au făcut 20 de ani de BIHOREANUL! Potrivit planurilor noastre de mai an, azi ar fi trebuit să sărbătorim "a la grande", să facem o mare sărbătoare din acest eveniment, o adevărată "Zi a BIHORENILOR", organizată în aer liber, poate la Cetatea Oradiei, deschisă tuturor... N-a fost să fie. În mijloc de toamnă, poate că vremea ne-ar fi îngăduit. Vremurile, însă, nu.

Alegerile interne în PNL Bihor au murit, s-a votat fără comentarii lista impusă de șefu'. Desființarea competiției interne într-un partid poate fi catalogată drept aroganță bazată pe putere și, adeseori, este primul pas către pierzanie. Nu comentez lista lui Bolojan și nici competențele membrilor ei, care sunt convins că se vor descurca în Parlament, ci doar moartea unui principiu simplu, însă esențial, care stătea cândva la baza funcționării partidelor.

Nu ştiu ce şanse rămân, după ultima decizie a Curții Constituționale, ca alegerile legislative să fie la termen, aşa încât actualii parlamentari să nu-şi depăşească mandatele constituţionale. Deşi, potrivit Constituţiei, prelungirea acestora e posibilă doar în anumite condiţii (stare de război, de calamitate, de urgenţă) care, slavă Domnului, nu există, CCR a ajutat din nou PSD, dornic ca scrutinul, cu orice preţ, să aibă loc cât mai târziu.

Un eveniment unic în viaţă, care ar fi trebuit să rămână pe veci în memoria tinerilor căsătoriţi, s-a transformat într-un coşmar. Mi-am imaginat cum trebuie să fi gândit protagoniştii nunţii de pomină care s-a lăsat cu percheziţii la fostul comisar şef Eugen Boc şi cu Covid la nora acestuia.

Adevăr vă zic vouă! Masca e o botniță. E o invenție a podgorenilor, ca bieții culegători să nu poată mânca struguri, așa cum bine a remarcat și Zaharia Stancu. Așa că au dreptate cei care se luptă împotriva botniței, chiar dacă unii dintre ei sunt infractori, indivizi dornici de reclamă sau pur și simplu inși ajunși în stradă pentru că nu au mai încăput în alte stabilimente...

Obsesia asta a multora, că presa face și desface lucruri la modul absolut, mi-a amintit de o întâmplare relatată cândva de Ilie Bolojan, care nu văd de ce n-ar fi cunoscută acum de toată lumea. S-a întâmplat, acum câțiva ani, ca primarul Oradiei să fie convocat la o discuție de șefii Consiliului Județean, Pasztor Sandor și Ioan Mang, pentru a discuta, cu ziarul BIHOREANUL pe masă, anumite articole...

Dacă pandemia de coronavirus ar fi lovit pe vremea lui Ceauşescu, oare ce-ar fi făcut luminatul nostru conducător ca să o stopeze? Ar fi închis complet graniţele, ar fi oprit transporturile în afara celor de strictă necesitate, ar fi dat un decret mult mai drastic cu privire la instituirea stării de urgenţă, ar fi ţinut oamenii muncii acasă câteva săptămâni şi, probabil, le-ar fi ordonat savanţilor români conduşi de academiciana de renume mondial să găsească un vaccin împotriva virusului.

La Consiliul Judeţean treaba e clară. Ştiu de ce se va apuca Ilie Bolojan din prima zi de lucru, când va intra în biroul lui Pasztor Sandor. Se va apuca cu mâinile de cap. În schimb, la municipiul reşedinţă de judeţ situaţia e mult mai complicată. Când ai peste o sută de investiţii pe rol, oricât ai fi de deştept şi binevoitor, nu le poţi face pe toate repede, bine şi, mai ales, foarte ieftin. Florin Birta va trebui să-şi stabilească lista de priorităţi, astfel încât în mandatul lui să se închidă şantierele din Centrul oraşului.

După luni de restricţii impuse de pandemie, în toamna asta am ales să-mi petrec concediul în Bucovina puternic afectată de răspândirea SARS-CoV-2 încă de la începutul crizei sanitare, dar de o frumuseţe singulară. Şi, cum a trece pe acolo fără a opri pe la faimoasele mănăstiri din patrimoniul UNESCO ar fi ca şi cum te-ai întoarce de la Paris fără să fi văzut Turnul Eiffel, bineînţeles că am vizitat şi două asemenea lăcaşuri. Ceea ce am văzut m-a îndepărtat însă rapid...

