Opinii

Discuţia despre aşa-zisul risc de a-şi pierde pensiile speciale (de serviciu) i-a făcut pe magistraţii din România să-şi fluture cu nervozitate robele la fel cum îşi pun balabustele poalele-n cap când le prinde potera cu ceva ce nu le aparţine. Pentru că şeful PSD a anunţat sesiune extraordinară a Parlamentului pentru abrogarea pensiilor speciale, iar Guvernul are de gând să-şi asume răspunderea pe o asemenea lege, sute de judecători, procurori şi grefieri au ameninţat cu greva, ţipând că anularea pensiilor de serviciu le încalcă independenţa. Ceea ce n-au făcut când politicienii au sluţit legislaţia penală, să nu uităm.

Zilele trecute, Oradea a intrat în colimatorul primarilor celor mai importante orașe din țară, Bucureștiul și Clujul. Și, ca de fiecare dată, fără ca noi să avem vreo vină. Asta nu înseamnă că nu suntem măguliți că ditamai primarii de capitale, de provincie și de țară nu mai pot dormi de grija noastră!

Partid-balama, care s-a obişnuit să-şi ofere „serviciile” când PNŢCD şi PNL, când PD-PDL, când PSD, UDMR nu trăieşte decât din parazitarea partidelor întemeiate sau măcar justificate ideologic, oferindu-le în Parlament, în Consiliile Judeţene şi în Consiliile Locale voturile pentru încropirea unor majorităţi, în schimbul atât al discriminărilor pozitive oferite minorităţii, cât mai ales al privilegiilor pentru liderii acesteia.

Vicepreședintele Consiliului Județean Bihor, Traian Bodea, a venit cu o găleată de cenușă pe care și-a pus-o în cap. După trei ani şi jumătate de șefie, și-a dat seama că la instituția pe care și el o conduce sunt fel de fel de loaze de partid care nu fac nimic. Aflăm că în 2018 au rămas necheltuiți aproape 100 milioane lei, iar anul trecut 52 milioane.

Dacă nu mă înşel, era perioada în care preşedintele Iohannis se contra cu PSD pe marginea numirii unui premier, când Moise Guran a făcut o ediţie a emisiunii "România în direct" pornind de la întrebarea "Care ar fi cea mai potrivită persoană pentru a fi desemnată premier?". Ascultătorii au pomenit multe nume, inclusiv din zona non-politică, printre care, deloc surprinzător, şi al lui... Moise Guran. Ca de obicei, în situaţii critice, oamenii au nevoie de un om, un singur om, care să îi salveze. E posibil ca atunci să-i fi apărut jurnalistului gândul de mărire.

În urmă cu un deceniu, când îşi începea primul mandat, primarul Ilie Bolojan socotea corect că Oradea trebuie înnoită radical, atât prin refacerea sistemelor de apă-canalizare şi de termoficare, cât şi prin reabilitarea clădirilor din centrul istoric, aşa încât acestea să devină atractive inclusiv turistic. Apoi a declanşat cele mai vaste operaţiuni în ambele direcţii, în ciuda contestărilor formulate de adversari.

La cele 100 proiecte aflate în derulare, primarul Bolojan vrea să mai implementeze încă 172, dacă tot a reuşit să rezolve accesarea banilor de la UE. Practic, în felul acesta, în 2020 Bihorul are pe rol 273 lucrări, pentru că vine şi Consiliul Judeţean cu o investiţie. Mă gândesc că au de gând să termine terminalul neterminat, care trebuia terminat cu doi ani în urmă.

O mare parte din sudalmele pe care le încasează autorităţile ar fi evitabile dacă s-ar comunica sincer şi corect pe canalele oficiale. Dar, de cele mai multe ori, în România se preferă tăcerea. S-au făcut paşi mari înainte în domeniul comunicării în ultimii 30 de ani, dar încă suntem departe de lumea în care, atunci când apare o problemă, se organizează rapid o conferinţă de presă, preferabil în direct.

În fiecare an, Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză răsuceşte cuţitul în rana bihorenilor şi ne arată că avem printre cele mai mici salarii din ţară. Este clar că de-a lungul celor 30 de ani nu s-au putut găsi metode de a scăpa de acest loc ruşinos în clasament.

Cred că înălțarea clădirilor în centrul orașului nu este neapărat un lucru greșit. Cu condiția ca Primăria să acorde facilități la alinierea pe înălțime și nicidecum să supraimpoziteze casele mici și inestetice. Însă trebuie mare grijă cu ce arhitecți facem noile plombe. Am văzut câteva clădiri care ar intra lejer la categoria rebuturi...

