Opinii

Abia aştept să-l văd pe domnu’ Nelu Mang, întâiul familist al Bihorului, având de-a dreapta sa vreun popă în sutană şi în stânga un frate cu şorţuleţ, echer şi compas (sau invers), propovăduind printre bihoreni modificarea Constituţiei aşa încât să definească expres căsătoria ca "uniunea dintre un bărbat şi o femeie", la referendumul din 7 octombrie! În treacăt fie zis, nu-i ironic că Dragnea a pus "consultarea populară" într-o duminică fără soţ?

După ce, zeci de ani, românii au plătit taxa de drum în prețul combustibilului, rovignete pentru drumuri și taxe de trecere pentru poduri, după ce au trecut ani mulți de la semnarea celui mai păgubos contract din istorie pentru România (contractul cu Bechtel, mulțumim Adrian Năstase!) fără ca cineva să facă pușcărie, după ce s-a furat din banii de drumuri ca-n filme, ei bine, după toate acestea, românilor li se cer din nou bani pentru a nu fi tratați drept animale și pentru a avea dreptul de a circula pe o șosea cu pretenții de autostradă. O adevărată taxă pe prostie!

Prin Alexandru Mudura senior, Oradea şi-a făcut primul mall pe vremea când marile companii de profil nu aveau ochi decât pentru Capitală şi câteva centre urbane importante. Nu-i mai puţin adevărat că era şi greu ca un investitor străin să intre pe piaţa locală câtă vreme filozofia edililor de atunci se limita la "Şi mie ce-mi pică?".

Cu câteva zile înaintea noului an de învăţământ, în Bihor, tovarăşul prim-secretar adjunct Ioan Mang a tras o vizită de lucru în şcoli din Sânmartin, anunţate pentru doar două organe de "presă", între care şi oficina ce-şi spune Agenţia News Bihor...

După ce s-a făcut centura, ne-am dat seama că o bandă pe sens nu e suficientă, aşa că a început munca pentru a doua. După ce s-a dat drumul la centură pe 2 benzi, am constatat că sensurile giratorii nu sunt bune şi s-au făcut traversări supraterane. Abia după ce s-a inaugurat turbogiraţia a apărut ideea traversării subterane a centrului. Construim prima dată mega-clădiri gen Catedrala Ortodoxă şi apoi ne gândim să facem parcări sub ele. Suntem mereu cu un pas-doi în urmă.

Dacă grosul orădenilor empatizează cu Episcopia Greco-Catolică şi suferă pentru pierderea uneia dintre "Bijuteriile Coroanei", Palatul Episcopal, există şi voci distincte, care trebuie ascultate. Nu mă refer la cei care, proveniţi din zgura comunistă, spun că e bine că s-a întâmplat aşa, că şi popii au dat afară Biblioteca. În spiritul eticii şi echităţii socialiste, aş vrea să-i văd cum ar reacţiona ei dacă ar fi daţi afară din locuinţe pentru ca Biblioteca să-şi facă nişte depozite de carte în casele lor.

Semnul cel mai clar că o societate o ia razna este atunci când, într-o situaţie care ar trebui să provoace compasiune şi solidaritate, reacţia oamenilor este opusă. Incendiul de la Palatul Episcopal din Oradea, o tragedie materială regretabilă, a generat o tragedie mult mai mare în rândul orădenilor. În vremurile în care oricine se simte îndreptăţit să emită o părere în spaţiul public, discuţiile pe marginea catastrofei au escaladat orice limită de bună măsură şi inteligenţă.

Lecţia de căpătâi a propagandei este că o minciună spusă repetat tinde să fie acceptată drept adevăr. Aşa şi în România Centenară. Comentezi că au explodat preţurile? Partidul îţi aminteşte că El ţi-a mărit doar salariul! Pricepi, în sfârşit, că deşi intri în magazin cu portofelul mai umflat decât înainte, ieşi cu sacoşa mai uşoară? Pentru prima parte, meritul e al guvernanţilor, pentru a doua, vina speculanţilor! Cârâi că s-au scumpit covrigii? Activiştii te atenţionează că de fapt le-a ajustat găurile! Te vaiţi că pentru benzină, curent, ulei şi pătrunjel te scobeşti mai adânc prin buzunare? Înjură, mândrule român, multinaţionalele!

Dacă acum 8-9 ani mi-ar fi spus cineva că în cursul săptămânii vor ieşi atâţia orădeni să asculte muzică l-aş fi trimis la un consult psihiatric. De când avem însă Piaţa Unirii, atât de hulită de unii, orădenii nu doar că ies cu orice prilej, dar chiar sunt oarecum vexaţi dacă e o săptămână în care nu se întâmplă ceva remarcabil în urbea lor.