Cu vreo două luni în urmă, primarul Oradiei, Ilie Bolojan, candidat la conducerea Consiliului Judeţean, afirma într-un interviu acordat BIHOREANULUI că merge „la desecări de mlaştini, nu la masa întinsă”, adică tot la muncă, nu la măriri. Dar ce muncă îl aşteaptă! Una de Hercule: va trebui să cureţe grajdurile lui Augias şi, cu cât va scoate mai multe mizerii din subteranele Parcului Traian, cu atât mai abitir va fi acuzat că o face, tocmai pentru a nu face.

Foarte mulţi spun că Florin Birta nu va fi în veci ca Ilie Bolojan. Adevărul e că nici nu e nevoie, la fel cum nu va trebui să semene nici cu regretatul primar Mihai Sturza sau cu mai puţin regretatul Petru Filip. Odată ajuns pe scaunul de primar, inevitabil vocea ţi se îngroaşă, spatele devine mai lat, răspunzi mai greu la telefon, înveţi să spui şi "nu", ai propriile tale idei, asta pentru că funcţia creează organul. Acum, noul primar are ocazia să ne arate ce a învăţat în anii de ucenicie pe lângă Bolojan.

De când cu pandemia, unii oameni şi-au amintit (iar alţii au descoperit) un film din 2011, pe nume "Contagion", care prezintă, într-o asemănare frapantă cu realitatea pe care o trăim cu toţii acum, un scenariu îngrozitor - un virus nou scăpat de sub control, o pandemie mondială cu deruta medicală aferentă, sute de mii de morţi, drame personale şi mişcări sociale, lupta pentru fabricarea unui vaccin şi, în final, găsirea unei modalităţi pentru imunizarea întregii populaţii...

Prima oară am întâlnit sintagma "oameni noi" la vârsta adolescenţei, în anii ’80, conceptul aparţinând propagandei comuniste, potrivit căreia "omul nou" va "edifica societatea socialistă multilateral dezvoltată". Din cărţile de istorie am aflat că tot un "om nou", ba chiar un "supra-om", îşi dorise cu câteva decenii înainte şi regimul nazist pentru Reichul de 1.000 de ani, iar apoi bolşevicii pentru "cele mai fericite popoare ale lumii", încorporate în URSS.

Doi oameni şi-au îngropat partidele, duminica asta, cu ocazia alegerilor locale, în Bihor. Unul e vechi-vechi, Ioan Mang, sultan la PSD Bihor, celălalt, Silviu Dehelean, se pretinde nou-nouţ... S-ar cuveni, dacă ar avea bun simţ, să plece din fruntea PSD Bihor şi a USR Bihor, pe româneşte spus să-şi prezinte demisiile şi să lase locul altor colegi, mai ştii?, mai vrednici.

Rezultatele alegerilor locale în Bihor și Oradea depășesc orice așteptări. Și cele mai pesimiste, ale învinșilor, și cele optimiste, ale învingătorilor. PNL va avea majoritatea absolută, de două treimi, în Consiliul Local Oradea, și una confortabilă în Consiliul Județean, scor la care nu îndrăzneau decât să viseze liderii PNL-ului, după experiența nefericită trăită acum 4 ani la Județ.

Ne-am lămurit cu toţii, în mai puţin de 6 luni, cam cât valorează lecţiile online. Cu ocazia asta, vă reamintesc că există şi învăţământ la distanţă, care a produs specialişti ce-au inundat piaţa muncii cu abilităţile lor profesionale!

Şefii Consiliului Judeţean al Elevilor i-au pus pe candidaţii la Primăria Oradea să se angajeze că vor da burse elevilor, aşa cum cerea un ordin al Ministerului Educaţiei de prin 2011. Culmea este că cei mai mulţi dintre viitorii primari a făcut primul exerciţiu în funcţie şi au semnat ca atare... Dar de ce trebuie Oradea să le dea elevilor bani? Ce câştigă oraşul din asta? Oricum elevii buni pleacă la facultate în alte oraşe, mulţi tineri o şterg din ţară cu prima ocazie...

Asta e senzaţia mea, la finele unei campanii electorale "pandemice", cu totul atipice, lipsite de culoarea, zgomotul şi gargara mitingurilor mari, dar şi de dezbaterile dintre candidaţi, care ni i-ar fi putut prezenta în adevărata lor splendoare, cu sclipirile sau, dimpotrivă, stângăciile şi limitele lor.

În curând, numărul oamenilor care vorbesc va bate numărul celor care ascultă, iar într-un final târziu al umanității, numărul celor care nu vor avea nimic de spus va fi tot mai aproape de zero. Trăim vremuri în care aproape nimeni nu mai ascultă ce are de spus altcineva, cel mult tace până când celălalt se oprește din vorbit, pentru ca apoi să-și dea drumul la gură.

