Oradea noastră

M-am întrebat de multe ori: unde se opreşte obligativitatea şi începe voluntariatul şi care este spaţiul în care cele două se întâlnesc? O autoritate publică are obligaţia să gestioneze banii publici în modul cel mai eficient şi să ofere locuitorilor servicii pe măsura veniturilor prezente şi viitoare. În egală măsură, locuitorii unui oraş îşi plătesc taxele la timp pentru că aşteaptă la schimb şosele mai bune, servicii medicale de calitate, un învăţământ performant etc. În ambele situaţii, aşteptările sunt reglementate prin lege, care ne impune ce, cum şi când să facem. Până aici, totul e obligatoriu.

Săptămâna trecută, Oradea a găzduit în premieră adunarea generală a Reţelei Art Nouveau, o comunitate cu 22 de oraşe, din 16 ţări, care au moştenit reale bijuterii arhitecturale. Printre specialiştii care au admirat oraşul s-a numărat şi preşedintele reţelei, Théo Huguenin-Elie, filolog, filosof şi, totodată, din 2013, primar în oraşul elveţian La Chaux-de-Fonds. Surprins de multitudinea şi spectaculozitatea clădirilor Art Nouveau din Oradea, Théo Huguenin-Elie a mărturisit că a văzut în oraş şi exemple de lucrări prost executate. 

În secolul al XIX-lea, în Oradea existau mai multe organizaţii caritabile. Una din ele era Congregaţia Fiicele Carităţii ale Sfântului Vincenţiu de Paul, înfiinţată în jurul anului 1850 de către Nogáll János şi continuatoarea ordinului călugăresc creat de preotul catolic francez Vincent de Paul, în 1663. Congregaţia Fiicele Carităţii a funcţionat sub patronajul bisericii catolice, gestionând un întreg sistem educativ pentru fete: creşă, grădiniţă, şcoală, liceu pedagogic.

Societatea de transport local OTL ar putea deveni metropolitană. Primarul Ilie Bolojan a propus înfiinţarea unui sistem de transport public comun atât pentru municipiu, cât şi pentru cele 11 comune vecine, ceea ce ar presupune existenţa unui singur operator şi, implicit, a unui abonament unic. O idee care, însă, nu e pe placul tuturor edililor...

De săptămâna trecută, RER Vest a început să împartă celor 12.000 de orădeni care colectează selectiv în trei fracţii noii saci destinaţi biodeşeurilor. Chiar dacă sunt de aceeaşi culoare cu sacii primiţi de orădenii care stau la case pentru colectarea fracţiei uscate, cei distribuiţi acum nu trebuie umpluţi cu resturi reciclabile. Confecţionaţi din plastic biodeogradabil, sunt meniţi să strângă exclusiv resturile alimentare, care vor deveni compost.

Orădenii care știu să cânte la pian sau cei cărora le place să asculte sunt invitaţi în Parcul Libertății. Florarul Marius Sabău a readus aici pianina care a încântat urechile trecătorilor vara trecută.

Şcoala Gimnazială "Oltea Doamna" rămâne o eco-şcoală. Eforturile elevilor şi ale profesorilor de a promova ecologia şi grija faţă de mediu, prin acţiuni educative, dar şi plantări de arbori şi flori, a fost răsplătit de reprezentanţii Centrului Carpato-Danubian de Geoecologice, care au stabilit că această unitate de învăţământ merită în continuare certificatul verde.

Asociaţia pentru Promovarea Turismului din Oradea şi Regiune a lansat brandul de oraş, conceptualizat împreună cu firma de consultanţă şi design Brandient. Simbolul grafic al brandului Oradea este „Supercoroana”, o transpunere metaforică prin desen „a staturii, unicităţii şi prestigiului oraşului”. Compus din 5 coroane şi o inimă, logo-ul este însă greu de reprodus şi, mai ales, de înţeles...

Indiferent că sunt săraci sau bogaţi, ţiganii se înveselesc la un acord lăutăresc, aşa cum se cântă de sute de ani în familiile lor. Muzica i-a însoţit mereu în drumurile lor, iar adesea chiar cântecele lui Cinka Panna. Puţini orădeni ştiu, dar cartierul ţigănesc căruia îi spun neaoş "Ţincapana" a fost botezat astfel în amintirea unei lăutărese care, în secolul XVIII, a cucerit toată Ungaria cântând la vioară. Atât de pricepută era încât fusese chemată să cânte chiar şi la curtea împărătesei Maria Tereza. Şi, cel mai probabil, şi la Oradea...