Numele lor nu sunt importante aici, îi ştiţi bine. Dar apariţia acestor cavaleri ai românismului nu pare să fie accidentală. Discursurile lor împotriva străinătăţii, tot un fel de "Alege cu inima, Doamne fereşte să gândeşti cu creierul!", deviază atenţia de la un adevăr mult mai crud şi mai greu de acceptat – nicio naţiune străină nu ne-a făcut mai mult rău după '89 decât ne-am făcut noi înşine, prin toţi aleşii şi, mai ales, prin nealeşii care au inspirat aer românesc în ultimii 30 de ani.

Ca un glonţ pe la ureche a trecut 2019. Numai prezenţa mare la alegerile europarlamentare şi la referendumul pentru justiţie a făcut posibilă, cred eu, încarcerarea lui Liviu Dragnea şi stoparea, momentan, a agresiunilor PSD împotriva libertăţilor şi buzunarelor românilor. Decisiv, însă, va fi abia 20-20, cum ar fi spus neruşinata Dăncilă...

Niciodată n-a fost atâta lume la Târgul de Crăciun ca anul acesta. Cred că principalul motiv este prezenţa Casei de Sticlă a celor de la Radio Zu. Sunt convins că Primăria a scos bani buni din acest târg pentru că ia cotă parte din încasările comercianţilor, iar la ce puhoi de lume a fost, şi vânzările au fost pe măsură!

Țin mine, v-ați plâns mai anu’ / Când venise Bolojanu’ / Cu vreo zece șantiere, / Că e zgomot, praf și schele. Dar v-ați prins abia acum /  Că de fapt era parfum / Față de ce-i în ăst an. Vinovat: tot Bolojan.

Am făcut o glumiţă pe Facebook săptămâna trecută, în ziua în care era inaugurată noua scenă rotativă a teatrului Regina Maria: "Acuma, că are scenă rotativă, teatrul orădean ar putea avea şi conducere rotativă - o dată Elvira, o dată Daniel. Aşa nu se mai supără nimeni". Mi-am permis să folosesc numele mici ale ultimilor doi manageri ai trupei Iosif Vulcan, Elvira Rîmbu şi Daniel Vulcu, tocmai pentru a sublinia caracterul amical al comentariului.

Cu trei decenii în urmă, Moş Gerilă ieşea din scenă urât, la fel cum intrase, călare pe recuzita comunistă, deschizând şansa revenirii lui Moş Crăciun. În vara următoare, unul dintre bodyguarzii ideologici ai defunctului Gerilă prevestea că până la „România normală” urma să trecem printr-un purgatoriu de 20 de ani.

Dintre toate prostiile pe care le-a făcut PSD în timpul celei mai recente guvernări, una am simţit-o - şi încă o simt - cel mai tare. M-a durut capul când l-am auzit pe Liviu Dragnea promiţând în campania electorală că va fi eliminată taxa de timbru aplicată maşinilor second-hand aduse în România.

Guvernul a aprobat prelungirea centurii Oradiei până la Autostrada A3, care va face legătura cu Ungaria. Va fi un drum de 19 kilometri, cu pod peste Criş şi pasaj suprateran peste şoseaua Borşului. În plus, mai primim şi 22 milioane lei pentru exproprieri. Iar banii pentru centură, peste 150 milioane euro, sunt puşi la dispoziţie de Uniunea Europeană. Este de departe cel mai important şi costisitor obiectiv al oraşului, alături de centrala pe gaz şi magistralele de termoficare.

Săptămâna trecută, după o şedinţă a Asociaţiei Municipiilor din România, al cărui preşedinte executiv este, primarul Oradiei a făcut Guvernului o propunere revoluţionară: să mute o parte din fondurile PNDL către cofinanţarea proiectelor cu fonduri UE. Aşa-zisul Program Naţional de Dezvoltare Locală inventat de Liviu Dragnea în 2012, când era vicepremier sub Ponta, alocă munţi de bani (până în prezent peste 36 miliarde lei) pentru primari de comune şi orăşele, sub pretextul unor proiecte de dezvoltare locală.

Fraţii Micula au câştigat un proces cu Statul Român, în urma căruia acesta era obligat să le plătească despăgubiri de 84,5 milioane euro. Cum nimeni nu s-a sinchisit de această problemă, după calcularea dobânzilor şi penalităţilor suma a ajuns la aproape 400 milioane de euro.

