Opinii

Cel mai important eveniment al săptămânii trecute a fost anunţarea de către primarul Ilie Bolojan a două noi proiecte cu fonduri UE în valoare de 24 milioane euro, pentru decongestionarea traficului pe axa rutieră cea mai problematică a oraşului, între podul Dacia şi zona Cantemir, cu pasaje subterane, favorizarea mijloacelor de transport în comun şi multe, multe detalii inginereşti, precum exacavarea la 4 metri şi relocarea reţelelor de utilităţi…

Dacă nu se deschideau graniţele şi romii nu puteau pleca, mânaţi de sărăcie, să cerşească şi să-şi valorifice talentele în UE, azi, în mod cert, întâmplări ca la Borod, ar fi fost banale şi frecvente. Ce s-a întâmplat la Borod? Nişte săteni care au avut tupeul să-i surprindă pe ţigani la furat, au fost bătuţi de întreaga şatră şi s-a înregistrat şi o premieră absolută în zonă, agresorii punând pentru prima oară mâna pe lopeţi, furci şi topoare, dar nu neapărat pentru a munci.

Taximetristul cu care am călătorit săptămâna trecută mi-a spus că, dacă ar fi trăit în altă ţară, şi-ar fi ales o altă meserie: "M-aş fi făcut asasin profesionist. Ai luat comanda, ai executat-o, ai luat banii şi gata. Simplu! Nu ai nimic personal cu omul, îţi faci doar meseria". În ochi i se citeau indicii clare că vorbea cât se poate de serios. L-am privit perplex, căutând replica potrivită pentru o astfel de confesiune. N-am găsit-o. Am plătit şi am coborât.

Ideea primarului Ilie Blojan de a supraimpozita clădirile care nu se ridică la înălţimea celor din preajmă a fost o mană cerească pentru dușmanii acestuia. Imaginea cu bătrânul coș al CET-ului fumegând a expirat, dealul Ciuperca este un subiect vechi, iar Drumul expres s-a rezolvat între timp. Sigur, mai dăinuie sloganul cu „primarul beton”, dar încă nimeni n-a reușit să înlocuiască acest material din poduri și șosele cu naturalul chirpici.

Merită, totuşi, măcar pomenite numele senatorilor şi deputaţilor bihoreni care au modificat Codul de procedură penală şi Codul penal aşa încât victima să rămână fără apărare, dar infractorii să capete, practic, imunitate. Şi nu numai. Căci într-un elan bezmetic, aceiaşi inşi au votat şi alte proiecte mortale, cum e, de pildă, cel care pune „clopoţei” Poliţiei, obligând-o să presemnalizeze maşinile cu radar, astfel încât vitezomanii să poată încetini în dreptul lor, dar în rest să fie liberi să gonească nesancţionaţi, cu riscul uciderii altor oameni, pe şosea sau pe trotuar.

Dacă România se califica la Mondiale, poate că legile justiţiei n-ar fi păţit-o atât de rău. O eventuală prestaţie bună a echipei noastre ar fi devenit periculoasă pentru actuala coaliţie de guvernământ, căci tradiţionalele ieşiri de bucurie în stradă în urma victoriilor s-ar fi putut lesne transforma în mitinguri masive de protest. Cu România în Rusia (cât de ciudat sună asta!), PSD-ALDE nu ar fi avut curajul să mutileze Codul Penal, ar fi lăsat-o pentru mai târziu...

Degeaba au ieşit orădenii în stradă ca să se plângă de mirosurile de la Nutripork. Degeaba s-au mobilizat internauţii. Degeaba a urlat presa. Mirosurile nu ajungeau nici la Ministerul Mediului, nici la APM Cluj, unde se stabilea dacă porcii chiar put sau orădenii sunt prea sensibili. Primarul Bolojan a decis să încheie acest război drept, dar interminabil, cu o pace avantajoasă pentru orădeni. Şi de data asta nu s-a sfiit să-i ofere compensaţii patronului de la Nutripork...

După ce luaţi o pauză de respiraţie, hai să ne punem întrebările: o fi sau nu ştirbire a "suveranităţii naţionale" faptul că politicienii noştri, spre deosebire de alţii, nu mai au voie, practic, să facă puşcărie? Dar acela că o treime din români au buda-n fundul curţii, o fi "discriminare negativă" a poporului nostru faţă de alte popoare sau nu?

Cele mai cunoscute animale domestice din lume au intrat în vizorul Primăriei din Oradea. Împreună cu porumbeii au devenit ţintele publice ale unui nou regulament care le interzice oamenilor să le mai hrănească. Aplicând în continuare logica din primul paragraf, după ce Primăria va rezolva şi problema pisicilor, probabil că populaţia şoarecilor şi şobolanilor va creşte exponenţial...