Oricât de greu ar pica unora, pronostichez că în bătălia pentru Primăria Oradea şi pentru preşedinţia Consiliului Judeţean Bihor zarurile au fost aruncate. Cred, deci, cu variate argumente - politice, administrative, psiho-sociale, electorale - că viitorul primar se numeşte Florin Birta, iar viitorul preşedinte de judeţ Ilie Bolojan.

Mi-ar fi plăcut să asist la o dezbatere publică a candidaţilor la Primăria Oradea. Dacă mulţi ar fi fost curioşi să vadă cum îl încolţesc chalengerii pe favoritul Florin Birta, eu aş fi vrut să aflu şi alte lucruri care pot determina viitorul urbei. Am constatat, din programele prezentate, că niciun candidat n-a spus clar ce va face cu proiectele în derulare, cu cele ce urmează să înceapă şi cu cele aflate doar în faza de început. Să fie acesta un semn că distinşii contracandidaţi ai liberalilor nici nu-şi imaginează să ajungă la butoanele Primăriei?

Sunt situații în viață în care pur și simplu simți că nu ai soluții de a ieși din criză. Priviți ce se întâmplă la Școala Oltea Doamna! Șoferii se enervează că traficul se blochează atunci când părinții vin să-și scoată copiii de la ore. Pe lângă nenorocirea asta cu traficul, mai sunt și lucruri care țin de lipsa noastră de organizare. Mergeți la amiază la orice școală și veți vedea puhoi de părinți, înghesuiți unul în altul ca-n noaptea nunții, în așteptarea odraslelor. Adică îi chinuim pe micuți cu distanțare fizică, cu măști, băști și dezinfectanți, dar marele pericol planează asupra părinților și bunicilor care socializează fără să vrea.

Alegerile de anul acesta mă duc cu gândul la modelul şi actriţa Farrah Fawcett, o frumuseţe celebră în anii '70-'80, a cărei plecare în lumea celor drepţi a trecut aproape neobservată. De ce? Pentru că a avut ghinionul să moară în aceeaşi zi cu Michael Jackson, când internetul era să se blocheze la nivel global din pricina căutărilor despre subiect. Aşa sunt şi alegerile de anul acesta - au neşansa să se întâmple în anul Covidului.

Dacă ar fi după mine, aş pune alegerile numai toamna-iarna. Nu neapărat fiindcă în sezonul rece şi ploios nu se votează pe mititei şi bere, ci mai ales pentru că atunci tot românul simte ce bine-i să aibă asfalt ca să nu îşi ude picioarele, încălzire ca să nu dârdâie în case şi apă caldă să se îmbăieze. Toate, binefaceri ale unui trai civilizat, care nu vin de la sine, ci din buna gospodărire a localităţilor, şi care ar trebui să definească nu doar marile oraşe (în cel mai mare, Bucureşti, crapă toate reţelele, dar încep şi în altele), ci şi aşezările rurale. 

Nu cred că există zi în care diverşi politicieni şi colegi de-ai lor din administraţie să nu cadă acest examen. Iar liberalii - zic de ei fiindcă ei sunt acum la butoane - nu fac, din păcate, excepţie. Prima zi a anului şcolar a fost cea în care şi-a luat un 4 chiar şeful Inspectoratului Şcolar Bihor, Virgil Blage, prin interdicţia stupidă de a permite accesul jurnaliştilor în unităţile de învăţământ...

Una dintre marile teme abordate de ceva vreme în Oradea este problema demolărilor. Poporul, încă traumatizat de epoca Ceauşescu, tinde să bage în aceeaşi oală demolarea unei clădiri, care prin soluţii ingenioase ar fi putut fi salvată cu raderea de pe faţa pământului a unor coşmelii pline cu mizerii şi şobolani. În această problemă spinoasă, deputatul Szabó Ödön vine cu o idee care mie mi se pare de bun-simţ...

Mi s-a părut întotdeauna fascinantă explozia de hărnicie din timpul campaniilor electorale. Se muncește cu foc, se inaugurează în draci, se taie panglici cu spume, se transpiră muncitorește, exact cum fac elevii codași în ajunul tezelor. Îi blamăm mereu pe conducători pentru că nu-și fac treaba, că nu sunt profesioniști și serioși și pentru câte și mai câte, dar nu-i lăudăm niciodată pentru programarea perfectă a inaugurărilor din perioada de campanie.

Gata, se pare că vom avea un stadion cu doar 16.000 de locuri, spre nemulțumirea nostalgicilor care-și aduc aminte că într-o sută și ceva de ani de fotbal orădean am avut o dată 25.000 de  spectatori la un meci. Dar era pe vremea când la televizor îl vedeam numai pe Ceaușescu, iar la unguri ne uitam extaziați la partidele dintre Tatabanya și Salgotarjan.