Într-o societate ipocrită, vestea că aproape jumătate din adolescenţii României sunt analfabeţi funcţional (potrivit celei mai recente testări PISA, a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, 44% nu înţeleg un text, deşi cunosc literele care îi formează cuvintele) a fost întoarsă pe toate feţele câteva zile, după care, ca de obicei, a şi fost uitată pentru a face loc altor uimiri, nou-nouţe.

Un monstru în sine, birocrația creează la rândul ei alți monștri. Birocratul are infinit mai mult respect pentru o hârtie semnată și stampilată decât pentru un om în carne și oase. Din spatele unui birou sau baricadat în spatele unei tejghele cu geam termopan, birocratul se simte o ființă superioară, un supra-om, care va descalifica orice biped lipsit de hârtiile necesare pentru a dovedi ce are de dovedit.

După unii, Primăria n-ar trebui să cheltuiască 120.000 euro pe niște emisiuni care vor fi ascultate, estimativ, de „numai” 14 milioane de oameni. Mai bine ar împărţi banii tuturor locuitorilor. Cu 50 de eurocenți în plus, sărbătorile fiecărui orădean ar căpăta o strălucire aparte.

Încrederea se câştigă greu şi se pierde repede. Imediat după încheierea alegerilor prezidenţiale, unul dintre liberalii adunaţi s-o savureze la sediul PNL Bihor, Mircea Mălan, părea conştient de povara rezultatului. Nu ştim, de fapt, cu exactitate, câtă încredere i-au acordat românii lui Klaus Iohannis.

Un simplu „Doamne ferește!” a devenit mai eficient decât o centură trasă peste piept, iar un „Doamne ajută!” îți poate permite să îți bați joc de propria sănătate fără teama unui sfârșit în chinuri. Dumnezeu dă, ajută, păzește și miluiește, tu trebuie doar să ceri. Pentru celelalte baiuri s-au inventat ceasul rău, pisica neagră, numărul 13 și necuratul...

Întâi ar fi trebuit terminat pasajul suprateran de pe centură, din dreptul cimitirului. Măcar aşa orădenii ar mai fi avut o variantă de ocolire a centrului oraşului. Apoi ar fi trebuit finalizată noua linie de tramvai. Mai mult, tramvaiul ar trebui să fie un metrou de suprafaţă, în aşa fel încât maşinile să nu poată circula peste linii. Abia apoi ar fi trebuit să ne apucăm de pasajele din centru. Numai că la noi nimic nu merge ca la carte.

Orbiţi de apartenenţa actorului Daniel Vulcu la PNL, cei doi au pus-o manager interimar pe actriţa Elvira Rîmbu, pentru un mandat de 6 luni, prelungit tot nelegal de peste un an şi jumătate. Sub aceasta, Teatrul l-a scos pe actor până şi de pe site-ul instituţiei, din galeria cu membrii trupei, gest de un stalinism de anii ’50, ruşinos din partea unor oameni de cultură. Care, în treacăt fie spus, nu au mai făcut posibil niciun spectacol memorabil de când cârmuiesc Teatrul Regina Maria.

Până săptămâna trecută, credeam că între finaliştii prezidenţialelor trebuie să existe o dezbatere, ba chiar să fie legiferată, dar aşa încât să nu degenereze în ţigănie. În câteva zile, societatea s-a împărţit între unii care, fiindcă Iohannis refuză "confruntarea" cu Dăncilă, îl acuză de laşitate, şi alţii care, ştiind ce a făcut fiecare, consideră dialogul imposibil. Tema "Marele Mut vs Proasta Statului" a devenit ea însăşi temă de campanie pentru turul decisiv.

Cred că primarul Ilie Bolojan se ghidează în viaţă după principiul "repetiţia este mama învăţăturii". Altfel nu se explică de ce, după episodul dureros cu Gavril Grebenişan la cârma Spitalului Judeţean, a recidivat cu Dacian Foncea ca manager la Municipal.

Klaus Iohannis știe că nu e un tip șarmant cu electoratul. I-ar plăcea la maxim dacă n-ar trebui să interacționeze cu nicio ființă umană, să nu fie nevoit să zâmbească fals în fața camerelor, să nu dea mâna cu nimeni niciodată. Trecerea de la dezinvoltura balcanică a lui Băsescu la seriozitatea atât de neromânească a lui Iohannis a fost prea brutală pentru publicul larg, în ochii căruia președintele ar trebui să fie un tip de viață, chefliu, cu vicii, slobod la gură, cu râs zgomotos și cu inima bătând în ritm de manea...