Primarul Ilie Bolojan a făcut o conferință de presă cu ocazia împlinirii a 10 ani de când conduce municipiul. În aceeași zi, două junghiuri de mașini s-au ciocnit, fără urmări grave, într-o comună din Zona Metropolitană. Prima știre a avut cam 4.000 de citiri, a doua 18.000. Semn că dacă Bolojan vrea să-și prezinte cei 10 ani de mărețe împliniri și vrea să afle toată lumea, ar fi bine ca înaintea conferinței de presă să bușească mașina de serviciu de zidurile Primăriei.

Până să ajungă Vioara Bara şefa Uniunii Artiştilor Plastici puţini ştiau cine conduce instituţia, iar foarte mulţi habar nu aveau dacă Uniunea chiar era condusă. Vioara, pe lângă că este un artist talentat şi de succes, e şi o fiinţă tenace. S-a dus pe capul şefilor de la Judeţ şi Primărie pentru a mişca lucrurile.

Aţi ghicit, sunt "muieretul" PSD, armata fustelor sub care se ascund şi dindărătul cărora acţionează baronii de tot felul, comunali, judeţeni, naţionali. Imposibil de stăvilit, epitetele ţâşnesc pe reţelele de socializare, în conversaţiile particulare şi în comentariile publice dintr-un singur şi acelaşi motiv: spre deosebire de TIR-istele de pe centură, Vestalele Partidului se închiriază nu pentru "una scurtă", nu pentru o oră sau pentru o noapte, ci se prostituează "politic", pentru câţiva ani, pentru un ciclu electoral, pentru un mandat, pentru o funcţie, pentru un scaun. Îşi vând nu cărnurile (nu neapărat şi nu toate), ci sufletul.

Oamenilor le plac poveştile de succes. Le sorb de pe buzele povestitorilor, îşi turtesc nasurile de ecranele televizoarelor când le văd filmate, îi adoră pe cei care ajung să aibă succes prin forţele proprii sau contexte favorabile ale destinului. Cu cât cel care vânează succesul porneşte mai de jos şi cu cât posibilităţile-i sunt mai mici, cu atât mai spectaculoasă va fi izbânda şi mai mare bucuria oamenilor.

După 9 luni în care minoritatea celor 17 consilieri judeţeni ai PNL a fost egala majorităţii UDMR-PSD-ALDE, rămasă din septembrie 2017 tot în 17 reprezentanţi prin excomunicarea fostei preferate a şefului PSD Bihor, Ioan Mang, „parlamentul” bihorean a revenit săptămâna trecută, aşa cum a decis Curtea de Apel, la formula rezultată din alegerile locale de acum două veri. Miercuri, cu doar un vot împotrivă şi o abţinere, a fost validat cel de-al 18-lea echipier al alianţei, PSD-istul salontan Adrian Szatmari.

Angela Lupşea, preşedinta Fundaţiei pentru Protejarea Monumentelor Bihor, conduce muzeele şi Cetatea oraşului cu rezultate modeste. În numeroase ocazii am veştejit-o considerând că e inadmisibil ca, la doi ani după finalizarea reabilitării, în fortăreaţă să nu se întâmple mare lucru. Acum, însă, trebuie să recunosc că Zilele Art Nouveau au fost o reuşită care, cred eu, i-a uluit până şi pe organizatori.

Umorul e ca mâncarea - are mii de forme, gusturi și arome. Nimeni nu agreează toate bucatele de pe pământ. Plaja de preferințe culinare ţine, în cazul celor mai mulți oameni, de cultura locului în care s-au născut, de ce le-a gătit mama toată viața, de posibilitățile financiare, de zona respectivă, de educație și auto-educație, de tradiție și conservatorism.

Anul trecut, Zilele întemeietorului oraşului Oradea au fost un succes nesperat. Cifrele privind audienţa au fost ameţitoare, organizatorii estimând chiar 60.000 de participanţi la manifestări. Din start, anul acesta organizatorii au anunţat că ar dori ca sărbătoarea să nu fie una a comunităţii maghiare, ci a tuturor orădenilor. Uşor de zis, dar greu de digerat pentru unii.

Vinerea trecută, şeful Poliţiei de Frontieră Române, orădeanul Ioan Buda, a dat o veste mare: după o întâlnire cu omologul de la Budapesta, a decis deschiderea "ocazională" a unui nou punct de trecere a frontierei în Bihor, la Santăul Mare, exclusiv pentru "efectuarea unor transporturi de materiale de construcţii" necesare construirii autostrăzii din Ungaria. Nimic rău până aici, dar asta numai dacă avem memorie de efemeridă şi nu ne amintim câteva detalii poate, totuşi, relevante...

Emil Rengle a câştigat cea mai recentă ediţie a concursului "Românii au talent". Emil, orădeanul nostru, pute de talent. Îşi smulge coastele, îşi scoate plămânii, dansează dumnezeieşte, transmite emoţii...

