Nu bine a mai uitat lumea de scandalul de plagiat al cărui "erou" este fostul ministru al Educaţiei, Ioan Mang, că Universitatea orădeană se confruntă cu un nou caz similar. O carte semnată de Simona Cavalu, profesoară de biofizică la Facultatea de Medicină şi Farmacie, conţine numai pasaje copiate din alte cărţi şi niciun rând care să fi izvorât din munca ei de cercetare.

Deşi îşi recunoaşte culpa, Cavalu susţine cu tupeu că nu a plagiat, întrucât la finalul cărţii a înşiruit lucrările din care s-a "inspirat". Ca şi cum asta ar putea s-o scuze, profesoara dă vina pe lipsa de experienţă de care suferea atât în 2000, când a lansat cartea, cât şi în 2005, când a reeditat-o, făcând, fără emoţii, un copy-paste cu repetiţie...

În formă continuată

15 carte.jpgSub acoperirea anonimatului, cu câteva săptămâni în urmă un universitar orădean semnala BIHOREANULUI un plagiat grosolan comis de prof.univ. Simona Cavalu, de la Facultatea de Medicină şi Farmacie, pe deasupra membru al Senatului Universitar şi vicepreşedinte al Consiliului Cercetării, for care coordonează cercetarea ştiinţifică din instituţie. Cavalu era acuzată că volumul "Medical biophysics and electronic medical devices" (Biofizică medicală şi aparatură medicală electronică), publicat în 2000 sub semnătura sa şi a Mioarei Tripşa, şi re-editată în 2005, tot la Editura Universităţii din Oradea, doar cu semnătura ei, nu este altceva decât un plagiat "ad litteram" după lucrarea "Medical Physics" (Fizică medicală), publicată de americanul Martin Hollins cu 10 ani înainte, în 1990.

BIHOREANUL a procurat şi comparat ambele cărţi şi, stupoare: nu pasaje, ci capitole întregi din cartea editată şi re-editată la Oradea sunt identice, la virgulă, cu cea originală a cercetătorului american. Frauda sare în ochi încă de la pagina de cuprins: din cele 13 capitole ale Simonei Cavalu, 9 - cu subcapitole cu tot - poartă exact denumirile de capitole din cartea lui Hollins.

Tratat de plagiat

La compararea textelor propriu zise, plagiatul se adevereşte din plin: fiecare cuvânt din lucrarea originală publicată în SUA, dar şi imaginile explicative, se repetă în cea a orădencei. Nicio expresie n-a fost măcar modificată, la fel cum n-a fost uitată nicio virgulă.

De pildă, în subcapitolul "Energy expenditure", Cavalu scrie: "Energy is rather like wealth - a description of a situation or condition, rather that a thing in itself. We are usually interested in changes of energy and of wealth, not absolute values, and the currency we use is the joule". În cartea lui Hollins, la subcapitolul intitulat la fel, adică "Consumul de energie", textul e identic şi, tradus, sună aşa: "Energia este ca o avuţie - o descriere a unei situaţii sau a unei condiţii, mai mult decât un lucru în sine. De obicei suntem interesaţi în schimbări de energie sau de bogăţie, nu de valori absolute, iar moneda pe care o folosim este joule". Iar exemplele pot continua, luând la întâmplare oricare paragraf din cele 9 capitole din cartea orădencei. În capitolul 5, de pildă, despre urechea internă, Cavalu a copiat inclusiv o exclamaţie a lui Hollins, care încerca să explice cum funcţionează organul: "This is where things get rather complicated!". Adică "Aici lucrurile se complică!".

De-a lungul celor 188 de pagini ale cărţii semnate de Cavalu nu se regăseşte niciun citat şi nicio notă de subsol prin care "autoarea" ar fi trebuit să semnaleze că rândurile scrise provin din opera unui alt cercetător, aşa cum ar fi cerut rigorile ştiinţifice. Doar la finele "lucrării", profesoara a anexat o pagină de bibliografie, unde a înşirat 18 volume pe care le-a consultat, inclusiv cel al lui Hollins, dar fără a preciza unde şi cât a citat din fiecare, astfel încât cititorul să înţeleagă care este contribuţia originală a "autoarei". Altfel spus, o înşelare a cititorilor, lăsaţi să creadă că, per ansamblu, lucrarea îi aparţine.

O carte o face pe alta...

Chestionată de BIHOREANUL, Cavalu - spre deosebire de alţi plagiatori prinşi cu mâţa-n sac - a reacţionat surprinzător, recunoscându-şi fapta încă de la bun început. "Ce pot să vă spun?... Cărţile se scriu din cărţi!", şi-a schiţat profesoara primele scuze. În apărarea sa, universitara afirmă însă că volumul plagiat s-a dorit doar un "suport de curs" pentru studenţii FMF, chit că a avut grijă, şi în 2000, şi în 2005, s-o declare ca fiind o carte cu acte în regulă, marcată şi cu codul internaţional de identificare specific (ISBN).