Acum un secol, Oradea era un oraş cu 65.000 locuitori (majoritatea maghiari şi evrei, doar 8% fiind români), centru industrial şi comercial aflat la intersecţia unor drumuri şi căi ferate importante. Principalele fabrici erau amplasate în zona Căii Clujului (cele de spirt, drojdie şi cărămidă), în oraş mai existând câte o fabrică de salam, sifoane, bere, unelte şi gaz aerian. 

Poftiţi la aventura orădeană! Aşa îi ademeneşte pe localnici şi pe turişti Alex Trandafir, un licean în vârstă de 17 ani care organizează tururi ghidate prin centrul oraşului. Anume gândite chiar de el, vizitele sunt un periplu în care curioşii află cum s-au construit clădirile Art Nouveau şi cine au fost oamenii de seamă ai oraşului.

Suntem la începutul sezonului turistic. De aici înainte, pân-o da bruma, toţi vom plănui măcar un picnic, o tură cu bicicleta sau pe jos, o ieşire, ceva, "în natură". Dar cum ar fi să nu se poată, să nu-ţi vină să scoţi capul din casă fiindcă peste tot e numai gunoi? Imaginează-ţi cum ar fi să ieşi la iarbă verde, dar să nu o vezi din cauza murdăriilor şi a vetrelor de foc.

Amenajat în urmă cu doi ani de Primărie, parcul din apropierea străzii Secarei pare uitat de autorităţi. La câţiva metri de locul de joacă pentru copii, buruienile au crescut nestingherite şi au devenit un adevărat refugiu pentru şobolani. Pentru ca tabloul mizerabil să fie complet, zona a fost umplută şi de PET-uri şi alte gunoaie...

În prima jumătate a lunii mai, 12.000 de orădeni vor afla că plasticul poate fi şi bun! RER Vest a cumpărat 875.000 pungi din plastic biodegradabil, care în perioada următoare vor ajunge la orădenii din asociaţiile de proprietari care colectează selectiv în trei fracţii, adunând separat şi resturile care pot deveni compost. Pentru că se dezintegrează, asemenea alimentelor, noii saci vor putea fi aruncaţi de orădeni laolaltă cu bio-deşeurile.

Orădenii obişnuiţi să depună resturile reciclabile în containerele tip clopot anume amplasate pe străzile oraşului trebuie să se reorienteze. Pentru că Eco-Rom, asociaţia care plătea colectarea deşeurilor din aceste recipiente, nu şi-a mai achitat obligaţiile financiare, Primăria a decis să le ridice de pe străzi. În locul lor, municipalitatea va pune alte recipiente similare. De data aceasta, ale oraşului...

Salubritatea orădeană nu intră în mini-vacanţă. Muncitorii RER Vest vor colecta deşeurile cetăţenilor după programul obişnuit şi în zilele de sărbătoare. În schimb, ghişeele de la sediul societăţii vor fi închise vineri, luni şi de 1 mai.

Oradea marchează, astăzi, 100 de ani de la ruperea de Imperiul Austro-Ungar și alipirea la România Mare. Câteva fragmente de articole reproduse de BIHOREANUL, atât din ziare romîneşti, cât şi maghiare, scot la lumină trăirile oamenilor de atunci, de la îngrijorarea etnicilor maghiari cu privire la ce va aduce viitorul, până la imensa bucurie cu care românii bihoreni aşteptau instalarea noii administraţii, ca o izbăvire.

Primarul Rimler Károly a preluat conducerea Oradiei de la bolşevicii lui Kun Béla în 19 aprilie 1919, pentru a o preda a doua zi generalului Traian Moşoiu. Ziariştii vremii l-au urmărit pas cu pas pe edilul maghiar şi au descris ultimele ore ale terorii în oraşul devenit câmp de luptă între „roşiii” bolşevici şi „albii” din vechea administraţie maghiară.

Oraşul Oradea marchează 100 de ani de la ruperea de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea la România Mare. Din 12 octombrie 1918 şi până în 20 aprilie 1919, Oradea a trecut prin luni grele de suspans, intrigi, violenţe şi chiar o dictatură comunistă, până să devină parte oficială a Regatului României.

