 1.jpg "RĂMÂNE CIUPERCA! Restaurantul Ciuperca a trecut prin şapte luni de reparaţii capitale, în urma cărora şi-a mărit suprafaţa, şi-a schimbat acoperişul şi s-a renovat complet în interior şi exterior. Şi-a păstrat însă ceva: forma unicat, care a făcut-o atât de dragă unor întregi generaţii de orădeni...")
Sute de orădeni obişnuiau să urce în zilele libere treptele spre vârful dealului Calvaria, ori Ciuperca, aşa cum locul e mult mai cunoscut.
Panorama merita însă tot efortul. Îşi trăgeau răsuflarea pe o bancă sau mai răbdau până la premiul final: o bere şi câţiva mititei în restaurantul cu formă unică, ce părea că se află acolo de când lumea.
Această bucurie simplă părea să fi pierit pentru totdeauna, după ce nepăsarea autorităţilor şi lipsa de educaţie a orădenilor transformaseră zona într-un munte de gunoi, cu mărăcini cât dealul. Nici localul din vârf, cu aspectul de părăseală căpătat în ultimii ani, nu mai atrăgea pe nimeni. De o vreme încoace, însă, totul a început să se schimbe, în căutarea strălucirii de odinioară...
Verde curat
Dealul Ciuperca a fost retrocedat Bisericii Greco-Catolice în 2005, iar de atunci, zona a început să se urâţească. Nimeni nu mai ridica gunoaiele aruncate de puţinii trecători şi nimeni nu se gândea să stârpească mărăcinile şi buruienile. Nemaifiind proprietară, Primăria a şi uitat să salubrizeze locul, ca şi când n-ar mai fi fost în Oradea.
În 2009, însă, primarul Ilie Bolojan a găsit o formulă pentru a putea interveni, convingând Episcopia să dea suprafaţa din jurul aleii pietonale, de peste 11.000 de metri pătraţi, în administraţia municipalităţii, pentru 20 de ani, cu scopul ca aceasta s-o amenajeze. Ceea ce s-a şi întâmplat, din primăvara anului trecut, când dealul a început să fie defrişat de mărăcini.
Băncile rupte au fost înlocuite cu altele noi, treptele sparte au fost refăcute, buruienile au fost rase şi gunoaiele strânse. În locul lor, s-au plantat gazon şi arbori, astfel că verdele ce acoperă dealul ademeneşte acum din nou la plimbare.
În plus, pentru ca orădenii să aibă acces uşor şi cu maşinile, a fost asfaltată şi strada Graurilor care, chiar dacă a rămas la fel de îngustă, acum e ca-n palmă, fără nicio groapă.
Amenajarea zonei s-a oprit deocamdată aici, pentru că Primăria nu putea cheltui mai mult. "Nu avem încă proiecte de amenajare suplimentară a zonei, pentru că bugetul local nu ne permite", explică primarul, bucuros, totuşi, că s-a reuşit salubrizarea dealului, dar şi că localul din vârf a ţinut pasul cu transformările din jur.
Cu tradiţie
Restaurantul Ciuperca, deţinut de Cooperativa de Consum Oradea, funcţionează din 1965 şi are o simbolistică atât de puternică pentru oraş, încât a dat şi "porecla" dealului. "Pe vremuri, erai cineva dacă ţineai un botez la Ciuperca...", spune Adriana Gîga, actuala administratoare şi cea sub a cărei mână localul s-a modernizat în pas cu vremurile.
Orădenii erau atraşi nu pentru că meniul ar fi fost special, ci datorită panoramei îngăduite de cei 221 de metri deasupra oraşului. "Pe vremea lui Ceauşescu mergea bine, deşi nu se mânca sau se bea ceva deosebit. Era ca peste tot, cu mici, bere Bucegi sau suc Brifcor. Dar priveliştea făcea totul", îşi aminteşte femeia.
Însă imediat după Revoluţie, restaurantul a rămas în urma pretenţiilor orădenilor. Întrucât Cooperaţia nu avea bani de investit în modernizări, chipul i s-a învechit şi, colac peste pupăză, nici panoramă nu mai putea oferi, din cauza mărăcinişului, aşa că prea puţini clienţi mai urcau până la restaurant.
Dar după ce Primăria a amenajat pietonala, administratoarea şi-a zis că aşa nu mai poate continua şi a făcut demersurile pentru întârziata primenire.
Din iunie anul trecut, timp de şapte luni, în acest scop s-a muncit intens. Începând cu extinderea sălii restaurantului şi cu schimbarea acoperişului, continuând cu renovarea completă în interior şi în exterior. De la gresie şi faianţă, la nuanţele zugrăvelii, mobilier şi perdele, toate materialele au fost alese în ideea de a face din vechiul local unul cât mai rafinat şi plăcut.
Motel Ciuperca
Acum, restaurantul are două săli, una pentru fumători, cu 200 de locuri, şi alta pentru nefumători, de 50 de locuri. "Sala mică are intrare separată şi poate fi folosită şi ca sală de conferinţe", spune administratoarea. În local a fost montat şi un sistem modern de condiţionare a aerului, precum şi o reţea de internet wireless. Acum a mai rămas de zugrăvit doar o mică parte din faţada exterioară a restaurantului şi de finalizat amenajarea parcării, şi aceasta extinsă.
Meniul a fost şi el mult îmbunătăţit. Pe lângă bucătăria românească, restaurantul oferă şi specialităţi din bucătăriile ungurească, franţuzească şi italienească, iar preţurile sunt pentru orice buzunar.
O altă noutate e că la etajul restaurantului a fost amenajat un mini-motel, cu cinci camere de câte două persoane.
Cu atâtea schimbări, administratoarea recunoaşte că stătea pe gânduri dacă să schimbe sau nu şi numele localului într-unul mai cu ştaif. "Am vrut să-i spun Mezza Luna, dar mereu ar fi trebuit să precizez "fostul Ciuperca", aşa că m-am răzgândit...".
Nume cu rezonanţă
Redeschiderea localului a avut loc pe 24 ianuarie şi a coincis cu decernarea premiilor Primăriei către firmele cu cele mai mari contribuţii la bugetul local, edilii şi afaceriştii fiind cei dintâi care au văzut noua faţă a localului. Se pare că primarul Ilie Bolojan va şi rămâne un client fidel. "Arată bine, se mânâncă bine şi, în plus, e un simbol pentru Oradea", argumentează el.
Alţi oaspeţi de seamă vor mai veni aici chiar săptămâna aceasta, când Ciuperca va fi gazda balului de caritate organizat de Federaţia Română de Baschet după meciul All Stars Game.
Administratoarea restaurantului ştie, însă, că grosul onoratei clientele va apărea odată cu soarele şi vremea caldă, când va putea fi redeschisă şi terasa. Pentru că nimic nu se compară, pe o vreme însorită, cu o bere rece băută "la înălţime"...
PROIECT RATAT
Au vrut să-i pună cruce!
La începutul anului 2008, Administraţia Imobiliară Oradea (AIO) propunea ridicarea unei cruci de 35 de metri pe dealul Ciuperca, astfel încât monumentul să se vadă din toate colţurile oraşului şi să devină un nou simbol al oraşului.
La baza crucii, proiectul prevedea construirea unei capele ecumenice şi a unui muzeu, întreaga construcţie urmând să coste 6 miliarde de lei vechi. Iniţiativa a stârnit însă protestele orădenilor, care spuneau că oraşul nu avea nevoie de un nou simbol, care să mai şi coste mult. Astfel, singura cruce pe care a pus-o Primăria a fost cea pe proiect...