Tururile cicliste au încetat de mult să mai fie simple competiţii sportive. Cred că aşa cum arată marile tururi, la ora actuală componentele: turistică, istorică, geografică şi culinară o depăşesc cu mult pe cea a performanţei sportive. Deci e limpede că Turul Bihorului este o excelentă ocazie de a scoate în faţă minunăţiile naturale ale zonei.

E ora 4 dimineaţa. Tocmai m-am întors de la o petrecere. Intru la un duş rapid înainte de somn. Când ies din baie, ştergându-mă, aud un zgomot suspect. Hrrr...! Hrrr...! Ciulesc urechile. Câinele meu sforăie uneori, dar niciodată aşa tare. Zgomotul continuă cu o ritmicitate mecanică. Hrrr...! Hrrr...! Mă dumiresc că vine de pe casa scării. Arunc o ocheadă pe vizor şi detectez mişcare în zona balustradei. Deschid uşa finuţ, fără niciun zgomot şi păşesc afară. Sunt în chiloţi şi parţial ud.

Dacă măcar unul dintre figuranţii mânaţi la marele miting „împotriva abuzurilor” îşi va pune măcar una dintre adevăratele întrebări ar putea înţelege că nu Justiţia e duşmanul abuzator, ci cei care şi-au pus în cap, pentru că pot, s-o transforme pe doamna cu balanţă în simplă menajeră.

Primarul Ilie Bolojan a prezentat pe larg ideea masterplanului pentru Universitate, un proiect întins pe 20 de ani, prin care Primăria se angajează să verse anual câte 2 milioane de euro pentru dezvoltarea campusului şi, implicit, a învăţământului universitar din Oradea. Sunt convins că dacă i-ai întreba pe marii oameni de catedră de la Sorbonica despre destinaţia biştarilor, mai mult de jumătate ar cere ca banii de la Primărie să fie daţi pentru creşterea propriilor salarii.

Un video care a circulat agresiv pe internet, în special pe reţelele de socializare, arată cum un chinez modelează plastic cald într-un vas cu apă, îl amestecă cu vopsea verde deschis şi, după câteva secunde, creează... o varză! O finisează, îi dă forma naturală şi apoi o taie în două. Varza arată 100% real.

Tisologii, cei mai mari experţi în creşterea şi propăşirea tiselor, ecologiştii de Peţa, au ieşit în presă cu grave acuzaţii. Plantele strămutate din faţa Teatrului dau semne de uscare. Ei îşi pun întrebarea de ce au fost mutate. Eu îmi pun întrebarea de ce au fost plantate taman în faţa Teatrului...

Turiştii umblaţi prin lume ştiu că una din principalele probleme cu care se confruntă în vacanţă sunt toaletele. În Germania şi Austria nicicum nu dai de ele, pentru că nu te poţi duce după miros, într-atât sunt de salubre şi civilizate. În spaţiul latin, deh, acolo mai dai şi peste toalete care fac ca distanţa între nări şi cap să fie de doi metri, adică să-ţi mute nasul.

Nu teribilismul, nu inconştienţa, nu iresponsabilitatea şi nici "neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic" au provocat accidentul din Ungaria în care au murit 9 români, ci prostia! Să ai în mână 9 vieţi, 10 cu a ta, să faci live pe Facebook cu un jaf de maşină veche de peste 20 de ani şi să mai intri senin în depăşire e dovadă de prostie crasă, prostie pură, prostie absolută.

Mihai Neşu, orădeanul care cu un deceniu în urmă era iubit nu doar de suporterii Stelei, ci de toţi spectatorii de fotbal, trăieşte de şapte ani într-un scaun cu rotile. În mod normal (în sensul că uzul face norma, iar la noi obişnuinţa nu e tocmai altruismul), un om ajuns într-o asemenea nenorocire ar fi devenit un neputincios. Sunt din aceştia cu milioanele, chiar şi deplin valizi, nu?... Mihai, însă, n-a fugit de lume, ba a început să-i dea mai mult decât până atunci...

Orice şofer care se respectă are nu un baston de mareşal în raniţă, ci o bâtă de baseball în portbagaj. Asta pentru a rezolva problemele apărute în trafic, dar mai ales în parcări. Oradea are peste 100.000 de maşini şi cam 20.000 de locuri de parcare de domiciliu. Mă şi mir că încă nu am văzut prin parcări maşini supraetajate, ca autobuzele din Londra.

Un abuz comis la o competiţie recent găzduită de Arena Antonio Alexe din Oradea şi neştiut public până acum arată că înaintăm pas cu pas spre un regim poliţienesc în care legea nu contează decât în măsura în care e interpretată samavolnic, pentru a da o aparenţă de temeinicie comportamentelor şi deciziilor discreţionare. La începutul lunii, un orădean a fost împiedicat să intre la o partidă de baschet de către nişte jandarmi.