Nu cred să existe orădean de bună credinţă şi de bună cuviinţă - greco-catolic, ortodox, romano-catolic, evanghelic, mozaic, agnostic ori ateu, român, maghiar ori de altă grupă sanguină - care să nu fi simţit cum flăcările i-au ars şi lui o parte din inimă. Unirea pentru salvarea Palatului din Piaţa Unirii ar fi, cred eu, cel mai viu, armonios şi cu rost fel al orădenilor de a sărbători Centenarul, de a se reuni.

Interesante mi se par două proiecte. Pentru prima oară, edilii merg la firul ierbii, în cartiere, şi-i întreabă pe locatari cum ar vrea să arate spaţiile dintre blocuri. Primăria vrea să regenereze spaţiile unde au mai rămas, din vremea comunismului, nişte case stinghere şi schelete din beton hidoase.

În aproape trei decenii scurse de când şi-a schimbat prima oară denumirea, PSD a avut câteva figuri iconice. Între ele, după Ion Iliescu, cel "sărac şi cinstit", la loc de seamă a fost mereu Ecaterina Andronescu, cea "săracă şi citită". Universitar, chimistă pe bune, nu ca Leana, rector al Politehnicii din Bucureşti, de două ori preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor şi de trei ori ministru al Educaţiei (sub Năstase, Boc şi Ponta), Doamna Cati s-a bucurat în partid de o popularitate reală, nu confecţionată.

După ce, secole de-a rândul, şi-au luat-o pe coajă din toate poziţiile de la cotropitorii străini, românii şi-au câştigat libertatea de a fi bătuţi de instituţiile propriului stat: Miliţia, Securitatea, Armata, Poliţia, ocazional şi de forţele para-militare ale minerilor. Ultima intrată în păruiala generală asupra poporului căruia i s-a urcat democraţia la cap este Jandarmeria Română.

Problema subvenţiilor trebuie privită însă cu reticenţă, cel puţin din două motive. O dată, pentru că la ce lipsă de forţă de muncă există în Oradea, e imposibil de crezut că oamenii săraci nu-şi pot găsi de lucru. Şi atunci, de fapt pe cine subvenţionăm? Pe oamenii săraci sau pe oamenii fără chef de muncă?

Noua mineriadă a PSD nu mai lasă cale de întoarcere pentru că, pur şi simplu, pe aşa-zişii social-democraţi nu-i interesează demult ce spune poporul, ci doar ce spun ei poporului. Li se rupe de imagine, de sondaje, de UE şi de orice alt „moft”, pentru că probabil şi-au pregătit inclusiv planul de a fura alegerile.

De 4 ani, Untold înseamnă Cluj-Napoca, înseamnă România. Umblă vorba că se vrea mutarea lui în afara orașului, nu din pricina deranjului din centru, ci pentru că scena principală, stadionul adică, e limitativă cu numărul de persoane din motive de siguranță. Dacă se va transforma din festival urban în festival câmpenesc s-ar putea ca percepția să se schimbe.

Am mai povestit despre faptele de arme ale doamnei primar Nagy Gizella, din Biharia. Până acum s-a remarcat prin geniala idee de a renunţa să conecteze comuna la reţeaua de apă introdusă prin Apa Regio. Acum băştinaşii beau apă cu mormoloci, în aşteptarea unui ipotetic proiect pritocit de UDMR exclusiv pentru comunele pe care le controlează.

Așa cum arătam săptămâna trecută, Legea nr. 203/2018 privind măsurile de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale va intra în vigoare la data de 24 august 2018. Plata a jumătate din minimumul amenzii se va putea face în 15 zile, în loc de 48 de ore, cum este în prezent, și va fi aplicabilă tuturor persoanelor care au amenzi neachitate la data de 24 august 2018.

În jurul marilor catedrale sau a piețelor centrale unde se practică acest tip de comerț, după amiază dughenele dispar ca prin farmec, iar spațiul devine liber și curat ca o farmacie. Ei, bine, aici am eu îndoieli. Oare cum am putea menține standardul de curățenie specific spațiului occidental câtă vreme încă suntem minați de filosofia lui „lasă, mă, că merge și așa”?

Mă gândeam, în timp ce îi ascultam, că fiecare dintre ei poate fi cap de afiș al unui festival de muzică. De altfel, au și fost, nu o dată. Dar, în urma ideii lui Aurel Mitran, impresar iscusit, cei patru urcă din când în când pe scenă deodată. Atunci, își spun corifei și se ocupă cu tandrețurile pentru femei. Că n-au găsit altă rimă.