15 mioara tripsa.jpgPe de altă parte, însă, profesoara a dat - voalat, ce-i drept - vina şi pe fosta ei şefă, spunând că a publicat cartea la iniţiativa Mioarei Tripşa (foto), doctor în biofizică medicală la FMF, între timp decedată. "Regretata doamnă Tripşa a adus din SUA documentaţia. Am selectat-o, am pus lucrurile cap la cap, astfel încât să iasă un volum din care studenţii să poată învăţa", povesteşte Cavalu procesul de "compilaţie".

Profesoara a recunoscut chiar şi că volumul semnat de ea este doar o "culegere de capitole" luate atât din cartea lui Hollins, cât şi din cele ale altor specialişti, însă cu toate acestea pretinde că nu a plagiat. "E o selecţie, nu un plagiat. Şi era firesc să îmi pun numele pe copertă, atât timp cât referinţele bibliografice sunt precizate la final", s-a apărat ea, garantând că "lucrarea" nu i-a adus beneficii pe linie didactică, fiindcă n-a contat la promovarea sa în grad didactic. "În fizică, criteriile de promovare se bazează strict pe contracte de cercetare şi pe rezultatele cercetării", a susţinut femeia, ajunsă la cel mai înalt titlu universitar cu putinţă.

Greşeală de începător

Fără să se teamă de ridicol, Simona Cavalu a invocat ca circumstanţă atenuantă până şi... ignoranţa. "În anii 2000 eram proaspăt asistent universitar, iar doamna Tripşa o persoană foarte cunoscută, cu autoritate în domeniu. Nu am îndrăznit să îmi exprim foarte mult părerile personale în faţa dânsei", zice Cavalu, sugerând că ea doar a executat indicaţiile unei somităţi care i-a fost mentor.

În finalul discuţiei cu reporterul, profesoara a mărturisit că, la experienţa de acum, nu ar mai "scrie" o altă carte în aceleaşi condiţii. "Viitoarea ediţie a cărţii, dacă va exista, va conţine, fără doar şi poate, citări la fiecare capitol, extrem de riguroase, pentru că aceeaşi pretenţie aş avea-o şi eu de la oricine. Şi ar avea şi contribuţii proprii, pentru că din 2000 până în prezent am adunat contribuţii proprii", s-a lăudat femeia, admiţând că "această carte e un punct vulnerabil pentru mine", dar nevoind nici în ruptul capului să o numească plagiat.

"Vom analiza"

15 Constantin Bungau_2.jpgNoul scandal de furt intelectual în care a picat Universitatea nu i-a picat deloc bine rectorului Constantin Bungău (foto). "Nu o cunosc foarte bine pe doamna Cavalu, dar ce ştiu despre dânsa e că are un punctaj mare în clasamentul privind cercetarea, că e implicată în numeroase proiecte importante şi că este o colegă cu care mă mândresc", este tot ce a reuşit Bungău să spună după ce BIHOREANUL i-a adus la cunoştinţă situaţia.

Luat prin surpridnere, rectorul s-a ferit să formuleze verdicte. "Ce se va întâmpla acum, greu de zis. Vom analiza situaţia şi vom vedea ce e de făcut", a spus, sec, Bungău. Rămâne de văzut care va fi, pe mai departe, poziţia Universităţii. Variante nu sunt decât două. Ori fermitate şi delimitare, ori muşamalizare şi joc de glezne, în speranţa că lumea va uita şi, vorba ceea, "ce e val" Cavalu trece?


CLUBUL SORBONEILOR
Plagiatori mici sau mari

Subiectul plagiatului nu e unul străin de Universitatea din Oradea. În 2003, fosta decăniţă de la Textile-Pielărie, Daniela Ionescu, era dovedită de instanţă că a plagiat o carte a unei profesoare din Iaşi, fiind şi condamnată la amendă penală şi despăgubiri. Demonstrat că a furat a fost şi conferenţiarul Ioan Stanca, de la Ştiinţe, care anul trecut a fost dat afară pentru aceeaşi josnică faptă. Cel mai notoriu este, însă, cazul încă nerezolvat al soţilor Ioan şi Erica Mang, care anul acesta, când liderul PSD Bihor a fost numit ministru al Educaţiei, au fost "bombardaţi" de acuze de plagiat. Mang este în continuare cercetat de Consiliul Naţional de Etică. Sub semnul corectitudinii a fost pus, anul acesta, şi doctoratul fostului rector Cornel Antal, lucrare despre care Comisia de Etică a Universităţii orădene a stabilit însă că este originală.