Unii oameni ar vrea să ştie ce le aduce viitorul, alţii se ghidează în viaţă după principiul "carpe diem" şi savurează prezentul cu detaşare.

Un grup de orădeni se încăpăţânează, în schimb, să aducă trecutul în prezent, refăcând momente importante ale istoriei. De la taberele soldaţilor voluntari ardeleni până la bătălii decisive pentru cursul existenţei omenirii...

Nu suntem mai proşti!

08 Bogdan Briscu.jpgTotul a început de la orădeanul Bogdan Briscu (foto) care, în urmă cu mai bine de patru ani, în timpul unui concediu în Cehia, a văzut cum străinii refac momente ale istoriei, cu uniforme şi arme specifice perioadei pe care o reconstituie. Activitatea se numeşte re-enactment şi e foarte apreciată în străinătate.

"Atunci m-am gândit: străinii nu sunt nici mai urâţi, nici mai proşti, nici mai frumoşi decât noi. Atâta doar că noi nu ştim cum să valorificăm ce avem", spune Bogdan, care, deşi s-a format ca medic veterinar, nu îşi practică meseria, ci e director de vânzări al unei firme din Cluj.

Cu rigoare

Bogdan şi-a povestit experienţa din concediu unor prieteni orădeni şi, împreună, au pus piatra de temelie unei asociaţii de re-enactment în Oradea, căreia, în vara anului 2007, i-au dat numele Datina Străbună. Nu mulţi s-au înghesuit să facă parte din asociaţie, sunt doar cinci membri, dar cu toţii pasionaţi!

Re-enactmentul cuprinde trei tipuri de acţiuni: comemorative, adică prezentarea gărzii de onoare la depuneri de coroane, reconstituiri de bătălii şi "living history", adică refacerea taberelor militare, prin reconstituirea mediului şi a vieţii soldaţilor de pe vremuri.

După înfiinţarea asociaţiei, pentru Bogdan au urmat zile întregi de studiu prin biblioteci, pentru a afla toate detaliile evenimentelor istorice ale României. L-au interesat cu precădere cele din Primul Război Mondial, din care au făcut parte soldaţii voluntari ardeleni. N-a fost o corvoadă fiindcă dintotdeauna l-a pasionat istoria. "Informaţiile aflate dintr-o carte le confrunt cu alte două-trei surse, pentru că trebuie să fie sută la sută veridice", explică el.

Uniforma face soldatul

Pentru ca re-enactmentul să fie ca la carte, orădenii au avut nevoie de uniforme. Care, la fel ca prezentarea evenimentului în sine, trebuie să fie identice cu cele de pe vremuri. "Le facem la un croitor din Bucureşti, care a colaborat mulţi ani cu Muzeul Militar. E singurul din ţară care se pricepe la aşa ceva", spune Bogdan. Membrii Asociaţiei Datina Străbună au, în prezent, trei tipuri de uniforme: cea specifică în 1848 Regimentului I de graniţă de la Orlat, cea a voluntarilor ardeleni din timpul Primului Război Mondial şi cea a Regimentului III Dorobanţi-Olt din Al Doilea Război Mondial.

Odată "echipaţi", ei au putut pune în scenă episoadele istorice. "Prima apariţie în public a unui membru de-al nostru a fost în uniformă de voluntar ardelean pe 1 Decembrie 2007, în Oradea, iar prima apariţie a tuturor membrilor a fost pe 19 şi 20 aprilie 2008, în aceeaşi uniformă, la sărbătorirea eliberării oraşului Beiuş", povesteşte Bogdan.

Atenţie, se trage!

Mult mai complexe au fost activităţile de reconstituire a bătăliilor sau a taberelor soldaţilor. Orădenii le-au făcut doar în străinătate, la invitaţia unor asociaţii cu mai multă experinţă. E o practică printre fanii acestei activităţi să invite împătimiţi şi din alte ţări, fără să le ceară bani sau să le impună condiţii, ci doar de dragul pasiunii. O bătălie au refăcut chiar anul acesta, în Polonia: reconstituirea luptei de la Przemysl, unde în 1914 armata rusă a cucerit fortăreaţa.

"O bătălie implică multe persoane şi trageri cu muniţie de manevră, adică oarbă. În România încă nu am reconstituit bătălii pentru că aici nu avem nici oameni suficienţi, nici tragerile nu le putem face aşa uşor ca în străinătate, unde legislaţia e mai permisivă", precizează fondatorul Datinei Străbune.

Însă reconstituirile de tabere militare se pot face şi la noi în ţară. Cu tradiţie sunt cele de la sărbătorirea Zilelor Muzeului Militar Naţional, ce se ţin în curtea instituţiei din Bucureşti, unde au participat şi orădenii. Au făcut mâncare la cazan, ba chiar i-au servit şi pe vizitatori, au mărşăluit şi au tras salve de puşcă sau de tun. Adică au trăit exact ca soldaţii. "Spectactorii vin cu miile. Mai ales copiii sunt fascinaţi de ce văd", spune Bogdan.

O lecţie pentru toţi

Pentru orădenii din Asociaţia Datina Străbună re-enactmentul e o activitate de timp liber, voluntară şi susţinută financiar de propriul buzunar. "Din pasiune, explică Bogdan. Pentru elevi, ce facem noi e prielnic, pentru că le este mult mai uşor să înveţe istoria văzând-o".

Un coleg de-al său din asociaţie, Teofil Ilisie, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, are însă şi o altă viziune asupra rostului re-enactmentului. "Fiecare generaţie trebuie să-şi descopere valorile. Trebuie să ne aducem aminte de jertfa eroilor, ca astfel de evenimente să nu se mai repete", spune el, convins că prin urmărirea pe viu a unei bătălii, fie ea şi simulată, orice om poate să îşi schimbe viziunea asupra vieţii şi asupra unor valori precum patriotismul sau spiritul de sacrificiu. Şi să înţeleagă, până la urmă, că eroii n-au murit degeaba...


LA NOI, CÂND?
Cetatea Oradea, scenă de prezentare

Fondatorul Asociaţiei Datina Străbună spune că a cerut permisiune, pe vremea fostei conduceri a oraşului, şi Administraţiei Cetăţii Oradea pentru a efectua activităţi de re-enactment în Cetate. "Aveam nevoie numai să ne lase să facem prezentare de armament şi uniforme. Nu ceream bani, pentru că o făceam voluntar. Să vadă şi turiştii care vin la noi ceva inedit", precizează Bogdan. Însă nu li s-a dat voie. Cel mai probabil, însă, vor fi bine primiţi după ce lucrările de reabilitare, aflate acum în derulare, vor fi terminate, iar monumentul va fi redat circuitului turistic.

Acum, singurul loc din Oradea unde pot fi văzuţi "soldaţii" de tip nou este Muzeul Militar, unde lunar se organizează demonstraţii pentru elevii bihoreni, dar şi din alte judeţe. De asemenea, de anul trecut, membrii asociaţiei sunt invitaţi la fiecare eveniment de comemorare istorică din Oradea.