Pe român, dacă nu-l chemi la nuntă, se supără. Dacă îl chemi, nu vine. Aşa şi când îi vine cuiva o idee. Dacă nu face nimic, e delăsător. Dacă face ceva, precis că o dă în bară. Cam în situaţia asta sunt fraţii Micula, după ce au anunţat că vor să revitalizeze Stâna de Vale. Nu-i mai puţin adevărat că au dat suficiente rateuri cu hotelurile de la Marea Neagră pentru ca lumea să fie suspicioasă.

Zarurile au fost aruncate, Cezar a trecut Rubiconul, cale de întoarcere nu mai este. La doi ani după alegerile care au dat în Consiliul Judeţean o majoritate formată din 18 reprezentanţi PSD-UDMR-ALDE, agresivă, dar totuşi fragilă, şi o minoritate de 17 PNL-işti, mare, dar frustrată că puterea nu ţine cont de ea, vinerea trecută liberalii lui Ilie Bolojan au declarat război exponentului puterii, preşedintele Pásztor Sándor.

Deja începe să-mi fie dor de Sanyi Kiss. Era el hoțoman, dar nu șovin. Dar omul a fost înlocuit de jalnici epigoni, care ani de zile i-au dus geanta și i-au cules scamele imaginare, care se dovedesc mult mai toxici decât el.

Ilie Bolojan, primarul de Oradea, pare un om foarte grăbit. În anii pe care-i mai are la conducerea Primăriei vrea să schimbe cât mai multe lucruri. Nu ştiu dacă o face din altruism, din dorinţa de satisfacere a propriului ego sau pentru că aşa cere fişa postului, cert este că are talentul de a supăra pe toată lumea. Nu pot să nu remarc faptul că numărul contestatarilor săi creşte de la o zi la alta.

La 20 iulie a.c., Preşedintele României a emis decretul de promulgare a Legii nr. 207/2018, pentru modificarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Este vorba, practic, de prima dintre cele "trei legi ale justiţiei" mult discutate în ultimul timp în spaţiul public. Dincolo de aspectele politice, noua lege aduce modificări importante cu impact direct asupra actului de justiţie.

Dacă un şofer face un accident fără victime, pe eBihoreanul.ro vor citi ştirea cel puţin 10.000 de oameni. Dacă sunt răniţi, se ajunge la 15.000 de cititori. Dacă, Doamne fereşte, a şi murit cineva, numărul curioşilor sare de 20.000. Dacă, pe deasupra, şoferul conducea un BMW, peste 30.000! Vestea că Florian Bodog a fost dovedit că şi-a plagiat una din lucrările de doctorat nu strânge, însă, mai mult de 8.000 de cititori.

La Centenar, România Mare şi mândră de odinioară nu numai că nu şi-a unit pe deplin provinciile prin autostrăzi, ci reîncepe să sufere de boli ale trecutului, numărând copii morţi de rujeolă, dar şi de probleme pe cât de noi, pe atât de umilitoare. Micul Paris a devenit un mare Voluntari, oraşe întregi rămân fără apă şi se sufocă în duhoarea gunoaielor, munţii sunt raşi, lacurile, ba şi Dunărea, acoperite de mizerii ca-n lumea a treia. Noua Românie bate recordurile, în schimb, la bugetari de lux, pensii speciale şi chiolhanuri groteşti, cum se anunţă cele cinci Zile ale Alexandriei lui Dragnea, ce bat la scor Scorniceştii ceauşişti.

Niște asociații care primeau de la cetățeni acea brumă de bani de 2% din impozitele pe 2017, pentru a mai acoperi nevoile copiilor cu grave probleme de sănătate, s-au trezit că sumele au fost deturnate către niște parohii ortodoxe. S-au trezit anul acesta pentru că e prima dată când ANAF-ul trimite fiecărui donator o scrisoare prin care-l informează cui a donat acești bani...

A venit multă lume, Andrei, să îşi ia rămas bun de la tine. Atâtea inimi grele la un loc nu am văzut de mult timp. Uneori trebuie să murim ca să ne dăm seama cine suntem. Ai fi fost mândru, cu toată modestia ta emblematică, să vezi câţi oameni frumoşi au venit să te salute. A fost multă tristeţe în locul acela, pentru că moartea ta a fost mai mult decât breaking news. A fost heart-breaking news.

Degeaba ne-am străduit să facem noi un Untold mai mare, e imposibil. Nici de o Gărână mai deșteaptă nu cred că suntem în stare. În schimb, la ce mândrețe de Cetate avem, nu cred că există localitate în România să poată rivaliza cu noi când este vorba de un Festival Medieval.