Cum va arăta Oradea peste 10 sau 20 ani? Va fi oraşul pe care ni-l dorim cu toţii? Dacă în urmă cu 15 ani condiţiile din spitalele orădene erau cele care erau, investiţiile masive în modernizarea secţiilor, dotarea cu aparatură de ultimă generaţie şi aducerea specialiştilor au întors orădenii din drumul spre Cluj-Napoca...

Unul dintre episcopii greco-catolici ai Oradiei preocupaţi de viaţa locală a fost Radu Demetriu, care a deţinut funcţia între anii 1903 şi 1920. Demetriu a comandat mai multe clădiri ecleziastice, ca de pildă Palatul Episcopal din Piața Unirii, inaugurat pe 11 iunie 1905, pentru al cărui mobilier a alocat peste 133.000 coroane din averea personală.

În ultima sâmbătă a lunii martie, un deal întreg din satul bihorean Sârbi a prins rădăcini, după ce o mie de voluntari au plantat aici 18.000 de puieţi de arbori. "Plantăm fapte bune în România", cum s-a numit cea mai mare acţiune voluntară de plantări din Bihor, a fost pusă la punct de o echipă coordonată de orădeanul Ionuţ Coman, care se bucură că bihorenii au fost atât de receptivi. "Se spune că omul sfinţeşte locul. Noi am sfinţit 3,5 hectare", spune tânărul.

Din această lună, angajaţii RER Vest nu vor mai merge din uşă-n uşă ca să încaseze banii pentru facturile de salubritate, pentru că toţi clienţii au la dispoziţie modalităţi mult mai rapide şi mai comode.

Din această primăvară, poliţiştii locali se vor plimba cu chitanţierul şi prin cartierele de case. Recent modificat, regulamentul pentru întreţinerea spaţiilor verzi din Oradea îi obligă pe cetăţenii care stau la case să întreţină scuarurile din jurul imobilelor, până la şosea, mai precis să tundă iarba în primele două săptămâni ale fiecărei luni, să cureţe buruienile, să sape între arbuşti şi să taie crengile uscate ale copacilor.

Podul construit peste şoseaua de centură în continuarea străzii Ciheiului a... înverzit. Pe jumătatea de trotuar pentru pietoni, CNAIR a găsit de cuviinţă să planteze tufe de tuia...

Teoretic, din 31 martie, toţi românii care cumpără produse ambalate în sticle trebuie să plătească o garanţie de 50 de bani, măsură introdusă pentru a stimula reciclarea acestor ambalaje. În realitate, însă, deşi legea este în vigoare, orădenii constată la casa de marcat că nu se întâmplă nimic.

În anul 1968, transportul în comun din Oradea se făcea cu 77 tramvaie, unele cu remorcă, şi 69 autobuze. Existau 6 linii de tramvai şi 10 de autobuz, care deserveau zonele cele mai aglomerate ale urbei. O serie de articole publicate în ziarul Crişana dezvăluie câteva dintre problemele cu care se confruntau călătorii. La orele de vârf, toate vehiculele circulau pline până la refuz, iar tramvaiele aveau viteză mică, în medie de 7 km/h...

Mamuţii şi strămoşii calului se plimbau alene pe pajiştile care înconjoară în prezent satul Betfia, din comuna Sânmartin. Se întâmpla acum 2 milioane de ani, dar dovezile au rămas... La numai 10 kilometri de Oradea, curioşii pot vedea avenul Betfia, o poartă spre istoria omenirii.

Când era de-o şchioapă, Marius Bândilă a învăţat să pescuiască, întâi pe apele din Mureş, apoi pe cele din Bihor. "Aşa îmi încarc bateriile", spune bărbatul, convins că liniştea de pe malul unui râu, în mijlocul naturii, este nepreţuită. Pentru că îşi doreşte ca şi nepoţii lui să găsească această linişte, tânărul este un activist pentru ape curate, cu viaţă piscicolă abundentă. Alături de câţiva prieteni, a fondat Grupul Pescarilor Sportivi Orădeni, un ONG care populează râuri cu peşte şi curăţă gunoaie aruncate în natură. Din grijă pentru viitor...

#trashtag challenge este o provocare viralizată care îndeamnă la ecologizarea zonei în care locuim sau activăm. Nu e nimic nou: nici provocarea, nici nevoia de a schimba ceva în atitudinea noastră față de mediul înconjurător.